81 matches
-
liberă: Am + cântat. La cel de-al doilea nivel, auxiliarul este variabil în funcție de număr și persoană, permițând uneori chiar o analiză în R + flectiv (a + m/ a + i), iar tema verbală prezintă un component „lexical”- rădăcina, și un component gramatical, flectivul tematic: cânt + at. Sintagma perfectului compus-indicativ, de exemplu, se caracterizează printr-o organizare și funcționare pe aceste două nivele: 1. auxiliarul a avea (morfem liber) + tema de participiu am + cântat / ai + cântat 2. verbul auxiliar este prima componentă a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivele: 1. auxiliarul a avea (morfem liber) + tema de participiu am + cântat / ai + cântat 2. verbul auxiliar este prima componentă a unui morfem discontinuu care mai cuprinde și o a doua componentă - morfemul temei de participiu: Auxiliar (morfem liber) + Rădăcină + Flectiv tematic (morfem conjunct) a-m - cânt - at a-i - cânt - at Sintagma prezentului prezumtiv: 1. Auxiliarul va fi + tema de gerunziu (voi fi, vei fi) va fi cântând/știind/fiind bolnav 2. Auxiliarul (morfem...) + Rădăcină + (... Morfem) (voi, vei) va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el, ea) ar (cânta, vinde etc.) (noi) am (cânta, vinde etc.) (voi) ați (cânta, vinde etc.) ei, ele) ar (cânta, vinde etc.) Provenind din unități lexico-gramaticale flexibile, auxiliarele își păstrează - în chiar condiția flexiunii reduse - caracterul binar al structurii: rădăcină + flectiv. Dacă rădăcina nu mai are comun cu rădăcina verbelor libere decât cel mult - și doar uneori - caracterul formal neschimbat (și neschimbător), flectivul poate prezenta aceeași structură formală - la prima vedere, cel puțin - ca în cazul verbelor libere, predicative. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Provenind din unități lexico-gramaticale flexibile, auxiliarele își păstrează - în chiar condiția flexiunii reduse - caracterul binar al structurii: rădăcină + flectiv. Dacă rădăcina nu mai are comun cu rădăcina verbelor libere decât cel mult - și doar uneori - caracterul formal neschimbat (și neschimbător), flectivul poate prezenta aceeași structură formală - la prima vedere, cel puțin - ca în cazul verbelor libere, predicative. Din punct de vedere funcțional, însă, intervin o serie de diferențe. Formele verbului a avea, de pildă, ca auxiliar al perfectului compus, pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de diferențe. Formele verbului a avea, de pildă, ca auxiliar al perfectului compus, pot fi interpretate ca având în structura lor: (1) - o rădăcină: elementul neschimbat și nedisociabil, partea comună întregii paradigme temporale: ași (2) - dezinențe, pentru persoană și număr: flectivele -m, -i, -Ø, -m, -ți, -u. Dar, în timp ce formele, considerate în întregul paradigmei de perfect compus, sunt de prezent, dezinențele, considerate în ansamblul lor și în comparație cu flexiunea verbelor libere, sunt de imperfect. Ca auxiliar al potențial-optativului verbul prezintă o situație
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfect simplu: cântă/cântară, la toate verbele, perfectul simplu - imperfectul, la persoanele I și a II-a, numai la verbele din tipul I de flexiune: cântam - cântarăm - cântarăți etc. • La formele de singular accentul formei de perfect simplu cade pe flectiv la toate verbele. La persoana a III-a a verbelor din tipul I de flexiune, dezinența se suprapune peste sufixul de perfect, ceea ce face ca accentul să devină elementul principal în înlăturarea omonimiei cu prezentul indicativ: cânt°/cântă, apropiè/apropie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică „+subiectivitate” a verbului întrebuințat cu pronume reflexiv, în complementaritate cu trăsătura „+obiectiv”, comună ambelor întrebuințări (cu și fără pronume reflexiv, adică dinamic sau activ), rămâne autonomă față de conținutul lexical, constituindu-se în sens gramatical, dezvoltat la nivelul variabilei (al flectivului): El a îngrijit copilul. - sens activ +obiectiv El s-a îngrijit de copil. - sens dinamic (subiectiv) +obiectiv Între cele două sintagme: a îngriji/a se îngriji are loc o schimbare de perspectivă a subiectului vorbitor; se trece de la interesul arătat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ajuns eu, el era deja plecat. DEZVOLTAREA OPOZIȚIILOR CATEGORIALETC "DEZVOLTAREA OPOZI}IILOR CATEGORIALE" Sensurile categoriale se actualizează în componenta gramaticală a planului semantic al verbului, în procesul de comunicare lingvistică, concomitent și în complementaritate, prin structuri sintetice și analitice ale flectivului. Stratificarea sensurilor specifice (sau direcția de înglobare) este descrisă de organizarea flectivului; astfel, chiar dacă este un instrument de modalizare a categoriei gramaticale obiective - timpul, modul își subordonează timpul, existând și dezvoltându-se, în planul expresiei, prin variante temporale: să cânt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CATEGORIALE" Sensurile categoriale se actualizează în componenta gramaticală a planului semantic al verbului, în procesul de comunicare lingvistică, concomitent și în complementaritate, prin structuri sintetice și analitice ale flectivului. Stratificarea sensurilor specifice (sau direcția de înglobare) este descrisă de organizarea flectivului; astfel, chiar dacă este un instrument de modalizare a categoriei gramaticale obiective - timpul, modul își subordonează timpul, existând și dezvoltându-se, în planul expresiei, prin variante temporale: să cânt/să fi cântat; marca acestei organizări, în desfășurarea raportului dintre planul semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
contrazice, tocmai pentru că sensurile categoriale sunt complementare, rămâne cel mai potrivit, cu atât mai mult cu cât opoziția de bază de la primul nivel al planului semantic gramatical descris de diateză, corelația activ-pasiv, se întemeiază pe opoziția temelor. La diateza pasivă, flectivul, totdeauna cu structură analitică, dacă morfemul specific este auxiliarul a fi, cuprinde o temă de participiu derivată, purtătoare a sensului de „pasivitate”, • fie tema de participiu a verbului intrat în opoziții categoriale: El laudă. - El este lăudat. Trebuia să laude
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al termenilor inerenți comunicării lingvistice depinde de apartenența lui la clasa verbelor predicative. În desfășurarea predicației, verbele predicative actualizează concomitent planul lor semantic, reprezentat de morfemul rădăcină (sau temă lexicală: a cânt-a/a descânt-a, a încânt-a), prin intermediul flectivului (complex de morfeme, purtător al sensurilor gramaticale implicate în predicație: cântase etc.) și planul semantic al termenului subiect, precum și al celorlalți termeni cu care intră în relații sintactice: Priveliștea l-a încântat. Verbele (locuțiunile, expresiile verbale) realizează predicate sintetice (cele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-subiect: Omul acela este/a fost neliniștit. Verbele copulative lexico-gramaticale (a deveni, a părea etc.) participă la predicație, și prin conținutul lor lexical (insuficient, dar fundamental pentru orientarea actualizării semanticii enunțului), și prin componenta semantică de natură gramaticală, dezvoltată de flectiv: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.” (M. Eminescu) În desfășurarea predicației, copulele lexico-gramaticale își actualizează propriul plan semantic, împlinit prin relația de complementaritate cu un nume (devine, pare + profesor) și împreună cu care actualizează planul semantic al termenului-subiect: Tânărul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al termenului predicat: „Porni luceafărul. Creșteau / În cer a lui aripe Și căi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe.” (M. Eminescu) În planul expresiei, verbul-predicat (sau component al predicatului) „se orientează” (S.Pușcariu) după termenul-subiect, prin structura flectivului în baza principiului acordului, în interiorul opozițiilor categoriale de persoană-număr-gen: Andreea a interpretat o sonată de Beethoven. Amândoi au interpretat aceeași sonată. Sonata a fost interpretată de Andreea. Verbul-predicat cuprinde în structura flectivului un morfem de plural, dacă subiectul se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se orientează” (S.Pușcariu) după termenul-subiect, prin structura flectivului în baza principiului acordului, în interiorul opozițiilor categoriale de persoană-număr-gen: Andreea a interpretat o sonată de Beethoven. Amândoi au interpretat aceeași sonată. Sonata a fost interpretată de Andreea. Verbul-predicat cuprinde în structura flectivului un morfem de plural, dacă subiectul se realizează printr-un nume/pronume la plural: „Ei numai doar durează-n vânt / Deșerte idealuri Când valuri află un mormânt / Răsar în urmă valuri.” (M. Eminescu) sau dacă este subiect multiplu, constituit din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
română dispune de mai multe modalități de manifestare a relațiilor sintactice în planul expresiei și de marcare a identității funcțiilor sintactice: flexiunea, topica, elemente prozodice, articolul, elemente de relație, termeni corelativi, dubla realizare a unor funcții sintactice. Flexiunea În structura flectivului (partea variabilă a cuvântului) se cuprind trei categorii de variații: • variații determinate de poziția termenului lexical în sistemul de opoziții interne specifice unor categorii morfologice autonome față de constituirea enunțului, cum este, de exemplu, numărul, la substantiv: cas-ă - cas-e; • variații determinate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânt-a-m, cânt-a-i, cânt-a-se-m etc.; • variații determinate de asocierea termenilor lexicali într-o aceeași sintagmă, prin intermediul unor relații sintactice: cazul, genul și numărul, la nume (substantiv și adjectiv) și pronume, numărul, la verb. În casei, de exemplu, flectivul ei (alcătuit din morfemul-dezinență e și articolul nehotărât i) este cerut de intrarea substantivului casă, ca determinant, în relație sintactică cu un nume, care i se impune ca regent: acoperișul casei. Prin categoria a doua de variații, flexiunea verbului se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de intrarea substantivului casă, ca determinant, în relație sintactică cu un nume, care i se impune ca regent: acoperișul casei. Prin categoria a doua de variații, flexiunea verbului se constituie prin ea însăși în marcă a funcției sintactice a acestuia; flectivul -asem, de exemplu, sau -ai în cântasem, sau cântai, marchează identitatea funcțional sintactică, de predicat, a verbului a cânta. Prin cea de a treia categorie de variații, flexiunea este unul din principalele mijloace de exprimare a relațiilor sintactice. Delimitarea sintagmelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituirea a două tipuri structurale de predicat: a. predicat sintetic 18 b. predicat analitic a. Predicatul sintetictc "a. Predicatul sintetic" Predicatul sintetic se caracterizează prin realizarea celor două componente semantice ale predicației în mod solidar, în structura morfematică liniară: Rădăcină + Flectiv a aceleiași unități lexicale: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Rădăcina este purtătoarea sensului lexical al verbului - „obiectul” actualizării primare prin predicație: a pierde, a împlini. Flectivul este purtătorul sensurilor gramaticale (timp-mod, persoană-număr, diateză) mijloc al actualizării primare, a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
componente semantice ale predicației în mod solidar, în structura morfematică liniară: Rădăcină + Flectiv a aceleiași unități lexicale: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Rădăcina este purtătoarea sensului lexical al verbului - „obiectul” actualizării primare prin predicație: a pierde, a împlini. Flectivul este purtătorul sensurilor gramaticale (timp-mod, persoană-număr, diateză) mijloc al actualizării primare, a planului semantic al verbului-predicat și secundare, a planului semantic al termenului-subiect: ne...em, să ne... im: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Predicatul verbal (sintetic) își poate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta semantică gramaticală a predicației; este „instrumentul” actualizării - prin dezvoltarea sensurilor categoriale de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin intrarea lui, la nivelul propriului flectiv, în opoziții categoriale - dezvoltarea sensurilor gramaticale fundamentale predicației: • de timp-mod: „Tu din tânăr precum ești Tot mereu întinerești.” (M. Eminescu) „Ce-ți lipsește să fii înger - aripi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicației; este „instrumentul” actualizării - prin dezvoltarea sensurilor categoriale de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin intrarea lui, la nivelul propriului flectiv, în opoziții categoriale - dezvoltarea sensurilor gramaticale fundamentale predicației: • de timp-mod: „Tu din tânăr precum ești Tot mereu întinerești.” (M. Eminescu) „Ce-ți lipsește să fii înger - aripi lungi și constelate.” (M. Eminescu) „Eram un copilandru. Din codri vechi de brad
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce nimic nu însemnează.” (M. Eminescu) „Arald, ce însemnează pe tine negrul port?” (M. Eminescu) „S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr.” (M. Eminescu) Aceste verbe, intrate în structura predicatului analitic, realizează asemeni verbelor predicative, prin flectivul din structura lor morfematică, funcția copulativă, actualizatoare gramatical, iar prin rădăcină actualizează conținutul lexical al numelui predicativ - complementul lor semantic indispensabil predicației, din perspectiva propriului lor conținut lexical (primar sau derivat): deven - foarte întunecoasă sem. lexicală Pădurea + ise - sem. gramaticală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de a nu induce alternanțe în radical, permițând păstrarea intactă a bazei, atât ca accentuare, cât și ca formă fonetică, ceea ce asigură, implicit, acomodarea facilă a radicalelor împrumutate. - S-a observat, de asemenea, rolul de "clasificator flexionar"35 al acestui flectiv, care, nefiind prezent decât în flexiunea substantivului, asigură nu numai încadrarea unui cuvânt în paradigma pluralului, ci, concomitent, și încadrarea neechivocă în clasa substantivului. Rolul de "clasificator flexionar" îi întărește poziția în ansamblul sistemului. 2.3.2. Tiparul [Ø - e
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de timp se dovedește prin aceeași metodă (păstrând specificarea de mod și timp constantă pentru identificarea diferențelor aspectuale și, respectiv, specificarea de mod și aspect constantă pentru identificare diferențelor de timp). La indicativ, distincțiile aspectuale nu sunt sistematic marcate prin flective; în schimb, distincția perfectum / infectum (temă perfectivă / imperfectivă) s-a păstrat din latină pentru unele clase de verbe, fiind vizibilă atunci când comparăm mai-mult-ca-perfectul sau perfectul simplu cu imperfectul sau prezentul: mers- vs merg-. (67) merge M-M-C-PERFECT PERFECT SIMPLU IMPERFECT PREZENT
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
iar funcțional, la nivel sintactic funcția sintactică-tip de complement circumstanțial; * categoria gramaticală concretizare a raporturilor stabilite de către locutor între noțiuni/ caracteristici ale acestora (cf. Gramatica, 2005; Irimia, 2008; Dimitriu, 1999 etc.), raporturi reflectate în planul comunicării prin anumite mărci/ flective 80 cuvinte-flectiv (articole, prepoziții, conjuncții, verbe, adverbe) flective propriu-zise (desinențe, sufixe), marcă Ø și flective contextuale (context, topică): * desinențele mărci pentru categoriile gramaticale de persoană, gen, număr, caz: scrii (-i = desinență pentru persoana a II-a, numărul singular), atentă (-ă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]