113 matches
-
reprezenta un alt cuvânt, derivat de la singular cu sufixul -uri. O indicație în acest sens ar fi faptul că la brânzeturi, între forma de singular brânză și terminația -uri intervine segmentul -et-. În română, interfixele nu se întâlnesc în morfologia flexionară, ci doar în cea derivativă (rar). Substantivele feminine cu pluralul în -uri sunt puține și pot fi considerate neregulate. O posibilă problemă pe care o ridică această ipoteză este aceea că trebuie să admitem existența genului neutru la adjective, deși
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verb și complement este marcată afixal, prin mărci flexionare (de tip desinențial), așa cum tot afixal este marcat acordul predicat - subiect. O astfel de limbă este maghiara (limbă non-indo-europeană), unde există o conjugare obiectivă, pe lângă cea subiectivă. Cu alte cuvinte, verbul flexionează în funcție de subiect (conjugarea subiectivă) și în funcție de complementul direct (conjugarea obiectivă). Verbul este folosit la conjugarea obiectivă în prezența unui complement direct definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doilea criteriu se bazează pe observația că rezultatele morfofonologice ale atașării cliticului la gazdă sunt de obicei foarte regulate și nu duc la apariția unor forme neașteptate. În schimb, rezultatele neregulate (forme neregulate, supletive etc.) sunt destul de frecvente în morfologia flexionară. Dacă observăm că elementul clitic are efecte puternice asupra formei sau a structurii morfologice a gazdei sale, probabil că el s-a transformat într-o element flexionar. În general, cliticele de dublare a complementului direct din română nu afectează forma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv și cu obiectul tranzitiv, nu și cu subiectul tranzitiv (excepție: georgiana); ● flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului (ciukotă, dagva, nu și georgiana); în limbile care au pasiv, agentul are aceeași marcă flexionară sau aceeași adpoziție ca instrumentul; ● limbile ergative tind să nu aibă pasiv diferit de ergativul activ (excepție: georgiana). Prin urmare − arată Comrie (1973: 251−252) − se poate să fie adevărat că, în unele limbi, construcția ergativă s-a dezvoltat din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
SOV au partiție personală, iar limbile VSO nu au, de obicei, partiție personală. Nash (1997: 137) formulează următoarea generalizare: Generalizarea persoană−timp: Partiția personală este atestată în limbile ergative în care subiectul proiecției VP poate fi asociat local cu categoria flexionară Timp. Această generalizare prezice că partiția personală nu e posibilă decât în limbile în care T este accesibil pentru agenții pronominali, iar această posibilitate este blocată în limbile cu centru final (head final). Partiția personală e atestată în limbi în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
înverzi, a (se) necroza, a (se) ologi, a (se) oxida, a (se) păli, a (se) răci, a (se) slăbi, a (se) spuzi, a (se) știrbi (derivate); ● nereflexive: a ațipi, a degera, a deveni, a evolua, a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a involua, a îmboboci, a încolți, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni, a naufragia, a năpârli, a răguși (primare); a adormi, a amorți, a amuți, a asurzi, a cheli, a clocoti, a crește, a decădea, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
După un eșec, se reapare în mod natural în public; (e) emisie de sunete, miros, substanțe: La saună, se asudă/se transpiră mult; (f) aspectuale: nu există nereflexive primare. Verbe de schimbare de stare ca a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a îmboboci, a încolți, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni nu acceptă diateza impersonală pentru că nu pot avea subiect uman. Pentru unele verbe care descriu o configurație spațială (a apune, a asfinți, a bălti, a răsări
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adjective este legată de inacuzativitate: adjectivele funcționează ca predicate inergative, pe când verbele corespunzătoare funcționează ca predicate inacuzative. Prin urmare, adjectivul și verbul au structuri argumentale diferite, apartenența la clasa verbului sau la clasa adjectivului nefiind un simplu fapt de morfologie flexionară. Cinque arată că alternanțelor verbale de tranzitivitate, de tipul (a) le corespunde un fenomen asemănător, sistematic, în domeniul adjectival (b): (a) Il capitano affondò la nave ' Căpitanul a scufundat vasul' La nave affondò ' Vasul s-a scufundat' (b) Gianni è
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se aplică în Sintaxă, Cazul acuzativ este absorbit de se/si. Mecanismul de reducere cazuală echivalează cu eliminarea componentului tematic al Cazului. Alegerea auxiliarului 'a fi' este efectul unei proceduri de verificare; reziduul de acuzativ este manipulat într-o proiecție flexionară. Operațiile de aritate reduc rolul tematic extern și acuzativul tematic, dar limbile care au și acuzativ structural trebuie să-l verifice prin a fi. 3.2. Relevanța selecției auxiliarului ca diagnostic inacuzativ a fost pusă la îndoială. Grimshaw (1987: 254
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și în zona chineză a Tibetului. Peste 200 000 de vorbitori. Numeroase dialecte. Cazul genitiv are aceeași flexiune cu a ergativului. LAK Limbă din familia nord-caucaziană, vorbită în Daghestan. 7 dialecte. 150 000 de vorbitori. Cazul genitiv are aceeași formă flexionară cu a ergativului. LAKOTA Limbă din familia SIOUAN. LAHATUÁ OTOMO − Vezi KUIKÚRO. LAZ Dialect al limbii ZAN; considerată și limbă distinctă, din familia KARTVELIAN. Limbă în care se manifestă scindarea subiectului intranzitiv, scindare vizibilă prin marcarea cazuală. LEZGHINĂ (LEZGHIAN, LEZGIAN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
evoluează rapid în învățarea japonezei) part. evoluat, -ă nom. evoluarea (evoluatul − rar) A EXPIRA Laptele pasteurizat expiră în trei luni part. expirat, -ă (*om expirat aer curat) nom. expirarea A FERMENTA Vinul fermentează part. fermentat, -ă nom. fermentarea, fermentatul A FLEXIONA Substantivul flexionează după număr și caz (altă intrare, agentiv, tranz.: Ion flexionează un genunchi) part. flexionat, -ă nom. flexionarea (flexionatul − rar) A GERMINA Semințele germinează part. germinat, -ă nom. germinarea, germinatul A INVOLUA Omenirea involuează part. involuat, -ă nom. involuarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în învățarea japonezei) part. evoluat, -ă nom. evoluarea (evoluatul − rar) A EXPIRA Laptele pasteurizat expiră în trei luni part. expirat, -ă (*om expirat aer curat) nom. expirarea A FERMENTA Vinul fermentează part. fermentat, -ă nom. fermentarea, fermentatul A FLEXIONA Substantivul flexionează după număr și caz (altă intrare, agentiv, tranz.: Ion flexionează un genunchi) part. flexionat, -ă nom. flexionarea (flexionatul − rar) A GERMINA Semințele germinează part. germinat, -ă nom. germinarea, germinatul A INVOLUA Omenirea involuează part. involuat, -ă nom. involuarea A ÎMBOBOCI
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
A EXPIRA Laptele pasteurizat expiră în trei luni part. expirat, -ă (*om expirat aer curat) nom. expirarea A FERMENTA Vinul fermentează part. fermentat, -ă nom. fermentarea, fermentatul A FLEXIONA Substantivul flexionează după număr și caz (altă intrare, agentiv, tranz.: Ion flexionează un genunchi) part. flexionat, -ă nom. flexionarea (flexionatul − rar) A GERMINA Semințele germinează part. germinat, -ă nom. germinarea, germinatul A INVOLUA Omenirea involuează part. involuat, -ă nom. involuarea A ÎMBOBOCI Trandafirul japonez a îmbobocit part. îmbobocit, -ă nom. îmbobocirea (îmbobocitul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analizat ca grup al determinantului (DP), este tot un domeniu fazal 40. Fazele au abilitatea de a proiecta periferii, domenii care găzduiesc constituenți cu relevanță pragmatică. Periferia domeniului C a fost identificată de Rizzi (1997); Belletti (2004) delimitează o zonă flexionară joasă ("low IP-area") pe care o identifică cu periferia domeniului v. Periferia grupului nominal a fost descrisă pentru română de Giusti (2005); Cornilescu (2007) și Cornilescu și Nicolae (2011b). O proprietate importantă a fazelor, formalizată sub forma Condiției de impenetrabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
propoziției, nu în domeniul flexionar (Schifano 2014). Distribuțional, adverbele preverbale precedă complementizatorul să, generat în poziția de centru al FIN0 (v. §3.4 infra pentru argumentele care arată că să este un complementizator generat în poziție joasă, nu o marcă flexionară) și negația propozițională, care în limbile romanice și în română selectează drept complement grupul flexiune IP (Neg > IP) (Zanuttini 1997), fiind astfel elementul care marchează limita dintre domeniile IP și CP (v. §3.3 infra). (62) a. Pentru ca dessă-i vizitezi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în vocală, de tipul a bea, a ști: bea / să bea, știe / să știe): (64) (el) merge / (el să) meargă În al doilea rând, sincretismul 3SG≡ 3PL este generalizat la subjonctiv, spre deosebire de indicativ, unde relațiile sincretice sunt depedente de clasa flexionară: (65) conjugarea V: hotărî conjugarea I: mânca INDICATIV SUBJONCTIV INDICATIV SUBJONCTIV 1SG: hotărăsc (să) hotărăsc mănânc (să) mănânc 2SG: hotărăști (să) hotărăști mănânci (să) mănânci 3SG: hotărăște (să) hotărască mănâncă (să) mănânce 1PL: hotărâm (să) hotărâm măncâm (să) mâncăm 2PL
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din comparația indicativ / subjonctiv / imperativ: (66) INDICATIV/SUBJONCTIV IMPERATIV 2SG (să) hotărăști hotărăște! Utilizarea de mărci flexionare diferite și relațiile de sincretism diferite indică prezența unei proiecții de mod discrete în domeniul flexionar. Este important de reținut că, în afară de diferența flexionară de mod, celelalte categorii gramaticale sunt identice în paradigmele comparate (aspect - temă / formă imperfectivă; timp - prezent). Existența unor proiecții discrete de aspect și de timp se dovedește prin aceeași metodă (păstrând specificarea de mod și timp constantă pentru identificarea diferențelor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
valorile sale principale se exprimă prin paradigme sintetice și nonsincretice. Absența unei paradigme sintetice și nonsincretice determină alegerea strategiei sintactice de satisfacere a trăsăturilor verbale, deplasarea. Astfel, spre deosebire de analizele tradiționale (e.g. Biberauer și Roberts 2010 mai recent) care leagă bogația flexionară de numărul de morfeme, abordarea în termenii instanțierii paradigmatice propusă de Schifano (2015a) reintepretează conceptul de bogăție flexionară ca rezultând dintr-o combinație de factori care alătură numărului de morfeme și condiția nonsincretismului. Concret, diferența dintre română și italiană - varietăți
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
strategiei sintactice de satisfacere a trăsăturilor verbale, deplasarea. Astfel, spre deosebire de analizele tradiționale (e.g. Biberauer și Roberts 2010 mai recent) care leagă bogația flexionară de numărul de morfeme, abordarea în termenii instanțierii paradigmatice propusă de Schifano (2015a) reintepretează conceptul de bogăție flexionară ca rezultând dintr-o combinație de factori care alătură numărului de morfeme și condiția nonsincretismului. Concret, diferența dintre română și italiană - varietăți caracterizate prin diferențe în nivelul deplasării verbului (deplasare înaltă, la MOOD, în română vs deplasare medie, la T
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
există două ipoteze privind componența domeniului flexionar al gerunziului (ambele convergente asupra ideii că structura domeniului flexionar al gerunziului este redusă): Avram (2003) propune că verbul de gerunziu se ridică până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice adverbiale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fiind ocupată de cel de al doilea complementizator). Următoarele argumente distribuționale susțin această idee. În primul rând, generarea în FIN a lui să explică adiacența lui să la nucleul flexionar (distribuție luată în mod repetat ca indicând natura de marcă flexionară a lui să) (133c, c'), specială prin raportare la alți complementizatori, care permit interpoziția de constituenți între ei și nucleul flexionar (133a-b): (133) a. Știu căel vine. b. Mă întreb dacămâine vine. c. *Vreau săel vină / să mâine vină. c
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
condițional, nu și subjonctiv); primul complementizator lexicalizează poziția FORCE, iar să, poziția FIN; intercalarea de constituenți în periferia stângă este, conform analizei, posibilă (134c). Combinarea cu alți complementizatori a fost luată ca argument în sprijinul interpretării lui să ca marcă flexionară; considerarea lui să drept un complementizator generat în poziție joasă oferă însă o explicație corectă pentru această coocurență. (134) a. Mă întreabă dacăsă vină. (a'. Mă întreabă dacăvine) b. Știu cumsă fac. (b'. Știu cum a făcut) c. Mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și exponentul pentru fiecare categorie; o altă problemă controversată este cea privitoare la temporalitatea formelor irrealis complementizatorul să - distribuția elementului să conduce către interpretarea acestuia drept complementizator generat într-o poziție joasă a domeniului C (în FIN0), nu drept marcă flexionară - pe lângă construcția cu complementizator scindat ca... să, analizată ca activând ambele proiecții completive din domeniul C (ca în FORCE0și să în FIN0) (Stan 2007; cf. Rizzi 1997), româna dispune și de construcția cu recomplementare / dublarea complementizatorului (cf. Fontana 1993) să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
4 Deplasarea centrului cu proprietățile de linearizare explicate în (8) a dat naștere la formele sintetice de viitor (și condițional) din limbile romanice (altele decât româna); în structura V-AUX, auxiliarul a fost reanalizat ca afix și apoi ca marcă flexionară a verbului (Roberts și Roussou 2003: 48-58). 5 Din perspectivă diacronică, vom arată în §IV.4 că, în structurile cu dislocare a formelor verbale compuse în care subiectul se plasează între auxiliar și verbul lexical (i), nu avem a face
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
engleza, de exemplu). 30 În continuare, vom desemna prin sintagma "forme analitice" toate formele verbale cu auxiliar, în afară de pasivul cu a fi; formele pasive se deosebesc de celelalte structuri cu auxiliar prin aceeea că (i) auxiliarul pasiv a fi este flexionat el însuși pentru toate formele de persoană, mod, timp și aspect disponibile în română (ești / este bătut - să fii / să fie bătut - erai / era bătut - fuseseși / fusese bătut -ai fost / a fost bătut - vei fi / va fi bătut etc.), deci
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]