1,215 matches
-
curentului, (kg/mă; F - coeficientul de frecare conductă / fund marin F = 0,1 - pentru fund marin mâlos; F = 0,3 - pentru fund marin nisipos. Ancorarea trebuie să fie uniform distribuită de-a lungul tubului pentru a evita solicitările excesive de flexiune. Ancorarea este alcătuită din semiinele prefabricate, montate pe conducta cu tiranți și buloane. Pentru a evita deteriorări ale tubului, precum și alunecări ale ancorării, se interpun între bloc și tub, în timpul operației de centrare, fâșii de cauciuc sau de țesut din
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
În timpul operației de centrare efectuate prin tragere sau împingere trebuie să fie îngrijită și ușurată alunecarea conductei pe teren pentru a evita abraziunile și suprasolicitările. Scufundarea se face înecând conducta, în timpul coborârii tubului pe fund avem solicitări mai mari de flexiune datorate formei de „S” pe care o ia tubul. Trebuie verificat ca solicitările la tracțiune și flexiune să fie compatibile cu materialul. Verificarea Verificarea este o operație care constă din verificarea etanșării sistemului luând în considerație condițiile de lucru majorate
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
pe teren pentru a evita abraziunile și suprasolicitările. Scufundarea se face înecând conducta, în timpul coborârii tubului pe fund avem solicitări mai mari de flexiune datorate formei de „S” pe care o ia tubul. Trebuie verificat ca solicitările la tracțiune și flexiune să fie compatibile cu materialul. Verificarea Verificarea este o operație care constă din verificarea etanșării sistemului luând în considerație condițiile de lucru majorate cu un coeficient de siguranță. Verificarea tubulaturii sub presiune se efectuează pe bucăți și este făcută înainte de
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
faptul că substantivul masculin nene (popular și familiar) apare în forma articulată hotărît nenea, iar la genitiv și dativ primește și articolul enclitic: lui nenea. Indicațiile normative arată că substantivul în cauză face parte din categoria cuvintelor cu neregularități în flexiune, a căror îmbinare cu articolul nu urmează regulile dominante: deși masculin, primește un articol feminin, care la genitiv-dativ nu asigură flexiunea, ci se comportă ca și cînd ar fi finala unui nume propriu. Neregularitatea substantivului nene (care aparent ar trebui
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
articolul enclitic: lui nenea. Indicațiile normative arată că substantivul în cauză face parte din categoria cuvintelor cu neregularități în flexiune, a căror îmbinare cu articolul nu urmează regulile dominante: deși masculin, primește un articol feminin, care la genitiv-dativ nu asigură flexiunea, ci se comportă ca și cînd ar fi finala unui nume propriu. Neregularitatea substantivului nene (care aparent ar trebui să urmeze tiparele de flexiune și articulare ale masculinelor frate sau rege) provine din statutul său inițial de termen de adresare
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
articolul nu urmează regulile dominante: deși masculin, primește un articol feminin, care la genitiv-dativ nu asigură flexiunea, ci se comportă ca și cînd ar fi finala unui nume propriu. Neregularitatea substantivului nene (care aparent ar trebui să urmeze tiparele de flexiune și articulare ale masculinelor frate sau rege) provine din statutul său inițial de termen de adresare, dar mai ales din etimologie: varianta etimologică primară a formei-titlu este de fapt nenea, nearticulat (de la care se forma vechiul vocativ neneo și care
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
fapt nenea, nearticulat (de la care se forma vechiul vocativ neneo și care se află și la originea formei scurte nea). Or, în română, masculinele cu finala atipică în -ă sau -ea (tată, popă, papă, vodă, haplea etc.) creează probleme de flexiune și articulare, din cauza contradicției dintre trăsăturile formale tipice femininului și sensul masculin. Instabilitatea morfologică a cuvintelor din această serie nici nu este de altfel pe deplin vizibilă în DOOM (care înregistrează doar variantele literare); de fapt, în uz, se manifestă
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
mai are importanță: deosebirile istorice se atenuează în fața unificării registrului și a conotațiilor comune. Cu aceste sensuri, cele două cuvinte nu se mai folosesc doar ca termeni de adresare, ci și pentru desemnare; e de aceea nevoie să aibă o flexiune completă. Ca aproape toate cuvintele din limbajul copiilor transferate în alte contexte și situații de comunicare, termenii sînt foarte adesea marcați ironic: "un nene beat" (youtube.com), "s-a trezit ieri un nene cu un Nobel la activ să afirme
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
e cel mai caștoc chestionar pe care l-am completat" (miresici.ro); "mami, uite ce caștoc se vede în flash" (visualart.ro). În mod surprinzător - poate sub influența numeroaselor adjective invariabile din limbajul tinerilor - finala adaptată nu e folosită pentru flexiunea de gen și numărul, forma rămînînd invariabilă: "are argumentele mai caștoc" (d13-th.ro); "asta e și faza caștoc" (pixelrage.ro). Originea termenului ar părea să rămînă obscură. Nu e discutat de Al. Graur, în celebrul său articol din 1934 despre
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie văzută ca o eroare regretabilă a "vorbirii neîngrijite", ca un anacolut și nici ca manifestare a unei tendințe moderne de simplificare a flexiunii. Ca foarte bună cunoscătoare a graiurilor românești, a textelor dialectale, autoarea a descris în cartea sa, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită (1980, reluată în Opera lingvistică, III, Cluj-Napoca, Clusium, 2006), ca și într-un articol din 1975, "Note privind
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
Opera lingvistică, III, Cluj-Napoca, Clusium, 2006), ca și într-un articol din 1975, "Note privind sintaxa relativului care" (reprodus în Opera lingvistică, I, 2004), ideea a "două gramatici": una, cultă, care recomandă marcarea prin pe și (pentru celelalte cazuri oblice) flexiunea; alta, populară, bazată pe folosirea invariabilă și fără prepoziție a relativului. Magdalena Vulpe constată, de pildă, că, în corpusul autentic popular pe care l-a utilizat, construcția pe care nu apare nici măcar o dată! Comparînd situația din română cu fenomene asemănătoare
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
Rodica Zafiu E tot mai răspîndit, în mass-media, tiparul de construcție care omite elementele de legătură sau mărcile de flexiune, juxtapunînd pur și simplu cuvintele. Această manieră de exprimare, numită uneori "stil telegrafic", prin analogie cu tendința utilitară de reducere a uneltelor gramaticale (mai ales prepoziții) din telegrame, a fost explicată prin influența stilului administrativ, a tabelelor și a listelor
Stilul telegrafic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8188_a_9513]
-
să rezulte în primul rând din sinceritatea și spontaneitatea trăirii. 5. Recitirea compoziției. Oricât de mult travaliu ar fi presupus elaborarea compoziției, după transcriere este absolut obligatorie recitirea acesteia. Revizuiți de această dată textul, cu preocuparea de a sesiza dezacordurile, flexiunile incorecte, neconcordanța timpurilor verbale, construcțiile prolixe, echivocurile sau alte tipuri de abateri de la normele limbii. Nu uitați însă, că în centrul atenției trebuie să se afle și respectarea normelor ortografice și de punctuație. O mare atenție trebuie acordată folosirii corecte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cerebeloasă superioară și fața inferioară-mediană a trigemenului precum și între vena traversă pontică și fața supero-laterală a trigemenului stâng, vine cu promptitudine răspunsul precis. Materialele ? Microscop verificat în această dimineață : claritate 100 %, luminozitatea reglabilă. Tetiera de priză osoasă verificată : rotația și flexiunea la 15° perfecte. Trusa de trepane, lamele de teflon rigid de la 0,1 la 20 microni și toată instrumentația și materialele clasice, verificate, se aude vocea unei femei, precisă, dar ca filtrată prin vată. Răspunsurile clare par a-l satisface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
șef” (corect: comisar(ul)-șef, cms.-șef); „asistenta șefă de la Spitalul” (corect: asistenta-șefă); „redactor șef” (corect: redactor-șef); „Victor Ponta, prim ministru” „Victor Ponta Prim Ministru”, „răspunsurile primului ministru” - corect: prim-ministru (cu litere mici la inițială și cu flexiune numai pe cel de-al doilea component); Au fost înregistrate numeroase greșeli de pronunție. De exemplu: “a acestui octombrie văratec și șturlubatec” (corect: “văratic”, “șturlubatic”); “vor să se-ntreacă cu ceilanți oameni” (corect: “ceilalți”); “un șfanț” (corect: “sfanț”). În cadrul analizei
Ce televiziuni au făcut cele mai multe greșeli de limbă română () [Corola-journal/Journalistic/80507_a_81832]
-
mai multe formații din categoria, adesea efemeră, care însoțește orice cuvînt la modă. Cea mai firească (și destul de bine reprezentată statistic) e formarea unui feminin regulat (dar nu lipsit de probleme morfologice: finala e -a sau -ă?; are sau nu flexiune?): "o Ťpaparazzať tomnatică a fost Ťinfiltratăť în intimitatea vedetei" (EZ 2610, 2001, 1); "hop și paparazza de mama cu poze" (petz.ro); "era evidentă rea-voința acelei paparazze care se voia Ťziaristăť" (forum Gândul, 24.05.2007). S-a format și
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
Rodica Zafiu Spre deosebire de substantive și mai ales de adjective, care pot păstra mai mult timp o relativă invariabilitate morfologică, verbele împrumutate din engleză se adaptează inevitabil, rapid, căpătînd bogata flexiune caracteristică respectivei clase gramaticale. Adesea verbele capătă un aspect hibrid, asociind adaptarea morfologică cu păstrarea ortografiei originare și a unei pronunții apropiate de sursă (ca în a chatui, a downloada, a updata, a upgrada etc.). Unele au totuși șansa de
A bana by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7828_a_9153]
-
abandonul iminent. Adormit, Cătălin seamănă cu un ani-mal sălbatic care s-a refugiat în specia umană din debilitate, din dezadaptare. Întreg corpul pare înfiorat de o electricitate lentă, materială, și spasmele lui se înscriu armonios într-o mișcare de supremă flexiune. E. B. își închipuie somnul lui Cătălin ca un înot în spații abisale, pe spinări acvatice, printre alge și sfărîmături de corăbii, un înot mereu în adîncuri, de parcă trupul ar cădea la nesfîrșit. Pe cînd convulsiile mamei le califică drept
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
la anglicismul trendy poate fi interpretată în două feluri. În primul rând, este vorba de o adaptare morfologică: un cuvânt invariabil, preluat din engleză, este încadrat, cu ajutorul sufixului, în tiparele flexionare cele mai caracteristice ale adjectivelor și ale substantivelor românești. Flexiunea nu era imperios necesară folosirii adjectivale (există multe adjective invariabile și clasa se întărește permanent în limba actuală, prin împrumutul lexical), dar era obligatorie pentru folosirea ca substantiv (cu formă de feminin, morfeme de plural, cu articol hotărât): "ochelari de
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
timp, circumstanțialul de loc, circumstanțialul de cauză, circumstanțialul de scop; topica în propoziție; norme de punctuaţie (virgula). Realizări propoziționale ale unor funcții sintactice: atributiva, completiva directă, completiva indirectă, completiva prepozițională, circumstanțiala de loc, de timp, de mod, cauzala, finala. Verbul (flexiunea verbului în raport cu numărul, persoana, modul și timpul): moduri verbale (indicativul, imperativul, conjunctivul şi condiţionalul-optativ) și timpurile lor; timpuri simple şi compuse; structura timpurilor compuse: verbe auxiliare ( a fi , a avea , a vrea ); verbe copulative ( a fi , a deveni
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
Prepoziția. Substantivul: genul, numărul, cazul; tipuri de substantive: comun, propriu; substantive colective, substantive defective; punctuaţia vocativului; corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică; posibilități combinatorii ale substantivului; articolul; posibilități combinatorii ale substantivului. Pronumele: tipuri de pronume – pronumele personal, personal de politețe (flexiunea pronumelui personal în raport cu persoana, numărul, genul; flexiunea cazuală); pronumele reflexiv (diferența dintre pronumele reflexiv și pronumele personal); posibilități combinatorii ale pronumelui; anticiparea și reluarea prin clitice pronominale în cazul unor complemente; aspecte ortografice; pronumele posesiv şi adjectivul pronominal
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
propriu; substantive colective, substantive defective; punctuaţia vocativului; corelarea cazului morfologic cu funcția sintactică; posibilități combinatorii ale substantivului; articolul; posibilități combinatorii ale substantivului. Pronumele: tipuri de pronume – pronumele personal, personal de politețe (flexiunea pronumelui personal în raport cu persoana, numărul, genul; flexiunea cazuală); pronumele reflexiv (diferența dintre pronumele reflexiv și pronumele personal); posibilități combinatorii ale pronumelui; anticiparea și reluarea prin clitice pronominale în cazul unor complemente; aspecte ortografice; pronumele posesiv şi adjectivul pronominal posesiv; pronumele demonstrativ şi adjectivul pronominal demonstrativ; folosirea corectă
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
stilistică Variații de registru Construcția frazei în limba vorbită și în limba scrisă Organizarea coerentă a textului: succesiunea ideilor, folosirea corectă a timpurilor verbale Gramatică Enunțul. Punctuația Propoziția simplă. Propoziția dezvoltată Propoziția afirmativă. Propoziția negativă Enunțuri asertive, interogative, exclamative Verbul (flexiunea verbului în raport cu numărul, persoana, modul și timpul). Moduri verbale: indicativul condițional- optativul, imperativul și infinitivul. Substantivul: genul, numărul, cazurile . Tipuri de substantive: comun, propriu, însuflețit, neînsuflețit. Prepoziția Pronumele. Clasificarea pronumelui. (Flexiunea pronumelui personal în raport cu persoana, numărul
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
trenurile tip Personal se vor chema Regio, cele de tip Accelerat și Rapid se vor numi InterRegio”. Mania trunchierilor și preluarea ca atare a terminologiei europene (care nu este, de fapt, întru totul unitară) vor crea, din nou, probleme de flexiune și integrare a termenilor în enunț. Finala -o e simpatică în denumiri invariabile, cu ecouri neolatine; permite însă greu articularea și formarea pluralelor (am luat regioul de Ploiești... mai sunt alte regiouri până diseară?). S-ar putea ca vechile denumiri
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
Tendința se explică, în bună măsură, prin complexitatea de structură și comportament morfosintactic al numeralelor ordinale românești: este evident că structurile cu numeral invariabil - locul trei, pagina doi - sunt mai ușor de utilizat (mai ales la genitiv-dativ) decât cele cu flexiune și acord: locul(ui) al treilea, cel(ui) de-al treilea loc, pagina a doua, celei de-a doua pagini etc. Până de curând, aș fi zis că în zona de stabilitate, în care persistă numeralul ordinal, intră și construcțiile
În secunda doi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5902_a_7227]