295 matches
-
condamnare a lui Pițurcă. În schimb, contactat de De Ce News, președintele LPF, Dumitru Dragomir, a declarat sec: "Nu știu, nu vorbesc, nu dau nicio declarație. Te rog să nu te superi". Marți seara, pe Arena Națională, publicul a huiduit și fluierat copios. Nu credem că acestea au fost adresate echipei oaspete, respectiv cea din Trinidad Tobago, învinsă cu 4-0, dar nici la adresa jucătorilor români la un meci fără miză. Răspunsul nu este greu de ghicit cui au fost adresate huiduielile. Pandurii
Dragomir, despre rămânerea lui Pițurcă la Națională: "Nu vorbesc!" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/75064_a_76389]
-
în cea mai îmbietoare și mai confortabilă bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii și eu mă ascundeam sub tufănicile lățoase, galbene, roșii, liliachii. Amicul Aurică Vintilescu, repetent înrăit, un fel de Trăsnea din Trăsnitu, mă semnala cu un fluierat scurt din apropiere. Nea Gheorghe cosea otava grasă încă neatinsă de brumă și dă cu ochii de mine. Își dă pălăria pe spate, gest reflex la el. „Ce faci tu, nene, aicea?" și eu, cu aerul cel mai firesc din
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
act, s-a auzit fluierat și huiduit de grupuri organizate la galerie. Despre ceea ce se întâmplase mărturisea chiar Caragiale: Se răspândise vestea că piesa lovea în instituția Gărzii Cetățenești. Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piață Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor". Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesă din program
O noapte furtunoasă, piesa pentru care I.L. Caragiale era să fie bătut () [Corola-journal/Journalistic/47413_a_48738]
-
cumva proaspăt ruptă? Stai, strigă Peter, care încă nu ajunsese în luminiș, atunci când ea voia deja să se întoarcă și să-și continue drumul prin desiș. Nu-l așteptă, doar încetini pasul. Auzi lătratul unui câine, de departe, apoi un fluierat, și încă unul. Doar nu era vreun pădurar la vânat acum, duminica! Carne de iepure cu bureți galbeni. Helene se gândi la iepurele fraged pe care îl gătise ea odată, mai demult, pentru Wilhelm. Ar fi fost bine să aibă
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
caz să mai zăbovească pe acolo, ci să pornească mai departe, să scape de putoare. Dacă ocoleau trenul pe partea nord-vestică, atunci ar fi fost mai bine, căci vântul dinspre lac ducea putoarea către sud-est. Helene auzi din nou un fluierat. Poate le-au fugit din animale. Poate că astăzi, duminică, vânau în pădure vaci sau porci de lapte. Helene simțea că îi era foame, se gândi la niște găluști umplute cu turta vacii. Boabele de jir îi săreau de sub tălpi
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
în aluatul de sensibilitate nefirească. Puțin mai tîrziu, copila se leagă de o iapă, Berta, pe care o călărește după voie, între om și cal înfiripîndu-se o relație mistică: în vacanțe iapa o recunoaște, se desprinde din herghelie la primul fluierat al copilei și își întinde capul ca Mihaela să se agațe de coamă spre a i se urca în spate. Deznodămîntul se petrece după zece ani: „Berta era bolnavă, la capăt de rîpă, iar ei au trimis-o la abator
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic, își măsurară'n ritmu'-mi straniu, încet, alunecarea lor. Veniți, o șerpi, târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, prin ierburi lungi - că lănci - prin pietre, al vostru chip de vis! Voi ce vă'ncovoiati, ca lanțuri, sunteți de-
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
folklorică românească, magică și baladesca. Departe de a trăi "orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte", Alice Călugăru ia în stăpânire lumea prin mijloace magice! Căci ea cunoaște mijlocul de a chema șerpii, printr-un fluierat anume. De ce șerpii? Pentru că ei leagă între ele tărâmul din afara și cel din adânc (Bachelard îi numește "rădăcini animalizate") - și, nu întâmplător, tot acest episod magic are loc în pădure. Poeta ne dă, în treacăt, o indicație liniștitoare: totul e
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
măreție!): Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. "Șerpii" reprezintă descrierea minuțioasa a luării în stăpânire a lumii de către o magiciana. Una din rarele "stângacii" - "fluieratul cromatic" din strofa a cincea - este iute uitată, ca o șchiopătare în vis, pe fondul cavalcadei prin reptație. Motanii veneau toți la vatră, șerpii vin de pretutindeni, chiar de sub "grelele pietrișuri", unde ei "dormeau că apele pădurii"... Tot în ecou
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
Iordachescu Ionut Președintele PNL, Crin Antonescu, nu crede că premierul Ponta "poate trăi cu frica de a fi huiduit, punctând că "atunci când ești la putere, te aștepți să fii și fluierat". Liderul liberal și primarul Iașiului, Gheorghe Nichita au fost huiduți, vineri, la începutul manifestărilor de Ziua Unirii, de la Iași. Oamenii au scandat și împotriva premierului și a șefului statului, chiar dacă aceștia nu au participat la eveniment. Întrebat dacă premierul nu
Antonescu: Când ești la putere, te aștepți să fii huiduit by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32858_a_34183]
-
de cinci kilograme de cărți. Vreau să știu, pur și simplu, (Doamne iartă-mă!) dacă sunt cel care sunt. Căci nu-i decent și nu-i nici frumos să te descompui când tocmai încep să pâlpâie-n iarbă brândușile sub fluierat de mierle. Mă tem, însă, că tocmai asta mi se întâmplă. Așa se face că mă trezesc dimineața, numărându-mi cu grijă coastele, că verific dacă-s rotunde rotulele, că mi-e frică să nu simt, alunecând prin dreptul inimii
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
Dar în noaptea asta voi fi Cu Petre, fiul Savetei Sub iarba deasă și grea. Petre, fiul Savetei, Venea pe drum fluierând. Si tufele abia înfrunzite, Cerul negru funingine, Sanțul în apa Stătută și plină De verdele crud Îi ascultau fluieratul Tipăt de pasăre prinsă-ntre gheare. Petre, fiul Savetei, simțea Cum i se risipește în aer Sunetul pașilor și Cuvintele pe care voia să le-nșire Se prefac în pământ argilos Plin de duhoare În urzici Mirosind ascuțit. Doar unele
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
și imagini ale orașului însuși. Mișcările celor trei cu căști erau sumare, lente, ca ale cosmonauților pe Lună. Personajele se întâlneau uneori și atunci grupul celor trei înceta să se mai miște, până ce al patrulea personaj le redeștepta cu un fluierat. La fel se petreceau lucrurile și pe ecran, unde, peste imaginile filmate la Bruxelles, se proiectau trei buline, una roșie, una albastră și una galbenă, toate trei fiind proiecții ale mișcărilor căștilor celor din scenă. O piesă ingenioasă și atât
Universul francofon și dansul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10205_a_11530]
-
1969), a căutat mult fața umană, ipostaza lui tandră, de o mare efectivitate față de Elsa, pe care o crede femeia cu care să-și împartă viața. Asta mi s-a părut un atuu al punctului de vedere regizoral, altminteri, singurul fluierat nițel în seara premierei. Scenografia sobră a lui Christian Schmidt, spectaculoasă și surprinzătoare, însă, în multe momente-cheie, rîul din final, cu pontonul acoperit de stuf, din care te aștepți să apară „lebăda”, luminile inspirate, un poem în sine, încărcat de
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
interior se agață și trage în zilele utilate de mâini asasine. 71. Reperaj: cântare de om, nu de fluier, prinsă cu lanțuri în temnița-cursă de șoareci, unde se petrece un orgiastic adulter între păduchii lați și mindirenii pureci. 72. Reperaj: fluierat de țignal, nu de flaut, pentru omul mic și nervos dintre Est, care execută o sângeroasă lovitură de stat-fault rănind jucătorii din Vest. 73. Reperaj: o atroce nebunie cu tâlc dusă în lanțuri la mănăstire, se roagă tare, tăcând mâlc
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
cu zgomot ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum, își dusese la gură șuierica și se pusese pe fluierat. Și țiuise până când zărise năvala dalbă apropiindu-se în iureș din fruntea steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi strigaseră să intre degrabă la adăpost, omul se făcuse zid în fața zăpezii ce-nainta! Îndemnul rămas fără urmare, pățiții anilor trecuți
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
democrației pretutindeni În lume și cam indiferent cât de mult Își dorește sau nu lumea acest lucru. - Mulțumesc. De-asta mi-era teamă! Doar primul cuvânt l-am rostit cu glas tare. 24 Într-o noapte, am fost trezit de fluieratul metalic al videotelefonului de cameră. Chiar Înainte de a ridica receptorul am știut cine mă suna, și nu numai fiindcă de pe ecranul aparatului mă fixa fizionomia preocupată a Evelinei Fontaine. - În cât timp poți fi gata de o plimbare nocturnă? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcu o mină nemulțumită și fluieră într-un fel deosebit. Apăru iarăși primul câine care intră în apă ca o săgeată. — Ăsta sare cel mai bine! - zise admirativ signora Maxima. Alaltăieri, după săritură, a prins și-un stavrid. La fiecare fluierat, din cadrul ferestrei țâșnea câte-un câine, arcuindu-se superb în văzduh. Călugării numărară șapte. Pe al optulea, un pui de lup de vreo trei săptămâni, probabil pentru că nu avea încă destulă forță să se cațere pe pervazul ferestrei, îl aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum fusese capturat de o familie de tuaregi lângă un puț pierdut din deșert și cum aceia îl lăsaseră liber cu condiția să se ducă să-i înștiințeze de cele întâmplate pe cei din conducerea competiției, interlocutorul său scoase un fluierat lung de admirație: — Să mă bată Dumnezeu! exclamă. Asta-i o adevărată bombă! — Care ne poate exploda în mână... — Nu, dacă umblăm cu grijă. Tu n-o să fii implicat, iar pe mine nu mă îngrijorează măsurile de represiune pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
al treilea? — Parașuta nu s-a deschis. S-a spart în aer. Se putea crede că nesperata mărturisire avu strania virtute să tulbure pentru prima dată un om în aparență imperturbabil, care după câteva clipe de șovăială scoase un lung fluierat și apoi îi aruncă o privire înghețată armeanului: — Tu ai știut? întrebă și, în fața gestului mut de încuviințare, insistă: Ai știut din primul moment și n-ai spus nimic? — Ce puteam să fac? protestă cel vizat. Când am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și mi-am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu pecete strălucea, Însîngerat, pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
refereai când vorbeai de cheltuieli suplimentare, nu? Voi încerca să fie o internare scurtă. — Așa să faci, zise ea arborând un ton de directoare de școală. O zi la clinica lui Kindermann costă o sută de mărci. Am scos un fluierat: — O sumă considerabilă. — Ei, și acum trebuie să mă scuzi, Herr Gunther, zise ea. Trebuie să mă pregătesc pentru o ședință. Am băgat banii în buzunar și apoi ne-am strâns mâinile, după care am luat dosarul pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în buzunar și, în timp ce o ascultam pe Frau Hanke, mi-am dat seama că avea dreptate, numai că într-un fel pe care ea ar fi putut cu greu să și-l închipuie. 11 Joi, 22 septembrie Se auzi un fluierat, trenul săltă pe șine și apoi pornirăm încet, plecând din gara Anhalter, în călătoria de șase ore spre Nürnberg. Korsch, singurul care mai era în compartiment cu mine, își citea ziarul. — La dracu’, zise el, ia ascultați la asta. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
guvernator districtual, vânzând favoruri și slujbe, face o avere din ziarul ăla nenorocit al lui. Are un tiraj de jumătate de milion, ceea ce la 30 de pfenigi exemplarul se ridică la 150 000 de mărci pe săptămână. Korsch scoase un fluierat. — Și asta fără a pune la socoteală ce obține din publicitate. O, da, Streicher poate cumpăra pentru sine o grămadă de favoruri. Ceva mai serios decât învinuirile de viol? — Vreți să spuneți dacă a omorât pe cineva? — Da. — Păi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
despre cei mai buni și apropiați prieteni ai copilăriei sale, cățelușul Țuți și calul roib, Breazu, cu o stea mare în frunte, pe care îl ducea în fiecare dimineață la păscut, însoțită de Țuți, și îl rechema seara, cu un fluierat. Breazu venea în galop iar Aneta îl mângâia, îl bătea pe un picior, iar el îngenunchia și o lua în spinare, apoi pornea în iureș pe pajiște, într-un trio cu spirite aprinse în chiot și veselie. Lupta cu apăsrile
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]