225 matches
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ULTIMA MEDALIE Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului o fluturare de mâini ca o fluturare de moarte s-au rezemat armele de iubite cu liniile de ochire flămânde până la piele ochii au fost dați cu împrumut până la prima orbire verbele au fost scoase din balamale și puse în raniță îngeri
ULTIMA MEDALIE de VASILE PIN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361007_a_362336]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ULTIMA MEDALIE Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014 Toate Articolele Autorului o fluturare de mâini ca o fluturare de moarte s-au rezemat armele de iubite cu liniile de ochire flămânde până la piele ochii au fost dați cu împrumut până la prima orbire verbele au fost scoase din balamale și puse în raniță îngeri au fost aduși din biserici
ULTIMA MEDALIE de VASILE PIN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361007_a_362336]
-
ochire flămânde până la piele ochii au fost dați cu împrumut până la prima orbire verbele au fost scoase din balamale și puse în raniță îngeri au fost aduși din biserici și prădați de-o aripă sau două luna clipea dintr-o fluturare de mâini cu fiecare geamăt al locomotivei se mai murea o viață și încă una cu fiecare cruce lăsată în urmă uneori se pitea câte o viață rănită într-o scrisoare din fiecare noapte cu lună numai singurătatea morții picura
ULTIMA MEDALIE de VASILE PIN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361007_a_362336]
-
în urmă uneori se pitea câte o viață rănită într-o scrisoare din fiecare noapte cu lună numai singurătatea morții picura până când onorul spre dreapta istoriei a fost purtat ca o grenadă din mână în mână până la ultimul supraviețuitor o fluturare de moarte ca o fluturare de mâini Referință Bibliografică: ultima medalie / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1141, Anul IV, 14 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ULTIMA MEDALIE de VASILE PIN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361007_a_362336]
-
câte o viață rănită într-o scrisoare din fiecare noapte cu lună numai singurătatea morții picura până când onorul spre dreapta istoriei a fost purtat ca o grenadă din mână în mână până la ultimul supraviețuitor o fluturare de moarte ca o fluturare de mâini Referință Bibliografică: ultima medalie / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1141, Anul IV, 14 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ULTIMA MEDALIE de VASILE PIN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361007_a_362336]
-
și hârtieeste un delfinînotând albastru într-un ocean atât de adâncîncâtse prelinge peste marginea tăioasăa ideiipână când delfinul respiră prin pielea umedăa luniisau uscată... XXXI. ULTIMA MEDALIE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014. o fluturare de mâini ca o fluturare de moarte s-au rezemat armele de iubite cu liniile de ochire flămânde până la piele ochii au fost dați cu împrumut până la prima orbire verbele au fost scoase din balamale și puse în raniță îngeri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
într-un ocean atât de adâncîncâtse prelinge peste marginea tăioasăa ideiipână când delfinul respiră prin pielea umedăa luniisau uscată... XXXI. ULTIMA MEDALIE, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014. o fluturare de mâini ca o fluturare de moarte s-au rezemat armele de iubite cu liniile de ochire flămânde până la piele ochii au fost dați cu împrumut până la prima orbire verbele au fost scoase din balamale și puse în raniță îngeri au fost aduși din biserici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
ochire flămânde până la piele ochii au fost dați cu împrumut până la prima orbire verbele au fost scoase din balamale și puse în raniță îngeri au fost aduși din biserici și prădați de-o aripă sau două luna clipea dintr-o fluturare de mâini cu fiecare geamăt al locomotivei se mai murea o viață ... Citește mai mult o fluturare de mâinica o fluturare de moartes-au rezemat armele de iubitecu liniile de ochire flămândepână la pieleochii au fost dați cu împrumutpână la prima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
din balamale și puse în raniță îngeri au fost aduși din biserici și prădați de-o aripă sau două luna clipea dintr-o fluturare de mâini cu fiecare geamăt al locomotivei se mai murea o viață ... Citește mai mult o fluturare de mâinica o fluturare de moartes-au rezemat armele de iubitecu liniile de ochire flămândepână la pieleochii au fost dați cu împrumutpână la prima orbireverbele au fost scoase din balamaleși puse în ranițăîngeri au fost aduși din bisericiși prădați de-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
în raniță îngeri au fost aduși din biserici și prădați de-o aripă sau două luna clipea dintr-o fluturare de mâini cu fiecare geamăt al locomotivei se mai murea o viață ... Citește mai mult o fluturare de mâinica o fluturare de moartes-au rezemat armele de iubitecu liniile de ochire flămândepână la pieleochii au fost dați cu împrumutpână la prima orbireverbele au fost scoase din balamaleși puse în ranițăîngeri au fost aduși din bisericiși prădați de-o aripăsau douăluna clipeadintr-o fluturare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
fluturare de moartes-au rezemat armele de iubitecu liniile de ochire flămândepână la pieleochii au fost dați cu împrumutpână la prima orbireverbele au fost scoase din balamaleși puse în ranițăîngeri au fost aduși din bisericiși prădați de-o aripăsau douăluna clipeadintr-o fluturare de mâinicu fiecare geamăt al locomotiveise mai murea o viață... XXXII. AMINTIRE ÎN MÂNECA SCURTĂ, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. acest semn este o urmă de om de circa o viață și ceva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
uliței ce se termina brusc spre râpă. Inima îi bătea puternic, nici el nu înțelegea de unde și până unde se nimeriseră păsările descăpățânate în desaga lui sărăcăcioasă. Două râușoare de sânge se pitiră în pământul prăfos, ducând cu sine o fluturare de bănuială a lui Nicodim că nu el e cel de-acolo, că nu lui i se-ntâmplă răul... Vătaful satului apucă un ciomag de la un megieș și înaintă falnic: - Hoțule, vei fi pedepsit după legea noastră! Țipetele se întețiră
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
de paisprezece ani, să fie mai puțin inteligentă și mai degrabă castă, să umble desculță prin iarbă și s-o străg vulgar „nevastă”. Dar n-a fost să fie. A venit trenul care n-a stat decât o clipă. O fluturare de mâini și adio! De atunci am rămas suspendat în neant. Nu-mi mai trebuie nicio femeie. Ei, te-ai lecuit, mă întreabă Tobit tatăl, de domnișoara? Mi-a bătut vântul la geam două săptămâni întregi până m-am hotărât
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
profunde, Pe valuri de amor plutind Ne-om preschimba voios în unde Și-apoi ne-om regăsi, iubind. Sunt un om crud Sunt un om crud și crudă-mi e trăirea și crudă-n veci, iubirea! Lăsat-am ieri, în fluturare o mână caldă-n depărtare, călcându-mi inima-n picioare! Îmi striga: stai și nu pleca! Dar eu striveam sub talpa mea a mia oară... inima. Îmi strigă astăzi că o doare... N-o crede drumul plin de sare ce
SECVENTE IN ALB SI NEGRU II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356427_a_357756]
-
-ntunecate, putredele ploi, Într-o vreme aspră, tristă, ireală, Dispărea o lume, însă pentru noi Se scurgea doar clipa cu încetineală. Game și arpegii, pași de menuet Se-mpletesc armonic cu vibrări de toamnă. Umbrele-nserării se întind încet Precum fluturarea unui văl de doamnă. Se-ntâmpla aievea-n anii patruzeci, Însă peste timp acuma iar răsună, În recluziunea unor zile reci Și în nopți senine, sub luciri de lună. Timpul nu se-ntoarce, trece spre târziu, Cântă mai departe doar
GAME ŞI ARPEGII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356474_a_357803]
-
crăpături de despletiri întunecate Se-nghesuie să se strecoare zorii. Și-a stins și noaptea candelele toate, Coșmaruri mor simțindu-le fiorii. În labirint de raze mii de focuri Dansează-mbrățișate-n soare, Licoarea lor fierbinte arde-n locuri, Deșerturi naște aspra fluturare. Livid mai rătăcește-un timp pe cer, Sărutu-i inamic pictat în zare Frământă aripa secundelor ce pier Spre asfințit la scăldătoare-n mare. S-aprinde apa-n zâmbetul perfid, Se-ntunecă apoi când el dispare, Dar mâine dansu-ncepe iar avid
JOC APRINS de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369640_a_370969]
-
fără potcoave. Dar suntem bucuroși că înc-aleargă Și n-au pierit, cum ar dori toți câinii. Lumina din culoare n-o s-o șteargă Și nici mirosul aromit al pâinii. Când pașii tăi continuă să meargă, Tu, iar mă chemi, cu fluturarea mâinii. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: POTCOAVE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1938, Anul VI, 21 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POTCOAVE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354507_a_355836]
-
în amintiri, frustații și nostalgii. Desigur, în categoria sindromului Don Quijote nu sunt incluși politicienii care flutură cuvinte pompoase, ce proslăvesc idealuri imaginare provenind din povestiri epice, uneori mitologice. Aceștia sunt falșii Don Quijote, care își ascund lăcomia, dorința de putere prin fluturarea unor idealuri irealizabile in care nu cred. Pensionarii care își deapănă amintirile și frustările, care nu înțeleg evolutia vremurilor care le trăim sunt adevarații urmași ai lui Don Quijote. Ei sunt baza electoratului, pretutindeni sperând într-o alegere reușită care să
EXISTA SINDROMUL DON QUIJOTE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353967_a_355296]
-
Înfășurat în giulgiul visării”, poetul arhivează vise, reflexia semnifică imaculat și cuminte, realitatea sa poetică venind și din meditații mistice. De fapt, emoția limbajului său liric este în codul creștin asumat, identificându-se cu el. "mi-e dor de o fluturare de aripă aprind jarul în lutul hămesit amirosind a fum ard încet umbrele” (În golul brațelor e forma Ta) Din mistica experimentată, Sorin Micuțiu alege interiorul curat și frumos, alege să-l reverbereze precum mitul elin al lui Amfion: “Amfion
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
persoană din familie sau de un prieten vechi, pe care nu i-ai mai văzut de mult timp, te hotărăști să le cauți, dar nu azi, ci... mâine. Chiar și ochii aceia fermecători care te-au făcut să simți acea fluturare în stomac, îi cer inimii să-i sune, însă...ceva inexplicabil nu te lasă și... amâni tot pentru ziua de mâine. Îți spui că mâine vei avea timp pentru tot și toate, grăbind parcă ziua de azi de care nu
ZIUA DE MÂINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354754_a_356083]
-
-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă, în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. Toamna pe cărare Frunze ruginite, fluturări de-aripe peste care se aștern amintirile coborâte în asfințit pe tulpinile arborilor despuiați. Toamna darnică În liniște adâncă de noapte, Stelele, sclipiri diamantine, Murmură-ntre ele-n șoapte: „Oamenii ne admiră și sunt fericiți, Creația-i perfectă, iar Dumnezeu e
FILE DE TOAMNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358081_a_359410]
-
al jusțiarilor de fațadă, al hoților care strigă primii „Hoții!”,o manevră eficace a spulberării adversarilor în ȚaraT ... I..., o armă „cool” a politicienilor hulpavi, avizi de manevrarea pârghiilor și butoanelor puterii, protectori ai camarilei dezlănțuite în devorarea privilegiilor sub fluturarea “interesului național”, un sinistru joc, soldat cu milioane de victime colaterale, privitoare ca la circ din spațiul sufocant al nevoilor zilnice - dar ce mai contează aceste detalii! - un joc cu deliciu asumat, în cercul vicios al nesătulei grandori și trufii
ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR – NU MAI E NIMIC DE COMPROMIS ? BA DA, DOCTORATUL ! de MARIA SAMAUNT în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357617_a_358946]
-
în mișcare Frântură de drum din zborul de fluturi, Ce-abia s-a născut și e dusă...și moare Căci clipa e veșnic popas de-nceputuri Și clipa-i nimic ce-a venit ca să plece Și-abia de-i zărești fluturarea-i de-aripe, Dar clipă cu clipă, e viața ce trece Și...toată viața-i făcută din clipe ! Și-atunci când în graba de-a vrea cât mai mult Ca orbii pe-alături de clipe pășim Pedeapsă mai mare ca timpul pierdut Nu
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
pe care le făceam fără să o rănesc. Nu e superioritate condescendentă, ci doar solidaritate cu noi, dar și cu ea. Am grijă în continuare ca steagul celalalăt din dotare, care nu avea băț, deci nu putea produce daune la fluturare, să aibă vârful de jos prins în mâna mea. Râde ca la un banc bun când vede măsurile mele suplimentare de precauție. Suntem jos, deci. Nu știam ce urma să se întâmple. După ce se îmbrățișează cu galeria fantastică, jucătoarele noastre
„Clic aici” și o să vedeți aur curat () [Corola-blog/BlogPost/338575_a_339904]
-
lungă, prea lungă, cu bulbii albi ai ochilor ca doi nasturi mari din sidef, se mișca încet, exasperant de încet, măgarul era ca un mecanism, avea un mers de ceasornic, nu se abătea de pe mijlocul străzii, nu întorcea capul, doar fluturările urechilor trădau viața, măgarul trăgea o cotigă pe scândura căreia stătea cocoșat un om, un bărbat înfiorător de slab, doar piele galbenă atârnând pe oase, din căciula maronie, roasă pe la margini, curgea o față lungă, hieratică dacă nu ar fi
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]