1,681 matches
-
există întâmplări cari sunt perfecte atâta timp cât nimeni nu știe de ele ca o insulă mănoasă într-un ocean de răni ca un turn într-un tunel plopul diapazon visele cântă la o realitate dezacordată un sentiment de ploaie în cinematograf foșnet de celofan șoptite atingeri între necunoscuți cu ochii ficși de insulari un sentiment de ploaie în cinematograf înmuguresc săruturi afară e iarnă acești fulgi de porumb au gust de os proaspăt fracturat imaginile cad cad peste mine cum pe un
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
dincolo de vorbe. aidoma unui lac atins de-o briză, în vreme ce înspre adînc, doar o alunecare nestingherită de cîrd, cînd deodată știm... ... făr de putința împărtășirii, vezi bine... ... dinspre biserică, în năduful de ierburi, adiau unde de Fugă și deodată acest foșnet al frunzelor însoțindu-le ca un îndemn la smerenie, încît cîinele se-nfioră abia auzit... „nu-i straniu... pe cît te-ndepărtezi mai mult pe-atît de mult te-ntorci înspre ce ai părăsit? nu-ncetăm a prelungi prin îndoielnice mesaje
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
În romanul Adela al lui G. Ibrăileanu, criticul identifică o variantă narativă a cugetărilor cuprinse în volumul Privind viața, o disimulare romantică, doctorul Codrescu fiind un erou wertherian; îl impresionează autoanaliza plină de delicatețe a sentimentului platonician și “poezia cu foșnete și mătăsuri”, simbolizând însăși feminitatea. Foarte curios. Vladimir Streinu, un adept al modernității, apreciază “literatura cuviincioasă”, eticismul nuvelisticii lui I. Al. Brătescu-Voinești considerat “un mare povestitor” (?!). Acest articol, precum și cel despre C-tin Kirițescu, eternul secretar general moralist al Ministerului
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Alexandru LUNGU Lumina frântă umbrele cu fețe nevăzute pășesc într’un alai de tăinuită ghicitură prundișul dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
bate semnele ascunse stelele ard în cercuri fugoase de jar cu neputință-i de ghicit ce frunte în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
urmă nu rămân decât eșantioane firești ale iubirii care a fost, și regrete rostite furiș, într-o limbă sperioasă dar calmă ca un călugăr bătrân. După un timp, nu mai recunoști decât o dantelă mirosind a vanilie, o urmă, un foșnet îndepărtat - și ochiul de azur al celei plecate: scufundându-se în venele unui metal mai îndurător.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
scufundate în covorul ce sîngera sub ele. Vru să plutească de-a dreptul. Să fie și el doar o iluzie; să se zbată de lambrisajul perețlor ori de plafoanele încrustate în oglinzi... Pleoapele i se loviră, genele se petrecură cu foșnet de harpă. Visa splendid despre abisuri și sine. Și atunci, minciuna cea frumoasă se întinse precum tămîia. Căci dacă demult, cîndva, se găsise Unul să meargă pe ape, Moștenitorul era cel care răsturna chiar văzduhul, înecînd tot și orice în
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
dincolo de plăceri și dureri în grădina închisă în muzeul cuvintelor eu zac mereu în focul dorinței sprijinit de vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul trezit de vântul de noapte la ce să sper din întâlniri în această cafenea în foșnetul de ziare clinchetul de lingurițe îmi ascult durerea de dinți văd o simfonie plină de clanțe din femei tăcute un cor de copii orfani mă gândesc la românia încet acolo încă se scriu manifeste frumoase și fără putere germinativă sau
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
Gabriela Melinescu În ziua în care trebuia să aibă loc Festivalul ghioceilor ninsese la Stockholm, dis-de-dimineață. Mă trezisem brusc, neliniștită; auzisem un zgomot de cărți căzând. În realitate fusese numai un foșnet, un fâșâit ușor dinspre fereastră, un sunet, un clinchet, poate un ton, resturi ale unui dangăt profund din prima literă a alfabetului. Mă trezisem cu un A în gură. Mă ridicasem repede din pat făcând doi pași exact lângă fereastra
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
de odihnă După ape de odihnă nu încetezi să tînjești o suflete-al meu mult visătorule numai cu înțelepciunea șarpelui și blîndețea știută a porumbelului nu ajungi să le vezi așa cum poemei de dinaintea cuvîntului ajungi să-i auzi mai întîi foșnetul în somnul tîrziu Poem de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
dădeai cândva târcoale trupului mamei în stare de criză puerperală tu în stare de diluant psihopatologic ea da, mai știu mirosul încins al torsului mamei de care mă lipeam pentru a scăpa de zgârietura piezișă a întâiului bărbat mai știu foșnetul sec al picioarelor ei uscate între care mă ascundeam să nu mă afle mâna ce-mi pipăise genunchii prea lucioișI mai aud cum se ciocneau cu sunet de zefir coastele mamei de dinții mei mărunți între care se măcina spaima
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
nu o vizitasem niciodată în copilăria mea, pînă atunci. Am descoperit locul în care se organiza vara, sărbătoarea cîmpenească numită Maialul, la care lua parte întregul oraș, sărbătorind venirea primăverii. Pădurea ținea drumul, pe care aluneca trăsura, învelindu-ne cu foșnetul frunzelor bătrînilor copaci, din care răzbătea o adiere proaspătă și înviorătoare. Mi se părea că alunecăm într-un vis. Sporovăiam îmbăiată într-o stare de bună simțire, pe care de mult nu o mai trăisem. Lovinescu privea cu interes frumusețea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
dulce. De Crăciun, însă, te trezești cu noaptea-n cap, înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci pipi, te duci glonț, somnoros dar nerăbdător, cu ochii abia întredeschiși și cu inima încercând să spargă pijamaua și pipăi pe sub brăduț. Foșnetul pachețelelor pe care Moșul le-a lăsat acolo face somnul să dispară cum ai clipi. După ce mai întîi, cu obrajii roșii de emoție și uimire, desfaci cadourile, dai năvală spre camera părinților, dai ușa de perete și împarți cu ei
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de piatră întuneric ferecat cercul apa biserica vitralii foșnet zbatere foc topoare aer vânt ard oglinda oglinda în care argintul s-a răsucit a crăpat cornetul jupuit cu semințe virile oglinda cenușie cu pielița ștearsă unde ești când vrei să te vezi te mai vezi mai vrei să te
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
care înfloreau dimineața pe geamul înghețat al apartamentului împuțit din Floreasca, în care, la 7-8 ani, intram încălecând pervazul cu burta și lăsându-mi trupul moale să alunece pe covorul de iută din bucătărie. Mi-aduc și acum aminte de foșnetul lui abia perceptibil, întocmai ca acela pe care îl scotea rochia de tafta verde a mamei. Și-o punea în fiecare an când se pregătea de revelion, sărutându-mă, înainte de a pleca, în pătuțul în care mă găsea ghemuit, cu
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
nasture dezvăluie o atingere a ta & faptul că nu știi ce să faci cu mâinile Presate de sunetul pe care abia îl auzi are legătură cu superproducțiile aburului ieșit din canale aburul repezit ca o floare fantastică să devoreze iarna foșnetul ăsta nu te-a părăsit niciodată se lărgesc luminile peronului subteran zgomotul pașilor crește spre uși când bucățile mari de sticlă glisează zgomotos e numai o umbră sonoră sub respirația aproape imperceptibilă prezentă vezi auzi simți gândurile futute Precul e
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
înlocuibil de o frunză de un șurub sau firicelul unui fir de nisip când sufla dinspre LARG primăvara de la vivaldi în același timp isterica naștere de iluzii continua cu vuiet de mat în biserici-tombolă de ca și cum ai putea auzi în foșnetul foițelor cum inima face bătături dar dârdâind de nostalgie cum totdeauna după moartea tatălui am avut noroc cu un mentor de mentă care văzându-mă nesigur în a accepta cum nebunul și ofițerul sunt același lucru mi-a explicat pe
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
Gellu Dorian După un timp zidit ca lutul în luștri, doar cuta din cearșaf mai amintește foșnetul trupului cînd se ridica dimineața din somn ca dintr-un cavou în care înflorise și se veștejise atît de frumos - nu sunt eu acest ins trist, altcineva se așază ca mîlul peste un cîmp inundat, îmi vorbește ca un dicționar
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit la buzele sub care mocnește vulcanul unei străzi pietruite de pași zburători ca liliecii în biserici de ceară, - vei auzi, atît, vei auzi cum vor duce la spălat, într-un rîu tulbure, cearșaful ca pe
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
cât de aproape de noi era Ithaca. O livadă de măslini creștea în creierul tău. Crengile gravide se rupeau sub greutatea zăpezii. O mare tânără se împreuna cu oceanul. Prin ferestrele cafenii ale sufletului tău pătrundea o lumină slabă câteodată un foșnet de raze ajungea și până la mine. Mă gândeam atunci să încep să mă rog pentru liniștea noastră dar tu îți lăsai capul pe masă și spuneai că ninge în mintea ta deschisă vraiște.
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
care muzica unui lift ne tot urcă în sicriu. eram atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor fascinatio nugacitatis. de pocnetul scurt al mîinilor căzute pe piept. textul gliei ticăitul acestor pulsuri ce bat înafară. foșnetul prezenței din spatele lucrurilor. praful aducerii aminte îmbracă totul în stranii aparențe. undeva, aproape de text, realitatea își tot exersează aparențele. apoi întră dezinhibată în poem. își face semnul crucii cu saliva personajelor, își tatuează trupul cu nume bizare. trage pielea poemului
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În toamna frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]