1,019 matches
-
proprietate și cu al doilea, să zicem, te căsătorești (am văzut că se poartă), poți să deții, totuși, doi câini, plus pe toți urmașii care vor rezulta din mariaj? Un bărbat a fost împușcat, într-un cinematograf din Riga, pentru că foșnea excesiv punga de floricele, aflăm de pe realitatea.net. Vă rugăm să propagați cât mai mult această știre, poate va duce, măcar temporar, la scăderea în cinematografele românești a numărului de cocalari care: vorbesc la telefon, vorbesc între ei, comentează filmul
Căţei, păianjeni cu chip de om şi Zorro by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19839_a_21164]
-
cal zbuciumat,Va fi iar blând, în ham de lumină.În zare bucurie deslușesc... VI. PĂDUREA VEȘNIC VERDE SĂ MĂ-MBIE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. Ce tânără mi se părea pădurea, Coroanele foșnind amețitoare, Ce tânără, cum frunza, am fost și eu! Cu ochii-n vânt, îmi alegeam cărarea. Spre toamnă, mi-a fost graba cea mai mare, Aș vrea ca pasul să-mi încetinesc, Coroanele foșnind amețitoare, Cu-aceeași ochi, o dată să
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
tânără mi se părea pădurea, Coroanele foșnind amețitoare, Ce tânără, cum frunza, am fost și eu! Cu ochii-n vânt, îmi alegeam cărarea. Spre toamnă, mi-a fost graba cea mai mare, Aș vrea ca pasul să-mi încetinesc, Coroanele foșnind amețitoare, Cu-aceeași ochi, o dată să privesc. Cărarea cu alți ochi să pot alege, Pădurea veșnic verde să mă-mbie Și caii tineri sprinten să-mi alerge, Mustangii mei, cu ochii de câmpie. Citește mai mult Ce tânără mi se
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
ochi, o dată să privesc. Cărarea cu alți ochi să pot alege, Pădurea veșnic verde să mă-mbie Și caii tineri sprinten să-mi alerge, Mustangii mei, cu ochii de câmpie. Citește mai mult Ce tânără mi se părea pădurea,Coroanele foșnind amețitoare,Ce tânără, cum frunza, am fost și eu! Cu ochii-n vânt, îmi alegeam cărarea.Spre toamnă, mi-a fost graba cea mai mare,Aș vrea ca pasul să-mi încetinesc,Coroanele foșnind amețitoare,Cu-aceeași ochi, o dată să
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
tânără mi se părea pădurea,Coroanele foșnind amețitoare,Ce tânără, cum frunza, am fost și eu! Cu ochii-n vânt, îmi alegeam cărarea.Spre toamnă, mi-a fost graba cea mai mare,Aș vrea ca pasul să-mi încetinesc,Coroanele foșnind amețitoare,Cu-aceeași ochi, o dată să privesc.Cărarea cu alți ochi să pot alege,Pădurea veșnic verde să mă-mbieși caii tineri sprinten să-mi alerge,Mustangii mei, cu ochii de câmpie.... VII. DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA, de Cristina Crețu, publicat în
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Ne căutăm prin amintiri, Mânați de-o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu le întind, Luna din cer în piept îmi zace și-un plop durerile foșnind. Citește mai mult S-au spus atâtea despre noi,Noi nimic nu ne-am mai spus...Mesteceni albi în negre ploi,Urâtul lumii ne-a pătruns.Străini în câte un colț de lume,Ne căutăm prin amintiri,Mânați de-o
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de lume,Ne căutăm prin amintiri,Mânați de-o apă, un dor anume,Cum vântul verii-n trandafiri.Nu m-ai crezut, să nu ai pace,Eu brațele nu le întind,Luna din cer în piept îmi zaceși-un plop durerile foșnind.... XI. EU CLIPA ACEASTA AȘ VREA SĂ RĂMÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016. Eu clipa aceasta aș vrea să rămână, Candoarea ce-mi aduce, raza ei, Rămână clipa aceasta și în urmă, Când
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată ... Citește mai mult RUGĂPoate că vei putea ierta, tu poezie a mea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
început de bine,Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt,Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată... Abonare la articolele scrise de silvana andrada
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
prin deslușirea amintirilor descătușate de neliniște, în nodul ursitei zdrențuit de gânduri, când cobor în râpi pentru a vedea mai bine calea lactee a visurilor și dorințelor risipite în neantul zădărniciei. Plouă cu gri prin aerul câlțos și fierbinte, care foșnește când corbii durerii trec în stoluri. Mă opresc din când în când și mă așez pe buturugile din pădurea arsă de vremea absurdă, prăvălită peste începuturile încolăcite ca niște liane pe aracii speranței, ce-au început să-nmugurească. Și nu
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
Acasă > Poeme > Emoție > CA O PICTURĂ Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ca o pictură Mi-adun și azi tăcerile de pe câmp Când prin uitări foșnind te-am auzit , Rămân așa că o pictură tiparita-n timp , Suspendata-n amintirile ce ne-au unit ... Printre oglinzi zborul inimii mi-e prăbușit, Pe dale de marmură număr picuri de roua , Te caut în vise și-n dorul obosit
CA O PICTURA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384257_a_385586]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > AMINTIRI DE CAFEA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului . Scrisoarea din umbra de tei foșnea răsăritul adormit pe alei, peste cafeaua cu gust de arțar râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar. . râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384315_a_385644]
-
tineri tăiați de vii. am înțeles. am tăcut. i-am sărutat scoarța. am tăcut amândoi. ca un clovn căzut în dizgrația conurilor. m-am retras pășind încet pe mușchiul umed de pe rădăcinile cuvintelor risipite. el mi-a mulțumit. pădurea a foșnit scurt. ploua când am plecat. în Brașov e soare acum. 20 iulie 2016 -------------------- să simți cum curge prin tine verticalitatea unui brad bătrân să te așezi în poziția fătului pe covorul de frunze de la rădăcina lui după ce l-ai îmbrățișat
VERTICALITATEA COPACILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383761_a_385090]
-
-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fine Cu irizări de aur, ce învolt foșnesc. Îndrept privirea către cer, Părinte, Ne- ai dăruit minunea raiului lumesc Ca să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte, Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc. Referință Bibliografica: IAR TEII... Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul
IAR TEII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380155_a_381484]
-
nostru de lut Într-o noapte, cândva, te-am iubit aiurând. Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu Îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci- Nu mai știu dacă foc ori de roua pe lunci ne-a fost trupul foșnind în atâta târziu. În felinul alint, sferic vis mă visai Sub scâncite șoptiri mâna mea te-adora. Un leșin înflorit între noi ne vindea trupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai. Lupi flămânzi ne-am fost
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
duși, renăscândun poem îngropat, timpul nostru de lutîntr-o noapte, cândva, te-am iubit aiurând.Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci-Nu mai știu dacă foc ori de roua pe luncine-a fost trupul foșnind în atâta târziu.În felinul alint, sferic vis mă visaiSub scâncite șoptiri mâna mea te-adora.Un leșin înflorit între noi ne vindeatrupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai.Lupi flămânzi ne-am fost noi, căi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
jucăușe,cădeau, ... XV. VERDELE DE RĂMAS-BUN, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1610 din 29 mai 2015. Din poienele uitării, iarbă nopții, tot mai mult și mai mult, din altă vreme, și mai stins din partea stângă s-a ascuns foșnind sub praguri și sub somn de toamnă lungă. Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n asta seară, iar fântână - peste ochii plini de cețuri și de ploi, tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemarea
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
tot țes izvoare din potoape de lucerna, greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne adunându-te din crudul ... Citește mai mult Din poienele uitării, iarbă nopții, tot mai multși mai mult, din altă vreme,si mai stins din partea stângăs-a ascuns foșnind sub praguri șisub somn de toamnă lungă.Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n asta seară,iar fântână - peste ochii plini de cețuri și de ploi,tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemareaanilor de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
-mă mult, ca un decembrie din care nu se mai pleacă. Se vindecă timpul. Timpul mă va face atât de frumoasă că nu vei avea vreme să stai limpede, nici neînvins că speranța, nici prea departe de candele, dragul meu. Foșnește alunul e vremea șerpilor, picura dragostea ca ceară, că ploile veștede. Cum de nu am știut mai demult cum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici aceasta dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mineca iedera stinsa,învăluindu-mă mult,ca un decembriedin care nu se mai pleacă. Se vindecătimpul. Timpul mă va face atât de frumoasăcă nu vei avea vreme să stailimpede,nici neînvins că speranța,nici prea departe de candele,dragul meu.Foșnește alunule vremea șerpilor,picura dragosteaca ceară, că ploile veștede.Cum de nu am știut mai demultcum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici aceasta dovadă că suntem,nici numele pe care ni-l șterge nisipul,apa
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
în avânt. Șoapte În brațe inima mi-o strâng și îi șoptesc tandre cuvinte: Nu te speria când vezi că plâng și bate toba înainte. Nu băga-n seamă că mă-nfrâng cei care-își fac din mine ținte. Tu lin foșnește, ca un crâng, și nu-ți ieși nicicând din minte. Zâmbește-mi când mă vezi nătâng nereușind să fiu cuminte, pornind la drum cu pasul stâng, sfidând ale ursitei flinte. Știu că adeseori te frâng, dar nu-nceta să fii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377229_a_378558]
-
Tehnologia ți-a furat pe cel de lângă tine, Facebook, email, whats app, youtube și altele, vezi bine, Au invadat prezentu-ntreg, intimitatea, gândul, Înghiți în sec, aștepți tacit ca să îți vină rândul. Un ciripit se-aude vag, vântul în ramuri bate, Foșnește trist frunza de fag, să mângâie nu poate, Te rogi să cadă netul sau, mai bine telefonul, Să poți ca să te conectezi, să-ți dea și ție tonul. Nu mai există romantism, parfum și flori presate, Nici poze cadru în
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
ar face om? Și se văzu cu nevasta și cu cei trei copii pe un transoceanic, alunecând pe ape, spre țara fericirii. Toți erau îmbrăcați în alb, nevasta lui, țăranca lui de acolo din sat, într-o rochie de crep-saten, foșnind ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un costum alb de camgăr englezesc, cum se putra Câmpineanu , când era
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > AMINTIRI DE CAFEA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Scrisoarea din umbra de tei foșnea răsăritul adormit pe alei, peste cafeaua cu gust de arțar râșnită prin pieptu-ți otrăvit cu amar. râdeai, așezându-ți dimineața pe ochi și mâna-ți de lut tremura, prinzând plopi, colibe făceai din fărâme de pâini să-ngropi înserarea ca
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
să intre complet în ea. Căutând dimineața faunului, adolescența, începuturile timide și ezitante dinaintea debutului, vom găsi tot bine cunoscuta după-amiază concupiscentă, maturitatea unei creații lirice care, practic, nu mai evoluează. Opera acestui poet, în care toate fojgăie și totul foșnește, este într-o anumită privință statică, imobilă, non-evolutivă. Cu alte cuvinte, Emil Brumaru, adolescentul autor al acestor versuri, era deja, în 1957-1958, Brumaru.
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]