88 matches
-
veacu-ți singur, al nostru tot mai curge, Răsar nuferi pe lacuri și Blanca-n tei te plânge. SPERÂND ÎNTR-O MINUNE Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Oftează frunze'n drumul spre oriunde, Ofrande'n galben, ocru, arămiu, Îndestulând covorul pământiu Cântând prin moarte, noii vieți, colinde. Spre stratul moale de foșnire mută, Valsează sinecuri din nori desprinse, Cu soli fecunzi sosiți ca daruri ninse, Vor zămisli o plapumă tăcută. Vreau liniștea din alb să te pătrunză! Pe fulgul tău, schimbat de'acum în seve, L'ai mai lăsa, oftând, să te
OFTEAZĂ FRUNZE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372509_a_373838]
-
crezi că e paiața cu râsul său nerod.// Și personagii-umbre se mișcă fără rost/ În comedii sau drame ce parcă nici n-au fost/Fantomele s-adună și se despart în grupuri/Regizorul lipsește-el, meșterul de trucuri.// Și șoapte și foșniri se-aud dinspre cabine/ Dar Hamlet, prințul înnegurat, nu vine./ Doar vântul se strecoară prin geam și prin perdele/Ofelia-i o umbră împresurată-n ele.// Nici Richard nu apare nici alte personagii/ Care-au vibrat o lume sau au
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
nu mă surprinde vidul din mine și nu mă părăsesc mimii care încă îmi mai dau ocol adesea mă doare apropierea de mine aș vrea să fur moartea cum alții viața mi-o fură și-o plimbă-n berline cu foșniri diafane printre cenușiu și singurătate în ținuturi străine. vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi dar cuvintele se pitesc tot mai departe de mine trec de hotarul alb al zilei și rătăcesc prin pădurea de întuneric a nopților
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
devine un uriaș ecran de proiecție pentru stările sufletești ale personajelor, sclipește vesel ori se posomorăște, după cum oamenii trec prin momente fericite ori apăsătoare, își schimbă luminile și culorile, cu o tulburătoare empatie, vorbește mai ales printr-o muzică secretă - foșniri, murmure, clipoceli, gâlgâituri, vuiete îndepărtate; vântul - remarcă Tudor Vianu - este un adevărat personaj al povestirilor lui S. Tablourile de natură nu sunt doar états d’âme ca în literatura romantică, ci posedă și facultățile „corespondențelor” baudelairiene, fiindcă pădurea, stepa sau
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Dar și mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii; În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri; De-odat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri... Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii. {EminescuOpI 120} II Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntîlnirăm, Dar tot mereu gândesc cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
te ații? Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse Și s-o vezi înconjurată de un roiu de pierde-vară, Cum zâmbește tuturora cu gândirea ei ușoară? S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii, Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acum, prin nu știu ce asociație de idei și de unde venind, întâmplări trecătoare ale vieții. Gândul mi se duse din nou la Ana; revedeam prispa cuprinzătoare, auzeam glasul tatălui ei. 20. „- Dar tu, Keti, cine ești, dacă Ana...” Întrebând-o, îi auzii foșnirea caldă a rochiei de mătase, îi simții mâinile cuprinzându-mă după gât. „EU, Îmi răspunse, adică tu și eu, spre deosebire de tot, formăm substanța, unitatea indestructibilă, mereu separată și reluată până la contopirea din urmă. Atunci va fi întâlnirea definitivă.” Îi simții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neschimbat! - E o părere, răspunsei și ochii mi se fixară într-ai ei, neverosimil, neputând să se smulgă acelei atracții nemaipomenite, din lungimea timpului când venisem aici prima dată, încât se auziră - pentru urechile noastre - între noi, zgomote de înnebunite foșniri de mătase. După o oră sau două, imediat după masă, ne duserăm, mama Anei, Ana și eu, acasă la soția lui Lung. O îmbrățișai și spunându-i că am venit special, acum, în săptămâna mare să mă închin la mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia proeminentă a inginerului Edward, Înconjurată de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de cuvinte mi se năzăriră, mătăsuri ușoare cu șerpi de ispite și buzele, frunzele care deliră... Dar dinții, dar dinții, gândeam eu, există, năluciri sunt cuvintele, visuri deșarte privirea naivă și dulce și tristă, dar dinții, oh dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de această ocupație, doream să mă reprofilez. Și-am făcut-o” “Ciudat, însă, cum se-mpacă, la tine, poezia cu abstractul matematic” “Să nu uităm că și matematica are poezia ei. Vrei un exemplu? <<Ar trebui un cântec încăpător precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; / Ori lauda grădinii de îngeri când răsare / Din coasta bărbătească...>>”... ... VI.4 ... “Dom’ profesor, poate-mi puteți spune și mie cum de vă permiteți să nu fiți de acord cu hotărârile mele, cu hotărârile consiliului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vid al veșniciei. - Plictiseala se naște dintr-o împînzire ultimă a simțirii, dezlipită de fire. În cuprinderea cosmică a urâtului - căscat al universului -, pădurile par a se înclina ca să-ți ridice cu triumf de frunze inima pierdută printre vreascuri. Din foșnirea vremii se-nfiripă muzica plictiselii - din accentele surde ale stingerii timpului. Inima mea - prin care a trecut cerul - e punctul cel mai îndepărtat de Dumnezeu. Nimic nu mă poate face să uit viața, deși totul mă înstrăinează de ea. La
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-i, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei și-l sărută, cu ochii pe jumătate închiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă. {EminescuOpVII 129} S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. "D-zeul meu! - gândi ea speriată - dacă m-ar fi văzut cineva? - Poate Castelmare. Sărmanul copil! Cum se va întoarce el acasă? Acest om poate să-l pândească ". Ea-l lăsă un moment să se trezească
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
culcat și ea-l săruta, cu ochii semiînchiși, de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil somnoros pe care mama îl dezmiardă... era o apatie, o lipsă de simțire, o lîngezire a vieței * asemenea somnoroșiei. S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. D-zeul meu! gândi ea speriată, dacă m-ar fi văzut cineva?... El era tot ca leșinat... Poate Castelmare... Sărmanul copil, cum se va întoarce acasă, poate c-acest om să-l pândească. Ea-l lăsă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-nclină asupră-i, se ținu cu amândouă mînile de spata băncei și-l sărută cu ochii pe jumătate închiși de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl desmiardă. S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. D-zeule! gândi ea speriată. Dacă m-ar fi văzut cineva? Poate Castelmare. Sărmanul copil! Cum se va întoarce el acasă? Acest om poate să-l pândească. Ea-l lăsă un moment să se trezească... apoi îl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-nclină asupră-i, se ținu cu amândouă mînile de spata bancei și-l sărută cu ochii pe jumătate închiși de nenumărate ori. El nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl desmiardă. S-auzi o foșnire în frunzele unui tufari. D-zeul meu! - [D-zeule! ] gândi ea speriată - dacă m-ar fi văzut cineva? - Poate Castelmare. Sărmanul copil! Cum se va întoarce el acasă? Acest om poate să-l pândească. Ea-l lăsă un moment să se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cît despre femei, aveam mai multe țiitoare că un turc. Fățarnic la inimă, ușor de ureche, sîngeros de mînă; porc în murdărie, vulpe în viclenie, lup în lăcomie, cîine în nebunie, leu în pradă. Nu lasă că scîrțiitul pantofilor și foșnirea mătasurilor să trădeze biata-ți inima femeilor. Ține-ți piciorul departe de bordeluri și mîna de decolteuri, pana de registrul datornicilor, si desfide-l pe necuratu'. Mereu bate vîntul rece prin mărăcini. Face suum, mum; ei, delfine băiete, termină, lasă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând componentele vizi unii artistice, reprezentări mentale sau senzoriale. 2.4. Simbolul artistic Simbolizarea este un procedeu expresiv specific tuturor tipurilor de mesaje - verbale, multimodale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetic este structurat acum pe comparații dezvoltate, exprimând ideea unei poeziicântec care reeditează geneza universului. Motivul orfic, concretizat întro imagine sinestezică, reliefează capacitatea poeziei moderne de a surprinde totalitatea lumii și complexitatea trăirilor umane: Ar trebui un cântec încăpător, precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. Enunțul final sugerează forța demiurgică a poetului modern ce creează noi universuri, ridicânduse la „modul intelectual al Lirei“. Simbolurile selectate din mitul biblic al genezei (spațiul paradisiac, cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și plângândă cu lacrimi mari / era sărată ca sarea / slăvită la ospețe de barbari. (Nichita Stănescu, Evocare) - dinamice/motrice/chinestezice: Oho, alerg și salt și curg. (Nichita Stănescu, Viața mea se iluminează); - sinestezice: Clar de noapte parfumat (George Bacovia, Nocturnă), Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare (Ion Barbu, Timbru). Imaginea artistică are un caracter singular, irepetabil, sugerând componentele vizi unii artistice, reprezentări mentale sau senzoriale. 2.4. Simbolul artistic Simbolizarea este un procedeu expresiv specific tuturor tipurilor de mesaje - verbale, multimodale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poetic este structurat acum pe comparații dezvoltate, exprimând ideea unei poeziicântec care reeditează geneza universului. Motivul orfic, concretizat întro imagine sinestezică, reliefează capacitatea poeziei moderne de a surprinde totalitatea lumii și complexitatea trăirilor umane: Ar trebui un cântec încăpător, precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. Enunțul final sugerează forța demiurgică a poetului modern ce creează noi universuri, ridicânduse la „modul intelectual al Lirei“. Simbolurile selectate din mitul biblic al genezei (spațiul paradisiac, cântarea îngerilor, Adam, Eva) devin metonimii prin care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
roata", termen care se repetă simbolizând "roata vieții"; ciclurile, mișcarea eternă în lumina solară, cercurile împrumutate de la Dante "cimpoiul veșted" e un instrument rudimentar care nu înlesnește artistului să ajungă la sugestia mișcării cosmice: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor de sare" (Timbru); cântecul are o forță sintetizatoare în orficul barbian, născut din mister; meditație și miraculos, calitate de simbol originar al oului: "Cum lumea veche, în cleștar/ Înoată în subțire var/ Nevinovatul, noul ou/ Palat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;/ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coastă bărbătească al Evei trunchi de fum" (Timbru). La I. Barbu "concizia este virtutea capitală a stilului său" (T. Vianu). După melci După melci este un poem
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
răsare" semnifică relansarea ideii. Imaginea cântecului este sugerată de cuvinte care intră în câmpul semantic al muzicalității: "cimpoi", "cântec", "sună", "spune" și altele care se includ în câmpul semantic al teluricului: "luncă", "drum", "piatră", "humă". Alături de "teluric", atrage atenția "acvaticul": foșnirea mătăsoasă a mărilor", poezia fiind imagine, sunet și ritm, cu rimă îmbrățișată ("drum" "cum", "tare" "despuiare"). Pentru I. Barbu, "timbrul" este "emblema" liricii sale, prin care se exprimă concepția despre poezie. Timbru este alcătuită din două strofe. În prima strofă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poetul simte comuniunea spiritului cu creația cosmică. În strofa a doua, se exprimă ideea că poezia cuprinde toate lucrurile, fiind "un cântec încăpător", relevă splendorile lumii, muzica ascunsă a lucrurilor. Poezia trebuie să depășească instrumentele obișnuite (cimpoiul, fluierul), să fie "foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare", să fie un imn intonat de îngeri drept laudă adusă divinității. Oul dogmatic Oul dogmatic are o viziune modernă și o prozodie tradițională. În text sunt atât elemente narative, cât și descriptive. Oul (termen concret
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]