213 matches
-
focalizatori din interiorul povestirii, adică personaje implicate în evenimentele fabulei. Deosebit de interesantă este analiza focalizării în romanul experimental Ce știa Maisie de Henry James. Cînd se oprește asupra obiectului focalizat, Bal îi cere naratologului să nu scape din vedere atitudinea focalizatorului față de obiectul percepției (ce apare sub formă de descriere) deoarece felul în care este redată percepția unui obiect spune mult despre obiectul respectiv, dar și despre subiectul care este agentul actului de percepție. Ea demonstrează cu exemple ilustrative cum omiterea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
analizează fluxul conștiinței unui personaj ca obiect al focalizării, ea folosește în mod original termenul de focalizare indirectă liberă. Credem că Shlomith Rimmon-Kenan adîncește și îmbogățește studiul focalizării prin definirea diferitelor fațete ale acesteia prin prisma celor două tipuri de focalizatori, extern și intern. Astfel ea analizează pe lîngă fațeta perceptuală și o fațetă psihologică și una ideologică. În ceea ce privește fațeta perceptuală, cînd obiectul percepției este spațiul, focalizatorul extern are o perspectivă panoramică iar cel intern o viziune limitată, iar cînd obiectul
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
studiul focalizării prin definirea diferitelor fațete ale acesteia prin prisma celor două tipuri de focalizatori, extern și intern. Astfel ea analizează pe lîngă fațeta perceptuală și o fațetă psihologică și una ideologică. În ceea ce privește fațeta perceptuală, cînd obiectul percepției este spațiul, focalizatorul extern are o perspectivă panoramică iar cel intern o viziune limitată, iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Astfel ea analizează pe lîngă fațeta perceptuală și o fațetă psihologică și una ideologică. În ceea ce privește fațeta perceptuală, cînd obiectul percepției este spațiul, focalizatorul extern are o perspectivă panoramică iar cel intern o viziune limitată, iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ideologică. În ceea ce privește fațeta perceptuală, cînd obiectul percepției este spațiul, focalizatorul extern are o perspectivă panoramică iar cel intern o viziune limitată, iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o viziune limitată, iar cînd obiectul focalizat este timpul, focalizatorul extern poate avea fie o viziune pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel intern pe cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel intern pe cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită, viziunea focalizatorului extern fiind înzestrată cu autoritate. La nivelul focalizatorilor interni, viziunea lor ideologică intră
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel intern pe cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită, viziunea focalizatorului extern fiind înzestrată cu autoritate. La nivelul focalizatorilor interni, viziunea lor ideologică intră în dialog sau polemică cu alte ideologii întrupate în alți focalizatori, antrenînd o citire polifonică a textului (Rimmon-Kenan 2002:78-86). Deosebit de valoroasă ni se pare secțiunea dedicată
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel intern pe cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită, viziunea focalizatorului extern fiind înzestrată cu autoritate. La nivelul focalizatorilor interni, viziunea lor ideologică intră în dialog sau polemică cu alte ideologii întrupate în alți focalizatori, antrenînd o citire polifonică a textului (Rimmon-Kenan 2002:78-86). Deosebit de valoroasă ni se pare secțiunea dedicată de Mieke Bal povestirilor vizuale, picturale și mai
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită, viziunea focalizatorului extern fiind înzestrată cu autoritate. La nivelul focalizatorilor interni, viziunea lor ideologică intră în dialog sau polemică cu alte ideologii întrupate în alți focalizatori, antrenînd o citire polifonică a textului (Rimmon-Kenan 2002:78-86). Deosebit de valoroasă ni se pare secțiunea dedicată de Mieke Bal povestirilor vizuale, picturale și mai ales cinematografice. Ea atrage aici atenția asupra importanței studiului vizualității în povestirile filmate, unde camera de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a textului (Rimmon-Kenan 2002:78-86). Deosebit de valoroasă ni se pare secțiunea dedicată de Mieke Bal povestirilor vizuale, picturale și mai ales cinematografice. Ea atrage aici atenția asupra importanței studiului vizualității în povestirile filmate, unde camera de luat vederi este echivalentul focalizatorului, iar "transmedierea" unui roman nu reprezintă translarea sau transpunerea individuală prin corespondență a elementelor povestirii în imagini, ci o echivalare vizuală a celor mai importante aspecte și semnificații ale romanului. Analiza naratologică a filmului lui Spielberg după romanul The Color
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Am continuat să acord doar puțină atenție la teoria lecturii, din rațiuni de economie. În cadrul delimitărilor impuse prin ele însele, receptarea nu este o problemă de naratologie în sine, exceptînd cazul în care figurile comunicative, cum ar fi naratorul și focalizatorul, își au corespondenți simetrici adresantul lor. Pe de altă parte, trebuie să se înțeleagă că întreaga teorie prezentată aici este un dispozitiv "lizibil", un instrument euristic ce atrage atenția către așteptările cu care cititorii prelucrează narațiunea. În consecință, am inversat
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
împărțire strict analitică ce va duce, în mod inevitabil, la concluzia că a vedea, în sensul cel mai larg al termenului, reprezintă obiectul narării. Nu vreau să spun, prin aceasta, că naratorul nu ar trebui analizat în relație cu agentul focalizator. Din contră, numai atunci cînd legătura dintre acești doi agenți nu este evidentă pare mai ușor să pătrundem în complexitatea relației dintre cei trei agenți ce funcționează în cele trei straturi naratorul, focalizatorul și actorul și acele momente cînd aceștia
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ar trebui analizat în relație cu agentul focalizator. Din contră, numai atunci cînd legătura dintre acești doi agenți nu este evidentă pare mai ușor să pătrundem în complexitatea relației dintre cei trei agenți ce funcționează în cele trei straturi naratorul, focalizatorul și actorul și acele momente cînd aceștia se suprapun sau nu se suprapun sub forma unei singure "persoane". Această non-suprapunere este valabilă și pentru povestirile din mediile vizuale. * * * În contraversatul film a lui Steven Spielberg din 1993, Lista lui Schindler
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
A avut loc o convertire? Dacă a fost așa, este vorba de un concept creștin ci Schindler era creștin, deși se folosea de biserică pentru afaceri; din punct de vedere cultural, totuși, era într-adevăr creștin. Distincția dintre narator și focalizator este, aici, de importanță crucială căci scena convertirii presupune viziune: convertirea este văzută ca vedere, nu în sensul pozitivist sau psihologic, ci în sens naratologic; a vedea diferit și a vedea diferența transformă radical fabula, transformă personajul. Transformarea lui constă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în acest caz. Acum, putem interpreta fraza ca: (Eu narez: (Eu inventez: (Ottilie focalizează:))) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Dacă vrem să arătăm pe scurt cum funcțonează fraza, o putem formula astfel: NE[FP(Ottilie)-Steyn]. Naratorul, focalizatorul și actorul, fiecare are identitatea sa, naratorul este NE, focalizatorul este Ottilie și actorul este Steyn. În e), se pare că avem un narator a cărui intenție este de a relata evenimentele vieții sale într-o povestire ce va explica
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Eu inventez: (Ottilie focalizează:))) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Dacă vrem să arătăm pe scurt cum funcțonează fraza, o putem formula astfel: NE[FP(Ottilie)-Steyn]. Naratorul, focalizatorul și actorul, fiecare are identitatea sa, naratorul este NE, focalizatorul este Ottilie și actorul este Steyn. În e), se pare că avem un narator a cărui intenție este de a relata evenimentele vieții sale într-o povestire ce va explica eventualul său final (să presupunem că va avea loc un
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să presupunem că va avea loc un divorț). Putem interpreta fraza în acest mod: (Eu narez: (afirm autobiografic pentru a explica:)) Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Această frază relatează evenimentul cauzat de actorul Steyn, perceperea lui de focalizatorul "eu" și actul narativ de naratorul "eu", ambele "eu"-ri numindu-se Ottilie. Astfel avem: NP(Ott.)[FP(Ott.) -Steyn]. Doi dintre cei trei agenți au același nume și aceeași identitate. În f), situația diferă din nou. Cuvîntul "eu" apare
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Steyn, care nu prea o ia în seamă. Pe de altă parte, poate fi o acuzație adusă Ottiliei, care este hipersensibilă. Să aleg prima interpretare deocamdată. Avem, după cum voi explica în următorul capitol, un caz de dublă focalizare, cea a focalizatorului anonim ce poate fi localizat în instanța narativă, și cea a personajului față de care este părtinitor: FE[FP(Ott.)] -Steyn sau, cu trimiteri la nivelurile focalizării: FE1[FP2(Ott.)] -Steyn. Faptul că focalizarea nu rezidă exclusiv în NE reiese din
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
focalizarea rămîn la NP (p), martorul anonim care este încă "eu". În aceste exemple am văzut patru situații narative diferite. În d) și f) naratorul a rămas în afara fabulei, iar în e) și g) nu a făcut-o. În d) focalizatorul era personaj. În f) a fost vorba de focalizare în ramă, de vreme ce aici s-a observat o infiltrare a agenților externi în povestire. În e) identificarea agenților a mers cel mai departe: naratorul și focalizatorul sînt amîndoi personajul Otilia. În
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a făcut-o. În d) focalizatorul era personaj. În f) a fost vorba de focalizare în ramă, de vreme ce aici s-a observat o infiltrare a agenților externi în povestire. În e) identificarea agenților a mers cel mai departe: naratorul și focalizatorul sînt amîndoi personajul Otilia. În g), naratorul și focalizatorul au coincis; cu toate acestea, spre deosebire de e), coincidența nu constă în identitatea unuia dintre actorii activi, ci în identitatea unui martor. Prin aceste analize, diferența fundamentală menționată anterior, între un "eu
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
f) a fost vorba de focalizare în ramă, de vreme ce aici s-a observat o infiltrare a agenților externi în povestire. În e) identificarea agenților a mers cel mai departe: naratorul și focalizatorul sînt amîndoi personajul Otilia. În g), naratorul și focalizatorul au coincis; cu toate acestea, spre deosebire de e), coincidența nu constă în identitatea unuia dintre actorii activi, ci în identitatea unui martor. Prin aceste analize, diferența fundamentală menționată anterior, între un "eu" narativ care vorbește despre sine și un "eu" narativ
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
netedă și călduță de unde încercai să te desprinzi. Acest pasaj deține toate aparențele unui așa-zis monolog interior, acel mod artificial de narare "la persoana întîi" cu un narator-personaj care caută să elimine referințele la vocea persoanei întîi în favoarea unui focalizator "pur" la persoana întîi. Există un motiv precis pentru acest recul înspre narațiunea tradițională, de la care autorul căuta să își îndepărteze cititorii. Această recidivă este o consecință a "esenței" eșecului lui Butor, de a lua în serios însemnătatea per-soanei a
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fugitive et fixée, definesc exact natura acelor serii de cadre și explică utilizarea specifică a poeticii în roman. Erotismul are o importanță crucială: ținta acestei stabilități trecătoare este obiectul iubirii, a cărui orientare sexuală nu poate fi stabilită de naratorul focalizator. Firește, "platitudinea" Albertinei nu poate fi în nici un fel considerată o lipsă de "densitate". Se poate face o distincție între categoriile de personaje pe baza modelului "actanțial" care va fi prezentat în următorul capitol, dar acel model se ocupă doar
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Este derivat din domeniul fotografiei și al filmului; astfel este evidențiată natura sa tehnică. Ca orice "viziune" prezentată, el poate avea un puternic efect manipulator și este, în consecință, foarte dificil de extras dintre emoții, nu doar din cele atribuite focalizatorului și personajului, ci și din cele ale cititorului un termen tehnic ne va ajuta să ne concentrăm asupra laturii tehnice a unor asemenea mijloace de manipulare. "Tehnicitatea" nu-i decît o unealtă în plus, dar una utilă din punct de
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]