127 matches
-
și am uitat că mai există și cîini. Sîntem atît de preocupați de măreția noastră, încît am uitat că jos, la picioare încă se mai gudură cîinii. Rar, rar deschidem cîte o carte frumoasă și auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de cîinele cafeniu plîngînd la moartea Procridei, de potăile arcuite misterios printre picioarele armatelor lui Carol cel Mare, de buldogul Tump, păzind efigia bătrînului Hogarth, de cîinii eleganți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a Schopenhauer. Mi se pare că am văzut în biblioteca dvs. Aforisme asupra înțelepciunii în viață. Și Schopenhauer spune, la un moment dat, că nomadismul s-a născut din nevoie, iar turismul - din urât. — Iată deci și confirmarea. Toată această foială turistică nu e decât expresia unei incapacități de reculegere, de gândire, de visare, a unei nerăbdări, a unei ostentații și a unei curiozități superficiale, de aceeași natură cu cancanul și cu colecțiile de cunoștințe în genul „cine știe câștigă”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe elementele (obiecte și persoane) care îl înconjoară. Apariția orașului și a satului în vis pune adesea în discuție calitatea relațiilor sale sociale. Totuși, gigantismul metropolelor moderne poate răsturna simbolul și, departe de a exprima liniștea, orașul evocă agitația, stresul, foiala, mulțimea, graba, zgomotul. Și atunci devine un loc ostil, jungla contemporană și dificultatea de a-ți găsi locul. Vezi Stradă. Canibalism Oricât de înspăimântătoare ar fi evocarea canibalismului în vis, ea nu este pentru inconștient altceva decât simbolul absolut și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
oi și grăunțe, verdețuri, caș, miere și nuci, purcei, păsări, se întâlneau cumetrii, finii cu nânașii, și cei care avea de vorbit ca să hotărască o vânzare ori o nuntă. Când soarele se ridica pe cer, târgul era în toi și foiala mulțimii s-auzea vuind de departe. întârziații grăbeau pe cărări, îmbrăcați curat și vesel. Cu mustața răsfirată pe colții afumați și gura căscată, Gheorghe Corbici călca lat, cu tălpoaie de un stânjen. De departe capul lui buhos puțea ca o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
abia ieri îndosise de pe gardul cumnatei Sevastița cămașa și izmenele lui Ion. Baba pipăi lucrurile bucată cu bucată, apoi le înfundă cu satisfacție înapoi. Ruga fusese pentru depărtarea viitoarelor ispite, nu și pentru păcate mai vechi. Din poiată s-auzea foiala nerăbdătoare a găinilor. Dând ușița de perete, bătrâna le îndemnă cu tandreță : - Hai, fetelor, ieșiți ! De pe răzlog o găină pestriță o privea numai cu un ochi. - Ieși, boghetă hăi, ce te uiți ? Pui, pui ! Bogheta cârcâi și, blândă, îi sări
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
întoarcem. La întoarcere, în afara mamei lui Liviu, nu mai vorbea nimeni cu noi. Dezaprobare prin tăcere. Eram ca și izolați, deși, cu coada ochiului, nu era aproape nici unul care să nu ne privească. La Riga, în fața hotelului începuse o largă foială de oameni. Eu nu înțelegeam rusește și nu pricepeam nimic. Am auzit-o doar pe Tovarășa T. spunând tuturor: - Intrați înăuntru, luăm masa și stăm liniștiți, fiecare în camera lui. Dacă cineva are intenția să plece, o face pe răspunderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a dat drumul la grătar în șură, a pus un ou pe masă și oul s-a ridicat la verticală. Se freca pe mâini în preajma votcii Smirnoff, adusă de mine de la un Shell, și încerca să ne potolească tristețea și foiala după o geană de lumină: - Fata mea, ia mai uită-te tu pe pământ, că e și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în vale și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se termină, - era înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud întrebarea iar cel care o rostise, reacționând instinctual în mecanica timpului, își părăsi curiozitatea, aprinzându-și o țigară, după care tăcu, se desprinse în foiala de oameni, trecând spre alt grup aflat la câțiva pași. O împrăștiere tăcută, se vorbea în șoaptă, mai mult nu se vorbea, o prudență generală, ridicată la gradul ei maxim, aproape vizibilă, materializată, apăsând carnal, după ce ani de zile stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și totodată, spre a se prevala de ele în continuare, în promovarea intereselor naționale; neavând motive de complexare, să fie mândri de ele și să le ducă ei mai departe, în cât mai bune condiții. Sufocați de veleitarii zilei de foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc, să luăm atitudine față de "sloganurile la modă" confuze și derutante ale noilor veniți, cu aerele lor de suficiență și înfumurare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În oraș, când de fapt voiam doar să schimb subiectul. Te duci undeva cu prietena ta? am adăugat pe un ton natural, ca să-i arăt că eram la curent cu situația. Mi-a aruncat altă privire neplăcută, urmată de o foială ostentativă, care-mi trimitea un mesaj clar: depășisem limitele. —N-am... ăă... n-am vrut să spun nimic cu... — Nu, nici o problemă, mi-o reteză el, sprijinindu-și spatele de ușă de parcă ar fi amețit. Chestia e că, ei, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
i-a primit în gara de plecare a făcut ordine. ― Pregătiți-vă pentru debarcare. Într-un sfert de ceas, toată lumea jos și încolonarea, cu sergentul în frunte. Vedeți să nu vă uitați năravul în vagon. După plecarea locotenentului, a început foială ca în iarmaroc. Când, în sfârșit, fiecare și-a văzut bagajul pus în ordine, Dumitru a ordonat: ― Hai să coborâm, ca să nu-i dăm motive locotenentului să înceapă a înjura cum l-am auzit înainte de plecare. Întâi a coborât Dumitru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă ce, blagoslovind îndesat, insul captură prada, frecîndu-și degetul gros pe buric. Abia cînd am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți! răcni el prompt, sărind în sus cu sprinteneală. Un crac îi lunecă de-a lungul piciorului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
celor opt săptămâni, așa că noi, ceilalți, îi pregătisem o felicitare și o mică ceremonie de adio. Frederick, care pleca în ziua următoare, i-a oferit felicitarea, după care a ținut un scurt discurs. —M-ai călcat pe toate bătăturile cu foiala și agitația ta... Cuvintele astea au fost primite cu o cascadă de râsete. —...dar cu toate astea mi-ai fost foarte drag. Și noi, toți, îți urăm numai bine în lumea de-afară. Și nu uita: păstrează-ți sentimentele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mare decât mine, dar mă simțeam de parcă aș fi fost gardianul sau mama ei. Mă făcea în tot felul: „terminatorul petrecerilor“ sau „curvă mizerabilă“. Iar eu nu eram așa. Atenția mi-a fost distrasă de la litania lui Brigit de foiala pe scaun a lui Luke, care încerca să se așeze mai comod. S-a lăsat pe spate, ajungând într-o poziție aproape orizontală. Coapsele lui lungi și ferme erau foarte depărtate una de cealaltă. Mi-am îndreptat din nou atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un coșmar, dragii mei. E drept că eram obosit și nervos Încă de când am plecat spre aeroport, pentru că mi-am făcut bagajele Într-o agitație insuportabilă! În jurul meu era un du-te-vino, o foială ca Într-o sală de așteptare! Fiecare mai apărea cu câte ceva În mână și foarte repede camera mea de la hotel a Început să semene cu altarul unui idol pe care se Îngrămădeau ofrandele. Când am Început să le cântăresc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
stare, și cu mâinile ce să-mi astup mai întâi : ochii ? urechile ? Cei ce veniseră dinspre mahala în goană - bătrâni, copii, femei - îi strigau pe ai lor cu disperare și strigătele se pierdeau în neliniștitoarea întindere a câmpului. Era o foială necontenită, unii înaintând, alții întorcându-se : rar auzeai vreun strigăt de recunoaștere, zăreai pe unii îmbrățișându-se, în lacrimi. Ochii tuturor se opreau magnetizați asupra nefericiților ce îi recunoșteau pe ai lor printre victimele care încă mai erau scoase și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sfinte Sisoe, ce-o mai fi și asta!... Marilena și Melisa! Te uitai în jur și nu vedeai decât fețe lungite a mirare, întorcându-se unele spre celelalte. Marilena și Melisa?... Câți auziseră de ele și câți nu?... Terminați cu foiala!", a poruncit instructorul încruntat. Era clar, lui nu-i ardea de glumă. Niciodată nu-i ardea de glumă. Și chiar și când poruncea, tot nu se uita la clasă. Unii începeau să-și amintească cine erau cele două nume. Marilena
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șoarecilor. A luat în brațe sacul de merinde în care mai avea o coajă de pâine, cu gândul că șoricimea ar da iama dacă ar descoperi-o. Și îi era o foame!... Acum ar fi vrut să doarmă puțin, dar foiala din jur nu-l lăsa. În cele din urmă a ațipit, doar cât ai coace un ou. Când a deschis ochii, afară mijeau zorii deja. Piciorul îi înțepenise. S-a ridicat cu greu și a scuturat mantaua și sacul de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a ascultat pe fiecare, să vadă ce ne poate capul. Și? - a fost și mai curioasă Maranda. Ei. Pe urmă am așteptat să se afișeze rezultatele. Și ce au spus rezultatele celea? - nu s-a lăsat Toaibă. 170 Să vezi foială, țipete de bucurie, plânsete ca la mort, leșinuri, chiuituri ca la nuntă, mutre ce priveau în fundul dracului în neștire... Ce mai? Potopul lui Noe nu alta! Da’ tu ai reușit? - a presat, cu sufletul la gură, Maranda. Apoi, până ce să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
anunțe ritos că posesorii de bilete sunt rugați s-o vireze către intrarea principală, „unde vor găsi un coridor (!) prin care să ajungă înăuntru“. Așa da, înțeleg că unii, foarte puțini, aveam bilete, în vreme ce juna mulțime „stă la plesneală“. În foiala către direcția indicată, aveam să aud că „așa se întâmplă la toate marile eveni mente artistice din lume“, cu alte cuvinte că-i musai să ne călcăm în picioare la ditamai montarea și că, altădată, „la festivalul sibian se aștepta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de război, s-a entuziasmat Anti-Khavurma, Însă a urmat o pauză și mai lungă fiindcă nimeni nu a gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spectacol, rîde El Diablo, chiar ar trebui să mă fac regizor de film. Apoi Își ia seama. Chiar este. Nu doar un regizor, ci mai mulți. Ghidurile cinematografice sînt pline de operele lui. Îl deranjează, oare, pe Wakefield toată această foială? Da și nu. Nu te poți aștepta să faci un pact cu Diavolul și să nu fii Întrerupt. Asta este chiar natura Întrerupăciunii Sale. Pacea Îndelungată, neîntreruptă a Paradisului a fost spartă odată pentru totdeauna de Lucifer. Nimic n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fost desăvîrșit de atunci. Evident, Wakefield nu-și dă seama că Diavolul se află de fapt În sală, dar nu riști nimic dacă pui În seama Diavolului toate nenorocirile. Așa te poți scoate foarte ușor. Wakefield este hotărît să ignore foiala publicului. Este inspirat de certitudinea că sigur, absolut sigur, nu știe unde vrea să ajungă, așa că de ce s-ar opri? Publicul se poate frăsui pe scaun cît vrea și să preia de la el ce i-o fi pe plac. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
baba. La cincizeci și cinci de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri, observa păsările. Apoi se așeza În fața unei cești de cafea cu calvados, Își răsucea țigări, netulburat de foiala din jur. Atelierul de acuarelă era abia la ora zece, avea tot timpul să discute. — Ca vechi spațiot... (Bruno râse pentru a stabili o complicitate mai curând fictivă), probabil Îți amintești de Începuturile Locului, de eliberarea sexuală, de anii 70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trebuia să ne croim și noi drum, cu sulița și cu piatra de mână. Într-una din zile, pe când treceam peste un fir de apă și puteam să vedem mai departe de jur-Împrejur, zărirăm pe malul din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]