106 matches
-
ca elev de liceu cu versuri, dar și cu cronici literare în revista „Îndemnul - L’Impulsion” (1926), s-a dovedit a fi critica de întâmpinare, exercițiu practicat cu vocație mai cu seamă în anii 1932-1938, la „Gândirea”. Simpatia sa pentru foiletoniști ca Ilarie Chendi și Perpessicius devine astfel ușor de înțeles. Unele dintre textele tipărite în „Gândirea” le-a strâns în volumul Creatorii și lumea lor (1943). Figurează aici cronici despre prozatori (G. Călinescu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
extrage o experiență, deopotrivă umană și artistică. Un scriitor ciudat, prețuit enorm de unii și contestat total de alții, este Teodor Mazilu (1930-1980). Admiratorii văd în el un moralist de rasă și un strălucit comediograf, adversarii îl trec în rândul foiletoniștilor umaniști, negându-i profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de indignare. Mazilu, care detesta în foiletoanele
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Ovid Densusianu era un academist neoclasic, fără prea mult simț estetic; discipolul său, Pompiliu Păltînea, excelează prin confuzie în materie. Critic universitar morganatic, fără antene pentru actualitate, D. Caracostea nu poate fi luat în serios ca susținător (sporadic) al simbolismului; foiletonist la Vieața nouă înainte de 1910, el nu a putut vedea dincolo de „valoarea” unor simboliști minori precum M. Cruceanu sau Eugeniu Speranția. E. Lovinescu se afla la acea dată în plin proces de clarificare față de tradiționalisme, practicînd un impresionism prudent, mefient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre cele trei capitole de mai jos): perspectiva conservator-academizantă a lui Constantin Emilian din volumul Anarhismul poetic (prima teză de doctorat dedicată noilor curente artistice din România), perspectiva eclectismului impresionist și „artist” al lui Perpessicius (cel mai favorabil avangardiștilor dintre foiletoniștii de prim-plan ai vremii) și, în fine, perspectiva unui critic din „noua generație”, singurul susținător entuziast al avangardei autohtone (Lucian Boz). Fiecare dintre ei reprezintă, în epocă, o excepție. Nu am avut în vedere opiniile emise despre suprarealiștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mențiuni critice III, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”, București, 1936, p. 122), alături de observații fugare, dar incitante, privind psihologismul cu „substrat freudian” al romanelor lui Aderca, Gib Mihăescu și Hortensia Papadat-Bengescu. Percepția dominantă asupra celui mai consecvent foiletonist român interbelic stă însă - și încă - sub incidența unei prejudecăți post-maioresciene: aceea a criticului-poet, umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără „vocație teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între limitele acestui volum, și nici între zările, destul de larg deschise, dealtminteri, ale celor 6 volume” (Mențiuni critice II, ed. cit., p. 339). Împotriva concepției lui Lovinescu privind necesitatea emancipării prozei românești prin evoluția de la „subiectivismul” liric la „obiectivitatea” epică, foiletonistul Cuvîntului pledează cu convingere în favoarea unei direcții „artiste”, o direcție situată în marginea sau în afara agendei ideo-estetice a criticului sburătorist: „Cît privește caracterul pseudoepic al prozei dlui Arghezi, ca și bariera de calitate pe care dl E.L. o ridică între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a bucurat de atenția constantă, exigentă și din ce în ce mai admirativă a cronicarului, care i-a recenzat și volumele de proză poetică (Act de prezență) sau de eseuri (A doua lumină). Autorul Mențiunilor critice a fost, în destule cazuri, cel dintîi foiletonist important care a întîmpinat aceste cărți. În legătură cu volumul de debut al lui Voronca (Restriști, 1923), Perpessicius vorbește, cu o vădită aprehensiune decadentistă, despre „bazarul de imagini din cele mai rare” și despre „imaginea-axă” care „fixează fizionomia fiecărei poeme în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Anarhismul poetic de Const. Emilian (comentariu în care nu ezită, totuși, să salute prima abordare serioasă a liricii noastre ultramoderne de către critica universitară), Perpessicius evită, din nou, o circumscriere mai precisă a poeziei moderniste sau avangardiste. Cu toate acestea, ceea ce foiletonistul îi reproșează discipolului mihaildragomirescian este confuzia tipologică: elementele denunțate drept „anarhice”, „exhibiționiste” și „deplasate” în poezia unor Vinea, Tzara sau Arghezi sînt, de fapt, mostre de virtuozitate modernă, de o intelectuală, elaborată expresivitate, iar cruzimile de limbaj sancționate la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanul (unde publică eseuri despre autori moderniști, cel mai important fiind amplul comentariu despre romanul Ulysses al lui James Joyce) și co-director, în 1932, al revistei moderniste Ulise (alături de Em. Ungher) - a fost cel mai apropiat de literatura avangardistă dintre foiletoniștii noștri interbelici. În capitolul dedicat lui Boz din Études sur la littérature roumaine contemporaine, Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian al lui Urmuz!), Ion Biberi vede în el un „relativist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
studii de caz”, trei forme de asimilare a inovației radicale în pragul anului 1930: 1) critica de susținere a unui tînăr comentator de plan secund (Lucian Boz); 2) critica artistă, ecumenică, nonmagisterială a lui Perpessicius, cel mai favorabil avangardei dintre foiletoniștii moderni de prim-plan ai perioadei; 3) prima lucrare academică, din România, dedicată poeziei de avangardă (teza de doctorat Anarhismul poetic a lui Const. I. Emilian, apărută în 1931 la „Cultura Națională”). În cazurile lui Perpessicius și Boz, permeabilitatea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce frumoși trebuia să fie ei. Frumoși a-nmărmurit în sufletul meu întunecos, rece, nebun, precum ar rămânea pin nouri pe bolta cea brună a nopții două... numai două stele vinete. Tu, iubitule, mi se pare că ai să devii foiletonistul vre - unui ziari... După ce voi muri îți voi testa într-o broșurică romanul vieței mele și vei face din lungii, din obosiții mei ani, triști, monotoni și plânși, o ora, de lectură pentru vrun cutreierător de cafenele, pentru vrun tînîr
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
starea lucrurilor dacă Poarta s-ar adresa la cele șase puteri a căror propuneri le-au respins". [19 ianuarie 1877] CONCERT ["PENTRU A FAMILIARIZA... Pentru a familiariza pe public cu persoana pianistului Moritz Rosenthal culegem următoarele date din ziarele vieneze... Foiletonistul unuia din ele, vorbind despre sezonul mort care stăpânea pe atunci lumea muzicală, spune că acela e întrerupt numai din când în când prin o adiare mai răcoritoare. O asemenea adiare s-a observat în una din seri în salonul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
EminescuOpIX 469} UN DOMN CARE PARE A NU ȘTI CĂ EXISTĂ POLIȚIE 2264 Daca luăm cuvântul într-o întrebare care nu ne privește e numai pentru a rămânea 179r rolului nostru și a reprima de orișiunde abuzuri ale libertății presei. Foiletonistul "Stelei Romîniei" descrie în nrul..., într-o revistă a sa, cochetăria altfel notorie a unor dame. Se poate prea ușor cumcă înaintea ochilor săi era un chip concret, precum Moliere (se 'nțelege că comparația nu merge mai departe), avea naintea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ținta atacului lui Kraus a fost cu deosebire limbajul foiletonului, un gen jurnalistic foarte gustat în Viena timpului. Ceea ce acuza Kraus la acest gen era amestecul O VIAȚĂ DE EROU? 21 relatării faptelor cu opiniile autorului. Lumea sentimentelor și reflecțiilor foiletonistului era în acest fel proiectată asupra faptelor. Kraus considera că amestecul până la deplină indistincție a faptelor și a reacțiilor personale față de ele înseamnă nu numai o manipulare a opiniei publice prin deformarea informației, dar și blocarea jocului liber al imaginației
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
extremă. Tractatus-ul se întinde doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la limită a exprimării, nici eliminarea multor verigi intermediare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi bănuiți de apologie, nu ne putem reprima două observații: 1) omisiunea din propria biografie a perioadei 1964 - 1965, când aflăm de pe Internet criticul a lucrat la cotidianul "Scânteia"; 2) onestul critic nu suflă o vorbă despre tinerețea revoluționară a foiletonistului Nicolae Manolescu, plină de clișeele ideologice ale realismului socialist (vezi cartea lui M. Nițescu), devenit din 1990 directorul R.L. Reciclându-și din mers viziunea estetică, autorul "Contradicției lui Maiorescu" a rămas în amintirea lui Gabriel Dimisianu nici mai mult nici
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se vorbește și se scrie. Ținta atacului lui Kraus a fost cu deosebire limbajul foiletonului, un gen jurnalistic foarte gustat în Viena timpului. Ceea ce acuza Kraus la acest gen era amestecul relatării faptelor cu opiniile autorului. Lumea sentimentelor și reflecțiilor foiletonistului era în acest fel proiectată asupra faptelor. Kraus considera că amestecul până la deplină indistincție a faptelor și a reacțiilor personale față de ele înseamnă nu numai o manipulare a opiniei publice prin deformarea informației, dar și blocarea jocului liber al imaginației
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
extremă. Tractatus-ul se întinde doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la limită a exprimării, nici eliminarea multor verigi intermediare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dulci decît toate desfătările din lume, și iubeam, iubeam... și‑n Elveția voiam să fug, și‑n Italia, și mi le imaginam dinaintea mea pe Elisabeta, Luiza, Amalia“3. Desigur, nu putem să nu înțelegem că și în postura de foiletonist scriitorul se autostilizează, își modifică identitatea, nu este cel ce pare a fi. Și totuși, se pare că în memoria lui Dostoievski însuși cuvîntul „slujbaș“ este legat prin fire nevăzute de Akaki Akakievici sau de Poprișcin. Modelul funcționează și în
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
mai prestigioasă la momentul acela, nu-l poate clinti în hotărârea de a deveni scriitor. Prin urmare, în loc să arunce textele la coș, el le trimite altor gazete, mai puțin exigente. Așa începe colaborarea la Epoca, unde își face mâna ca foiletonist și unde publică nu doar paginile atât de prost primite de redacția Sămănătorului, ci multe altele, și încă în același gen, desuet, al notelor de călătorie. Cu toată perseverența ambițiosului gazetar (impresiilor din Grecia le urmează o sumă de secvențe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de ce, a râs neîncrezător de mirarea mea, și brusc: păi n-ai dat un volum aici?" Și aproape că a țipat: "Va apărea!" Era adevărat, volumul meu de nuvele Întâlnirea din Pământuri care întîrziase mult la un cunoscut și fad foiletonist literar, dar influent, trecuse apoi printr-un concurs la Cultura națională, stătea de câteva luni la "Cartea Romînească", director Toneghin. Acum nu mai era Toneghin, cu trei luni înainte de naționalizare cunoscuta editură avea deja în ea oameni noi. În două
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pieței anglo-saxone, străine, și pe care nu șovăi să-l alătur celor mai respectabile semnături recomandate bunilor amateurs londonezi de incoruptibilul Crime Club! Mai subliniez În subtext că m-am simțit negrăit de satisfăcut, ca porteño, când am constatat că foiletonistul nostru, deși provincial, s-a arătat insensibil la propaganda făcută de localismul Îngust și a știut să aleagă, pentru tipicele sale acvaforte, un cadru natural: Buenos Aires. Voi aplauda fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el. Așa că toate lucrările lui de critică sunt întreprinse numai pe seama scriitorilor, dacă nu clasici, cum era Eminescu, în orice caz pe cale de clasicizare, valoarea lor fiind stabilită de un consens unanim”2. Tudor Vianu n-a fost niciodată un foiletonist în sensul curent al termenului, practicând o critică de tip universitar, aulic - academică, riguroasă, urbană, de o coerență clasică. Armonia elină a personalității se regăsea în scrieri de o exemplară stringență a demonstrației și de o arhitectură luminoasă, inconfundabilă. G.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
viață portretisticocritică de unică strălucire. Alternându-și mânia nedreaptă cu seninătatea sublimă, criticul era un Attila, care, între două bătălii, citea pe Virgiliu în original”1. Pompiliu Constantinescu a fost până la sfârșitul său prematur (survenit în 1946Ă - spre deosebire de confrații săi - foiletonistul prin excelență, a cărui operă este exemplară prin numărul mare de judecăți exacte, prin „ procentul maxim de valorări juste”, cum spunea G. Călinescu 2. Cine are curiozitatea de a parcurge opera integrală a foiletonistului (strânsă în bună parte în șase
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
survenit în 1946Ă - spre deosebire de confrații săi - foiletonistul prin excelență, a cărui operă este exemplară prin numărul mare de judecăți exacte, prin „ procentul maxim de valorări juste”, cum spunea G. Călinescu 2. Cine are curiozitatea de a parcurge opera integrală a foiletonistului (strânsă în bună parte în șase volume compacte de Scrieriă constată că pagina criticului rezistă încă la dintele timpului. Multe din judecăți - de o noutate frapantă în epocă, au devenit astăzi locuri comune, „monedă curentă”. Pompiliu Constantinescu nu are puterea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]