78 matches
-
în casa prietenului meu, când nici nu mai știam că a existat cândva, mă pierdusem iarăși în plutirea mea pe vălătuci de neguri, printre săgețile unui Soare care încerca să lumineze în mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dali. O parte din salonul În care se afla Oliver se muta pe Karl Marx. Olivia prindea rădăcini pe stradă, iar lîngă ea răsăreau, ca din pământ, alte Olivii, mai mari și mai micuțe, toate Îmbrăcate În rochii de seară, fojgăind de melci. Viziunile din capul lui Oliver se mutau Încetul cu Încetul În capul năcălit de băutură al lui Noimann. Și, În sfârșit, cum făcea colțul pe Rosetti, În fața Casei Topârceanu, Îmbrăcat pe jumătate În frunze, pe jumătate-n pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă duci tu pe mine!”. Mai târziu, printre bocănituri de copite și scârțâit de roți, se auzi iar răcnetul: „Vaina caput! Vaina caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai Enin i se păru că vede și aude strecurându-se și fojgăind prin buruieni pe Balaurul de pe Valea Puțului. Toamnă fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens prin care fojgăie gîndaci de bălegar și din care răsar flori diafane în jurul cărora roiesc albine fără stup. O societate care se scufundă și indivizi care se ridică, imprevizibil, unde te aștepți mai puțin, un spațiu abandonat și oameni care sfințesc locul. Dracu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din care, așezați în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă și vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-am așezat la masa unde stătea și amicul meu roșcat. Pariurile deja se făcuseră, erau înscrise cu cretă pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
străzile ei mărginite de școli și ateliere, vibrează, îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
degete dinspre el și începu să le ciopârțească furios. Sânge și bucăți de degete se prelingeau pe corpul devenit unsuros al lui Emil Popescu, dar el părea să nu reacționeze în nici un fel. Degetele rămase din mănunchi continuau imperturbabil să fojgăie pe clape. Un miros greu, ca de odaie în care naște o femeie, se răspândi pe sub cetină. Când și ultimul deget căzu zvâcnind pe cauciucul striat de la picioarele arhitectului, saxofonistul, sclipindu-și barda sub stelele mici, făinoase, ocoli prin față
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
marea de sticlă sărată s-au ivit bacterii și viermi și bureți și trilobiți și nautili și celacanți. Iar când mările s-au retras, pe plajele lor ude au rămas amfibieni și reptile. Și în pădurile negre au prins a fojgăi păsări și mamifere. Și uma noizi stângaci au pășit în savană. Specii și rase au exterminat specii și rase, popoare au distrus po poare, civilizații s-au ridicat și s-au năruit („unde e Xerxes? unde Artaxerxes?“), apocalipse-au venit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în jurul taliei și o ajută să întindă canapeaua-pat. Mai târziu, după miezul nopții, ea zăcea pe salteaua plină de rotițe și arcuri, pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se brusc, ființe mărunte fojgăind pe pereți, crengi cu sânge cald bătând în fereastră, ceva ca un avion de recunoaștere de talie mică inspectând azaleele, insecte săpându-i în ureche, cu bătaia lor din aripi ca freza unui dentist apropiindu-se de timpanul ei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
artă ne explică simbolul monumentului, și momentul este precedat de fuga feciorului șturlubatic care, dintr-o Dacie papuc, apucă un steag mare, din acela cu gaură, și se așează de-a dreapta statuii în toată vremea cât ține expozeul. Printre participanți fojgăie un tataie cu pieptul plin de decorații; organizatorii îl dau rușinați deoparte, el se supune blând-ascultător și revine pe neașteptate printre domnii și domnițele din Apus, de fiecare dată când aceștia se nemuresc fotografic, și strică totul cu ale sale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Caius Dobrescu la Traian Ștef sau Cistelecan Alexandru) s-au și înțeles în secret cu Molnár Gusztáv, și cu alții asemenea de etnie ungurească, pentru ruperea Ardealului. Managementul trădării a fost acum intermediat nu de Sanctitatea Sa, ci de prelații care fojgăie, cu aceleași rosturi, în preajma cardinalului Todea, adică ai bisericii unite care și ea, în secret... vai, vai, dar câte nu s-au spus de la revoluție încoace? Ultima zicere vine de pe malul Someșului și aparține, nici mai mult nici mai puțin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor, o fojgăiau șobolani cu ochi roșii. Ceea ce nu puteam să percep cu nasul mi s-a părut că simt cu limba, precum șarpele, și mi s-a făcut din nou greață. În a doua odaie, după un grilaj de lemn neîncuiat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva săptămâni, se succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de nord-est a orașului. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
circumscrie universului „kormușkăi”. Am caracterizat sumar, cu destulă bunăvoință și înțelegere pentru limitele omului, doar „elita” comunistă, figurile ei emblematice și de prim-plan. Nu e greu de imaginat ce se întâmplă în eșaloanele de jos ale partidului, acolo unde fojgăiesc „ucenicii”, gospodinele, lăcătușii și șoferii comuniști, aceștia din urmă școlarizați - în cazurile fericite - la seral sau la fără frecvență. Și, ca să închei descrierea „obiectului cercetat”, mai adaug că această faună cenușie, care are grave probleme în a se autodefini în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
război, din care doar doi se vor întoarce, o poveste vizuală, sacadată, scrisă în travelling, iar Modiano se dezvăluie în L'Herbe des nuits / Iarba nopților, plonjîndu-ne în Parisul anilor '60, în plin scandal Ben Barka, într-o lume dubioasă, fojgăind de agenți secreți marocani și de pușcăriași. Două romane despre trecut, scrise la imperfect, dar în aceeași cheie de perfecțiune stilistică cu care ne-au obișnuit acești scriitori inactuali. Iată cîteva pasaje din discuția lor : Le Nouvel Observateur Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în oală, tai legumele, spăl vasele, scot sânul și bolborosesc un cântec. Mă sufoc. În orașul ăsta n-o să ne descurcăm niciodată. Atacuri de panică imediat ce văd scaunele roșii din metrou. Distanțele. Fețele galbene, căzute. Privirile rele. Blocul ăsta care fojgăie de viață, viață tânără, viață bătrână, singurătate cu miros de om bătrân. Frustrarea mea de a nu produce destui bani, niciodată destui bani. Trag adânc în piept mirosul ei de pui de găină. Îi miros ceafa, miros de puf galben
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
încă din aripi, se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în paginile astea, Lulu, te-aș privi cum te scălâmbăi, cum îți dai ochii peste cap, cum îți fojgăi elitrele de abjecție și de paiete și de plastilină... Mă așez la mașina de scris, masa ta de tortură, dar și a mea, căci nu te pot chinui fără ca eu să mă chinuiesc, așa cum nu poți tăia cu bisturiul un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acuta impresie că doar acele lucruri aveau un halou atât de misterios, dat de o perversă inițiere ce nu se mai reia niciodată În timpul ce-i este dat. Mersul În picioare pe sub apă, frica copilului trezit singur Într-un câmp fojgăind de viață, privitul În oglindă ca-ntr-o altă lume, senzația de a te afla pe pragul ce desparte existența, privirea infanției ca formă anticipatoare a iubirii, jocurile viclene ale ademenirii erotice, comunicarea absolută posibilă doar În codul adolescenților. Acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scufund în deșeuri (mi-ar fi plăcut să dobor Titanul sub tone de moloz și praf); sau, mai rău, să-i dau locuitorii pe mâna acarienilor, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-lea (nimeni n-ar fi suspectat bacteriile fojgăind prin blocuri, atacând arhitectura pielii și înlocuind-o treptat cu palatele bolii și-ale mizeriei). Orice pedeapsă era de preferat cumințeniei călduțe și iritante, pe care nimeni n-o căuta. Odată carnea lui desfăcută, părți ale Bucureștiului puteau fi dezmembrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl micșorai de câteva milioane de ori, n-ai mai fi dat de noi acolo, ci de-alte creaturi, imposibil de închipuit. La 200 de nanometri, pe granița dintre viață și radiațiile terminale ale nervului optic, sub fluxul microscopului electronic, fojgăiau alte ființe, organizate într-o societate secretă și eficientă: nanobacteriile. Se ciocneau cu miile de milioane, tenace, vii, indestructibile. Treceau prin epoci ca particolele de praf, agățate de haine, frunți sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deja mă și sună! în loc de Holod Salonta, merge la Vașcău prin Ciumeghiu, aicea? s-a văzut, în stație cu acceleratul Timișoara Iași și cu personalul Oradea Timișoara, două ispite în operația transport, mai mult transport fizic, Ciumeghiu, nu doar omul fojgăie prin trenuri inoportun, ci și parantezele lui logistice, tati, nu umbla acolo, tati! Robert! da' hîrtia igienică ce are? întîi vine intersiti apoi pornește acceleratul, măi, se vede că n-ați crescut copii, îi sete, îi setos! numa pe altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mult mă emoționează participarea la zdrobitul strugurilor. Mă amestec și eu desculț printre femeile semi-nude care intră în teasc cu tălpile goale și țopăi mimând același dans euforic de bacantă. Viermi la pândă Când e prea cald, observ îngrozit cum fojgăie viermii în mormanul de pești morți aruncați pe țărm. Când voi muri mă vor năpădi și pe mine. Putrezirea cărnii e firească, mă învață cu blândețe Aia. Știu că Pământul-Mumă îmi va încredința trupul viermilor care nu mă vor cruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
curățenie generală. Și în cort, ca-n cort: pe terenul de zgură, căldură, praf. Cumplit mai era. Curgea apa pe noi când intram în corturile alea ca în saună. Lăsam noi ferestrele deschise, dar degeaba. Și erau și gândaci ce fojgăiau prin fânul de sub saltele. Atunci a fost în curățenie generală și blocul alimentar și se gătea la bucătăriile de campanie, care erau pe undeva pe lângă remiza de la Bateria a VII-a. M. M.: Da. Aranjate frumos, cu țarc. S. B.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
chiar, Într-o stare revolută, ce părea epuizată, o stare a copilăriei, a unei infantilități renăscute, capabile Încă o dată - de fapt, abia „acum” capabile de a contempla, Înțelege și vedea lucruri și sensuri aproape interzise muritorilor care se bulucesc și fojgăie „sus”, la suprafața lumii „vizibile”, concrete și „logice”!... 14 Trecut și prezent!... Europa, noi, europenii, trăim mai probabil În trecut; America de Nord și Americanii, În prezent! Și nu numai pentru că Americanii au „complexul lipsei lor de istorie”, dar probabil și pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]