93 matches
-
o coajă de cav ou; Iar ele-adastă, singure-n cavou, Să le separi de trupul lor de plumb. ORDINE ȘI MEDALII În furou, ca-n Renoir, roz-bonbon cu frufru, că ți-e teamă să nu se topească-n benoar de fondantă ce e, în cada aproape rotundă, cu ape de scoică pembe, în care, spun răii, stă zilnic întinsă ca să fie distinsă cu Ordinul Băii, - pe-al Jaretierei purtîndu-l și după ce iese din jupă în dreptul noptierei din lemn scump de
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
te dizolvă, lent, În stomacul ei. Îți trăiești viața, adică. Aici, vine, din când În când, un unchi pe care Îl cheamă Sandu. Nimeni nu-l știe pe Sandu. Fiecare are un Sandu al lui. Îți strecoară complice o bomboană fondantă pe care cu iuțeală o ascunzi În buzunar. Sandu a fugit la București. A fost tocmit slugă de taică-su la unul care avea porci mulți la ei În sat, un sat de pe lângă Copșa Mică. Tatăl său e tată vitreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trei oameni urcă drumul spre Înălțimi. Drumul seamănă cu drumul satului de lângă Copșa Mică și așa ți-l vei imagina toată viața. O mamă, un copil și un tată cu spatele la voi urcând dealul. În buzunarul copilului stă ascunsă o bomboană fondantă. Mulți se vor recunoaște În această Întâmplare prudentă ca o cifră. Anul una mie nouă sute și cincizeci. Doar au cultură, ce naiba! Faimosul an În care guvernul R.P.R. s-a hotărât să recunoască Republica Statelor Unite ale Indoneziei. Nimeni ca Lenin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gară mică după Sighișoara. Te Întorci cu un tren cursă la Rupea. Trebuie să ajungi undeva la o colonie muncitorească din apropierea gării, niște barăci nenorocite. Târâi după tine magnetofonul, valiza plină cu role și cadouri. O carte de Rilke, bomboane fondante, apă de gură și o broșă. Mai ai În valiză un costum de haine, cămăși, maieuri, chiloți, și țigări Virginia verzi. Seara, Înainte de Revelion, plecați În Homorod ca să o aduceți pe una Hanelore, săsoaică, sașii vă poftesc În casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ne batem joc în toate felurile de Traian. Și, bineînțeles, din instinct, am găsit modul cel mai sigur de a-i face rău: să ne legăm de prietena lui, Ante Livia . Găsisem la cantină vreo șase pungi goale de bomboane fondante și le tăiasem capacele astfel încît pe ele mai rămânea scris doar ANTE. Dedesubt am scris noi cu carioca neagră, verde și mov: ȘI TRAIAN. Seara, după ce am mâncat, am mers în spatele cantinei, unde era marginea pădurii, și am bătut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a luat ei, și el era angajat la fabrică la Zamfirescu... Ce cofetărie mai avea Zamfirescu, cam pe unde vine-acu statuia lui Kogălniceanu, și de la fabrică ce nu-i aducea omu ei ! Și ciocolată, și bomboane de toate felurile, și fondante... Le da Zamfirescu la toți care lucra la el, și de Sărbători, și de Paști, ce ouă de ciocolată, ce tablete mari, uite-așa, e-hei, ce n-ar da să le mai aibă acu ! Și atunci ajunsese să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cerc. Ca un catâr legat de o piatră de moară, care macină grâul pierdut. Să mă aducă înapoi. M-am trezit din vina lor pe malul canalului ce scotea la iveală pe întinsul alb o plasă verde împodobită cu stele fondante. Mă afundam în zăpadă și mă gândeam la Berezina, poate că asta mi-ar fi trebuit, o epopee, pentru a mă convinge că viața are un sens, că mă pierd în direcția potrivită, că mă îndrept direct spre cărțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre taică-său, trimițând un SOS, așteptând ca el s-o salveze. Totuși, Înainte ca Barsam Tchakhmakhchian să apuce să rostească vreun cuvânt, telefonul mobil al lui Armanoush a Început să sune, reproducând o melodie clasică de Ceaikovsky: „Dansul Zânei Fondantelor“. L-a ridicat și s-a strâmbat la ecranul minuscul. Număr privat. Putea fi oricine. Putea fi chiar și Matt Hassinger, care o suna să-i trântească o scuză ciudată și să contramandeze cina din seara aia. Armanoush a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a avut de rostit nici un cuvânt, Însă toată lumea radia de parcă era ceva care le stătea pe limbă și chestia aia li se părea amuzantă. De la această stare bizară erau pe cale să treacă la un impas aproape sinistru când „Dansul Zânei Fondantelor“ s-a auzit din nou. Armanoush a verificat ecranul: număr privat. A Închis telefonul, lăsându-l să vibreze. Și-a arcuit sprâncenele și și-a țuguiat buzele Într-un gest de genul „nu contează“ spre Matt, un gest pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să și-o construiască, ea despre copilăria pe care i-ar fi plăcut s-o distrugă; el despre planurile lui de viitor, ea despre urmele lăsate de trecut; el despre așteptările lui de la viață, ea despre amintirile de familie. Zâna Fondantelor a Început să danseze din nou, chiar când erau pe cale să abordeze alt subiect de conversație. Armanoush a verificat enervată numărul. Nu era un număr cunoscut, Însă nu era nici unul privat. A răspuns. — Amy, unde ești? Mută de uimire, Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și o făcea să simtă acasă. Cât despre Mustafa, lui Îi plăcea s-o privească pe ea În mijlocul acelor multe detalii obișnuite, șervetele de hârtie care se asortau cu dalele, halbele care ajungeau pentru o Întreagă garnizoană, băltoacele de ciocolată fondantă Întărindu-se pe blatul de bucătărie. Îi plăcea În special să-i observe mâinile În timp ce feliau, amestecau, tocau și tăiau. Imaginea ei făcând clătite era una dintre cele mai liniștitoare cu care viața Îl binecuvântase vreodată. La Început, mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aud de nici un spectacol! Eu te-am întrebat de când a ajuns Julien servitorul tău? ― Dar, dragul meu, chiar Julien s-a oferit. Știi bine că el este singurul din casa asta care îmi cunoaște preferințele. Numai el poate deosebi o fondantă de o acadea. Și nici prin cap nu-mi trece să merg la spectacol fără fond... ― Julien nu este de capul lui aici! i-o tăie Ledoulx. O să-l pun eu la punct și pe acest valet insolent. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Iancu. Cu prezența lui de spirit, însă, Marele Komandir făcu un semn ordonanței și Nanone primi un delicat buchet din violete de Parma. Ropotele de aplauze ale spectatorilor impresionați de acest gest nu mai conteneau. Doamna Ledoulx savura meditativ o fondantă. Soțul ei n-ar fi fost în stare de un astfel de gest. Florile erau o cheltuială enormă pentru el. Dar poate că nu și pentru un amant... Și acel personaj încă inexistent începu să prindă un contur din ce în ce mai asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în trecere. Nu știa că, de la acea întâmplare hazlie în care cățelul Bichon reușise atât de bine în rolul de mediator, era și el în centrul atenției împreună cu soția, fiind porecliți Frantul și Franțiha. Doamna Ledoulx mai savură încă o fondantă privind, ca din întâmplare, spre locul lui Dante Negro. Dar el nu mai era acolo. Pictorul venea spre sofaua lui Kutuzov. Se opri o vreme în apropierea grupului zgomotos din jurul generalului, examinând cu interes imaginea acelui Apollo plinuț pictat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pictat pe cortina de chembrică. Când îl descoperi atât de aproape de locul ei, Toinette avu o înfiorare cu totul aparte. Din fericire, chiar reuși să-i prindă privirea și atunci o devoră pe îndelete, pe față, fără echivoc, dimpreună cu fondanta roz ținută grațios între policar și index. Și pictorul o fixa, însă nu o vedea, fiind preocupat de altceva. Intrigată, Toinette se opri din mestecat. Îl urmări cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe față, fără echivoc, dimpreună cu fondanta roz ținută grațios între policar și index. Și pictorul o fixa, însă nu o vedea, fiind preocupat de altceva. Intrigată, Toinette se opri din mestecat. Îl urmări cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în sală. Purta cele mai elegante haine pe care un tânăr boier și le-ar fi dorit. Ar fi arătat bine și în hainele europene la care râvnise atât de mult, numai că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că nu mi-am amintit ceva mai devreme. Până acum aș fi avut timp să merg și să-l aduc. ― Pe cine? Spune repede! Dar spune odată! ― Pe doctor, firește! Doctorul Guibert. L-am cunoscut la confiserie atunci când am cumpărat fondantele pentru doamna consul. Și el cumpăra tot fondante. Am schimbat două vorbe. Deși este surd de ambele urechi, vorbește bine și am înțeles că lucrează și mai bine. Are pricepere să scoată dinții cu rădăcină cu tot, face dinți meșteșugiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Până acum aș fi avut timp să merg și să-l aduc. ― Pe cine? Spune repede! Dar spune odată! ― Pe doctor, firește! Doctorul Guibert. L-am cunoscut la confiserie atunci când am cumpărat fondantele pentru doamna consul. Și el cumpăra tot fondante. Am schimbat două vorbe. Deși este surd de ambele urechi, vorbește bine și am înțeles că lucrează și mai bine. Are pricepere să scoată dinții cu rădăcină cu tot, face dinți meșteșugiți care nu se pot deosebi de cei naturali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare, se închisese în dormitor... Proaste obiceiuri mai avea parfumata lui stăpână în ultimele săptămâni! Și mereu lăsa în urma ei o undă de umori răscolite care îi aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă și zarvă, liniștea începea să se aștearnă peste sat odată cu înserarea. Obosiți dar voioși, copiii se retrăgeau încet-încet către casele lor. Cele trei surori s-au întors acasă, s-au oprit
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
nicio „gașcă”, doar cu cei doi-trei prieteni nu aveai nicio șansă să te apropii de cele 22 de fete, din care jumătate erau foarte urâte. Pedagogul Îl trimitea pe Rică În diverse „misiuni”: săi cumpere o anumită marcă de bomboane fondante, să-i cumpere o pereche de ciorapi de damă, foarte fini și foarte scumpi, un buchet de flori, altădată o centură roz, de care purtau fetele și multe altele care-l cam mirau pe băiatul ce abia primea câte zece
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
provocat incidentul, interveni timid profesorul. Îmi pare rău, pot renunța. Melania Lupu declară senină: ― Noi doi o să ne mulțumim cu câte o bomboană, nu-i așa, Mirciulică? Bineînțeles după ce vom oferi la toată lumea. Se servi doar Șerbănică. Apucă lacom două fondante și le băgă în gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
getax frână luând o pereche. Se sărutau disperați și încercau să se urce în mașină fără să se desprindă. ― Ce-o fi făcând la ora asta? Locotenentul îl privi dintr-o parte. ― Cine? Doru Matei? ― Nu, Melania Lupu... ― Doarme, mănâncă fondante sau conversează cu Mirciulică. ― Îhî! Parcă o văd în capotul ei de lână învîrtindu-se prin casă, ciripind de una singură, punând la cale bazaconii. E ca într-o carte cu poze... Cărțile acelea cu foi groase și litere mari, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]