1,004 matches
-
urmă, loc în limba greacă. Greaca Koine din tabelul de mai jos reprezintă greaca Noului Testament, diferită puțin de dialectul vorbit în Iudeea și Galileea secolului I d.Hr. și asemănătoare cu dialectul vorbit în Alexandria, Egipt. De notat că unele foneme diferă față de dialectul mai standardizat de Koine atică. Se observă fricativul "bh", aspirata tare "th", conservarea distincției dintre cele patru vocale anterioare, "i", "ê", "e", și "y" (care e încă rotunjit) și alte caracteristici: Următoarele fragmente ilustrează dezvoltarea fonetică în timpul
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
un caracter unic. De asemenea, alfabetul folosit pentru a scrie limba islandă are două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: "ț" (numită thorn sau "țorn") și "ð" (numită eth sau "eða"). Ca pronunție amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic Internațional AFI, care corespunde și sunetului "th" din limba engleză. Islandeza este o limbă indo-europeană care face parte din subgrupul de nord al limbilor germanice. Este ruda cea mai apropriată a limbii feroeze și, împreună cu
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
m bluu.m klii.m klinne bhagamaalinyai nama.h svaahaa". Toate acestea sunt prezente în tradiția Kula. De neînțeles pentru majoritatea dintre noi, sistemul de formare a unei bija mantra transmis de tradiția Shaiva ține de principii clare, idei forță, fonemele devin puteri. Combinațiile de foneme pot lua forme ciudate, cum este cazul unor mantra din cultul lui Ananda Bhairva (Hskshmlvryuu.m) ".o ai.m hrii.m "srii.m hasak.samalavarayuu.m aanandabhairavaaya vau.sa.t". Tot din ciclul de puteri
Parabija () [Corola-website/Science/312574_a_313903]
-
klinne bhagamaalinyai nama.h svaahaa". Toate acestea sunt prezente în tradiția Kula. De neînțeles pentru majoritatea dintre noi, sistemul de formare a unei bija mantra transmis de tradiția Shaiva ține de principii clare, idei forță, fonemele devin puteri. Combinațiile de foneme pot lua forme ciudate, cum este cazul unor mantra din cultul lui Ananda Bhairva (Hskshmlvryuu.m) ".o ai.m hrii.m "srii.m hasak.samalavarayuu.m aanandabhairavaaya vau.sa.t". Tot din ciclul de puteri ale cultului lui Ananda Bhairavi
Parabija () [Corola-website/Science/312574_a_313903]
-
dintre scriere și pronunțare, schimbările fonetice redate în scris și cele neredate în scris care au loc la contactul dintre două consoane, precum și caracteristicile accentuării și ale intonației în limba maghiară. Limba maghiară standard se caracterizează prin șapte perechi de foneme vocalice: - , - , - , - , - , - și - . Punctele lor de articulare sunt cele reprezentate mai jos: </div> Membrele fiecărei perechi se diferențiază prin cantitatea vocalică, iar cele ale perechilor - și - diferă și prin alte trăsături. Cantitatea vocalelor are valoare funcțională, adică sunt cuvinte al căror
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
férfivel „cu bărbatul” (cuvânt vechi în limbă), "a fotelban/"fotelben „în fotoliu” (împrumut relativ recent). Există mai multe perechi de pronume și adverbe la care opoziția vocală anterioară ↔ vocală posterioară corespunde opoziției apropiere ↔ depărtare: Limba maghiară standard are 25 de foneme consonantice: În scris, consoanele sunt reprezentate și se pronunță în felul următor: Nu toți lingviștii sunt de acord în privința naturii fonemelor redate prin "ty" și "gy". Pentru unii acestea sunt oclusive, dar după alții este vorba de africate (, respectiv ). Toate
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
și adverbe la care opoziția vocală anterioară ↔ vocală posterioară corespunde opoziției apropiere ↔ depărtare: Limba maghiară standard are 25 de foneme consonantice: În scris, consoanele sunt reprezentate și se pronunță în felul următor: Nu toți lingviștii sunt de acord în privința naturii fonemelor redate prin "ty" și "gy". Pentru unii acestea sunt oclusive, dar după alții este vorba de africate (, respectiv ). Toate consoanele pot fi scurte sau lungi. Cele lungi se transcriu prin dublarea literei. Lungimea consoanelor are valoare funcțională: Scrierea limbii maghiare
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
să-i redea statutul de limba vorbită. În 2005 înî Carcassonne și în 2007 în Béziers au avut loc demonstrări populare pentru occitana dar impactul lor a fost restrâns. În occitana sunt șapte vocale de circulație generală și mai două foneme care apar numai în dialecte. Sistemul vocalic al limbii cunoaște procesul de alternanță. În poziții atone, vocalele mai deschise // și // se închid schimbând în // respectiv //. Lucrul asemănător are loc, printre alte, și în catalană, italiană și portugheză. Sistemul consonantic al
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
în // respectiv //. Lucrul asemănător are loc, printre alte, și în catalană, italiană și portugheză. Sistemul consonantic al limbii occitane este bogat în sunete. Se disting douăzeci și cinci de sunete de circulație generală (listate în tabelul de mai sus) și mai trei foneme care apar numai regional (, și ). În plus, unele dialecte nu fac diferență între fonemele și , ceea ce se întâmplă și în limba catalană și limba spaniolă. Occitana gasconă este unică limbă dezvoltată de latină care a reținut sunetul , redezvoltându-l în cuvinte
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
Sistemul consonantic al limbii occitane este bogat în sunete. Se disting douăzeci și cinci de sunete de circulație generală (listate în tabelul de mai sus) și mai trei foneme care apar numai regional (, și ). În plus, unele dialecte nu fac diferență între fonemele și , ceea ce se întâmplă și în limba catalană și limba spaniolă. Occitana gasconă este unică limbă dezvoltată de latină care a reținut sunetul , redezvoltându-l în cuvinte moștenite ( românesc a apărut în sistemul fonetic al limbii din cauza influențelor externe). Accentul în
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
caracterul generalizant al noii norme a bulversat multe minți, ajungându-se la construcții hilare de genul "ânchis" sau "capântortură", ultimul apărut chiar în ediția DEX-ului din 1996. Scrierea limbii române este în mare măsură o scriere fonetică, asociind fiecărui fonem câte o literă. Există excepții de la această regulă, dar, prin comparație cu limbi la care scrierea cuvintelor este determinată predominant etimologic, citirea textelor în limba română se învață relativ ușor. Pentru situațiile când transmiterea unui text trebuie făcută literă cu
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
ex. Manuscrisul lui Voynich și Tăblițele de la Tărtăria. Orice sistem de scriere necesită existența următoarelor elemente: Există mai multe tipuri de sisteme de scriere referitoare la limbi, diferențiate prin valoarea fonetică sau semantică a caracterelor individuale. Acestea pot reprezenta un fonem, o silabă sau un morfem. Clasificarea strictă este însă dificilă, întrucît adesea sistemele de scriere reprezintă o combinație de metode. Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de mai jos. O logogramă reprezintă în scris un cuvînt întreg. Majoritatea
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
sau aceeași vocală. De exemplu silabele "ma" și "mi" se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul "m" este prezent în ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem. În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale limbii într-un stadiu anterior al acesteia. O astfel de ortografie se numește „etimologică
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
ambele silabe. Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem. În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale limbii într-un stadiu anterior al acesteia. O astfel de ortografie se numește „etimologică”, prin comparație cu ortografia inițială, fonologică. Un abjad este un sistem de scriere alfabetic, în care se notează însă numai consoanele. Istoric, primele sisteme de
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
informație fonetică decît alfabetele obișnuite. Un astfel de sistem subfonologic este scrierea "hangul" a limbii coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se compune din subcaractere care reprezintă cîte un fonem; acestea la rîndul lor sînt construite din elemente care notează o serie de procese fonetice.
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
În fonologie, fonemul este unitatea de sunet fundamentală din limbile vorbite care ajută la diferențierea cuvintelor și morfemelor. Prin modificarea unui fonem al unui cuvînt, se generează fie un cuvînt inexistent dar perceput ca diferit de către vorbitorii limbii, fie un cuvînt cu alt
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
În fonologie, fonemul este unitatea de sunet fundamentală din limbile vorbite care ajută la diferențierea cuvintelor și morfemelor. Prin modificarea unui fonem al unui cuvînt, se generează fie un cuvînt inexistent dar perceput ca diferit de către vorbitorii limbii, fie un cuvînt cu alt sens. ele nu sînt sunetele ca atare, ci perceperea lor la nivel mental. Unui fonem îi pot corespunde mai
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
morfemelor. Prin modificarea unui fonem al unui cuvînt, se generează fie un cuvînt inexistent dar perceput ca diferit de către vorbitorii limbii, fie un cuvînt cu alt sens. ele nu sînt sunetele ca atare, ci perceperea lor la nivel mental. Unui fonem îi pot corespunde mai multe sunete fizice, pe care vorbitorii unei limbi date le percep ca fiind unul și același sunet. De exemplu, fonemul din cuvintele românești "har" și "hidră" este perceput ca fiind identic, deși în realitate în cele
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
cu alt sens. ele nu sînt sunetele ca atare, ci perceperea lor la nivel mental. Unui fonem îi pot corespunde mai multe sunete fizice, pe care vorbitorii unei limbi date le percep ca fiind unul și același sunet. De exemplu, fonemul din cuvintele românești "har" și "hidră" este perceput ca fiind identic, deși în realitate în cele două cazuri el se articulează în locuri complet diferite (laringe, respectiv palat). Manifestările fonetice diferite ale unuia și aceluiași fonem se numesc alofone. Două
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
același sunet. De exemplu, fonemul din cuvintele românești "har" și "hidră" este perceput ca fiind identic, deși în realitate în cele două cazuri el se articulează în locuri complet diferite (laringe, respectiv palat). Manifestările fonetice diferite ale unuia și aceluiași fonem se numesc alofone. Două cuvinte formează o "pereche minimală" atunci cînd sînt identice, cu excepția unui singur fonem. Perechile minimale servesc la a demonstra că două sunete date sînt foneme diferite și nu doar variante sonore fără efect semantic ale aceluiași
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
în realitate în cele două cazuri el se articulează în locuri complet diferite (laringe, respectiv palat). Manifestările fonetice diferite ale unuia și aceluiași fonem se numesc alofone. Două cuvinte formează o "pereche minimală" atunci cînd sînt identice, cu excepția unui singur fonem. Perechile minimale servesc la a demonstra că două sunete date sînt foneme diferite și nu doar variante sonore fără efect semantic ale aceluiași fonem. De exemplu, cuvintele "cal" și "car" există în limba română și au sensuri diferite, ceea ce dovedește
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
diferite (laringe, respectiv palat). Manifestările fonetice diferite ale unuia și aceluiași fonem se numesc alofone. Două cuvinte formează o "pereche minimală" atunci cînd sînt identice, cu excepția unui singur fonem. Perechile minimale servesc la a demonstra că două sunete date sînt foneme diferite și nu doar variante sonore fără efect semantic ale aceluiași fonem. De exemplu, cuvintele "cal" și "car" există în limba română și au sensuri diferite, ceea ce dovedește că fonemele și sînt distincte. Aceleași sunete și în alte limbi (de
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
se numesc alofone. Două cuvinte formează o "pereche minimală" atunci cînd sînt identice, cu excepția unui singur fonem. Perechile minimale servesc la a demonstra că două sunete date sînt foneme diferite și nu doar variante sonore fără efect semantic ale aceluiași fonem. De exemplu, cuvintele "cal" și "car" există în limba română și au sensuri diferite, ceea ce dovedește că fonemele și sînt distincte. Aceleași sunete și în alte limbi (de exemplu în coreeană și japoneză) sînt doar variante de pronunțare ale aceluiași
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
minimale servesc la a demonstra că două sunete date sînt foneme diferite și nu doar variante sonore fără efect semantic ale aceluiași fonem. De exemplu, cuvintele "cal" și "car" există în limba română și au sensuri diferite, ceea ce dovedește că fonemele și sînt distincte. Aceleași sunete și în alte limbi (de exemplu în coreeană și japoneză) sînt doar variante de pronunțare ale aceluiași fonem, fără distincție semantică, și percepute de vorbitorii acelor limbi ca fiind unul și același sunet. ele cele
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
De exemplu, cuvintele "cal" și "car" există în limba română și au sensuri diferite, ceea ce dovedește că fonemele și sînt distincte. Aceleași sunete și în alte limbi (de exemplu în coreeană și japoneză) sînt doar variante de pronunțare ale aceluiași fonem, fără distincție semantică, și percepute de vorbitorii acelor limbi ca fiind unul și același sunet. ele cele mai evidente sînt chiar sunetele limbii respective, așa cum sînt ele percepute de vorbitori. De exemplu, limba română standard folosește 7 foneme vocalice, 20
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]