KorAP: Find »[drukola/base=fonemic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

97 matches

Corola-website/Science/296523_a_297852

limba dalmată|dalmată]], de exemplu prin evoluția grupării [gn] în [mn] (lat. cognatus > rom. cumnat, dalm. comnut). Principalele schimbări fonetice constau în: În principiu, limba română are o [[ortografie fonemică]]. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de [[Ortografie fonemică#Limba română|excepții]] de la principiul fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție

Limba română (2017) [Corola-website/Science/296523_a_297852]
Corola-website/Science/299383_a_300712

în locuri diferite pe calea vocală: "h" din "haină" este o consoană fricativă laringală notată "fonetic" , "h" din "heliu" este consoana fricativă velară , iar "h" din "hidră" este consoana fricativă palatală . Astfel de sunete care sînt diferite fonetic, dar identice fonemic, se numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se face cu bare oblice atunci cînd se analizează perceperea lor de către vorbitori ("fonemic") și paranteze pătrate cînd se au în vedere sunetele ca atare ("fonetic"). În afară de sunetele propriu-zise

Fonologie (2017) [Corola-website/Science/299383_a_300712]
din "hidră" este consoana fricativă palatală . Astfel de sunete care sînt diferite fonetic, dar identice fonemic, se numesc alofone. A se observa de asemenea că transcrierea sunetelor se face cu bare oblice atunci cînd se analizează perceperea lor de către vorbitori ("fonemic") și paranteze pătrate cînd se au în vedere sunetele ca atare ("fonetic"). În afară de sunetele propriu-zise (consoane, vocale, etc.), fonologia se mai ocupă și de alte aspecte ale vorbirii care au rol semantic, ca de exemplu: Nu toate limbile folosesc aceste

Fonologie (2017) [Corola-website/Science/299383_a_300712]
Corola-website/Science/298473_a_299802

italiană, engleza britanică, etc., se pot descrie în termenii a trei caracteristici, putându-le astfel asocia cu puncte dintr-un spațiu tridimensional. Aceste caracteristici sunt: "deschiderea", "locul de articulare" ("anterioritatea") și "rotunjimea". Trebuie menționat totuși că aceste caracteristici nu sunt fonemic complet independente, așa cum se va vedea mai jos. Vocalele pronunțate cu mandibula coborâtă și cu limba depărtată de cerul gurii se numesc deschise, pentru că se pronunță cu "gura deschisă". O vocală deschisă tipică este ; această vocală este prezentă într-o

Vocală (2017) [Corola-website/Science/298473_a_299802]
Corola-website/Science/300762_a_302091

a apărut pentru prima dată în secolul al XI-lea. A fost folosit în documente cu caracter militar până în secolul al XVIII-lea, când a înlocuit definitiv alfabetul Khutsuri. Lingviștii care studiază limba georgiană susțin că ortografia acestei limbi este fonemică. Limbile caucaziene

Limba georgiană (2017) [Corola-website/Science/300762_a_302091]
Corola-website/Science/307344_a_308673

și nu este atestată. Cele mai puternice candidate pentru Teoria nodului sunt greaca estică și cea vestică, care au clase geografice diferite, recunoscute din antichitate. În Teoria valului, definită de Johannes Schmidt în 1872, Dialectele greacăi vechi erau, în principal, fonemice și vocalice; adică, dialectele erau recunoscute, în special, prin diferențele lor vocalice. Aceste diferențe au apărut ca rezultat al pierderii lui "s" intervocalic și pierderii lui "i" și "w" din protogreacă. O astfel de pierdere a adus două foneme vocalice

Dialecte grecești (2017) [Corola-website/Science/307344_a_308673]
Corola-website/Science/299457_a_300786

și "fiting" (piesă de legătură pentru conducte) au exact aceleași vocale. Totuși, în cuvintele englezești de origine "meeting" și "fitting" prima vocală din fiecare cuvînt este diferită. În limba engleză vocala lungă din "meet" și vocala scurtă din "fit" sînt fonemic diferite, așa cum se poate dovedi prin perechi "minimale" de cuvinte precum "seat" și "sit" care pot să apară ca identice pentru un vorbitor nativ de limba română fără experiența sunetelor din engleză. Pentru a stabili dacă două sunete ale unei

Alofon (2017) [Corola-website/Science/299457_a_300786]
sînt accentuate. Numărul de sunete folosite în limba japoneză este relativ redus față de cele ale altor limbi. Ca urmare este frecventă situația în care vorbitorii nativi de limba japoneză nu reușesc să distingă între sunete care în alte limbi sînt fonemic diferite. De exemplu, consoanele "l" și "r" din cuvintele românești "lac" și "rac" sună identic pentru urechile celor mai mulți japonezi. Aceeași problemă o au și vorbitorii nativi de limba coreeană. De asemenea silabele "si" și "și" sînt alofone în limba japoneză

Alofon (2017) [Corola-website/Science/299457_a_300786]
Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587

etic" și "emic" au fost deja folosite de către Roland Harweg 387 pentru a analiza începuturile narative pronominale precum cele studiate în secțiunea anterioară. Acești termeni au fost utilizați prima dată de către Kenneth L. Pike388 în analogie cu termenii "fonetic" și "fonemic". Potrivit lui Harweg, "începuturile etice" sînt cele "care de abia dacă sînt determinate "extern", extralingvistic, și nu structural. Pe de altă parte, "începuturile emice" sînt acelea care sînt determinate intern și structural"389. Harweg citează începutul operei Das Gesetz de Thomas

by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000

pot fi întrevăzute fără un studiu intim al relației cauză-efect, cercetarea întreprinsă și-a propus prin investigațiile efectuate atât transversal cât și longitudinal să analizeze: 1) Aspectele psiho-pedagogice ale organizării conduitei verbale în condițiile de structurare și restructurare a matricelor fonemice emise de un sistem malformat, natura și structura fonetică a vorbirii rhinolalice cu aspectul informațional al mesajului transmis în astfel de condiții. 2) Modificările din cadrul sistemului care privesc stadiile de achiziție ale limbajului în interacțiune cu structurile psihomotorii, lingvistice și

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
tractului fonator care este asemănătoare cu sistemul de tuburi și dilatări prevăzute cu pistoane, în ideea realizată de E. Leipp. Coordonarea mișcărilor pistoanelor și a supapelor determină izolat, simultan sau în contratimp ocluzii, explozii, suflu, aspecte opoziționale care caracterizează sistemul fonemic al vorbirii rostite de om. Supapa principală în această coordonare o formează vălul palatin, organul esențial, care asigură închiderea și deschiderea ritmică între rezonatorii bucal și nasal. Lungimea și mobilitatea sa, trebuie să-i permită mișcări, de care depinde emisia

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
lui C. E. Shanon (1948) a cantității de informație (165; p. 379-423) corespunzătoare fiecărui fenomen de dezordine la nivelul fonologic, sistemul lexical și gramatical păstrându-se în limitele largi ale normalului. Din punct de vedere fiziologic, formațiunile eronate ale structurii sonore fonemice se fixează prin reflexe condiționate și se perpetuează în lanț, în vorbire, dacă nu se intervine pentru remedierea lor. Studiul frecvenței fenomenelor în desordine în sistemul fonologic ne dezvăluie gradul de organizare și dezorganizare, respectiv entropia specifică unor particularități organice

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
cantității de foneme folosite eronat și contrariul lor, a cantității de foneme folosite corect, apreciate în procente, înteresând calculul „entropiei” și al „gradului de organizare și Rhinolalia și terapia ei, studii și cercetări 158 progres” (213; p.20-30), al sistemului fonemic în condițiile patologiei velare de origine congenitală. 5.2.a) Deși în majoritatea dislaliilor sunt afectate numai consoanele și foarte rar vocalele, despicăturile congenitale de buză și văl palatin modifică totuși și biomecanica vocalelor prin tulburarea mecanismelor elementare de respirație

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
se succeadă lecțiile după dificultate și mai ales conform opozițiilor fono-articulatorii accesibile vârstei. 5.2. c) Fenomenele dislalice la categoria noastră de subiecți se caracterizează prin forme extrem de variate determinate pe de o parte de încercările de adaptare a funcției fonemice la aparatul fonator malformat, pe de altă parte, de actele compensatorii care agravează și mai mult tulburarea de emitere a codului lingvistic specific. Apar astfel următoarele categorii de erori: omisiuni, înlocuiri, suflu nasal, sigmatisme. - Fenomenul de omisiune se manifestă prin

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
nesensibile, așa cum vedem din graficul nr. 16. Din punct de vedere fonetic ele prezintă unele dificultăți chiar în achiziția limbii la copilul normal și sunt realmente, în situația defectelor labio-velo-palatine, extrem de dificil de pronunțat. Ele sunt înlocuite cu alte structuri fonemice practic posibile după asemănarea auditivă sau articulatorie, sau prin acte de compensare în care intervin mișcările faringelui, ale laringelui, ale aripilor nasului, grimase ale feței. Din graficul 16 se poate remarca de asemenea că procentual toate valorile sunt mai ridicate

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
la gradul afectat, cu consecințe asupra învățării limbii materne, transferă pe planul dezvoltării limbajului și gândirii un deficit recuperabil numai în condiții de terapie complexă. Handicapul instalat încă din primele etape ale achiziției limbajului, imprimă un ritm lent dezvoltării laturii fonemice cu repercusiuni asupra creșterii vocabularului, apoi cu tulburări fono-articulatorii la acest nivel pe toată perioada copilăriei, ceea ce nu rămâne fără ecou în ansamblul dezvoltării proceselor psihice. Copilul rhinolalic nu se poate face înțeles de către alții și nu primește decât parțial

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774

starea de veghe, ca gândirea mamiferelor și cimpanzeului. Deci, vorbirea derivă din gândirea în imagini. Limbajul vorbit este un produs al evoluției limbajului în imagini (image language), un salt revoluționar de acum 200.000 de ani. Pe baza studiului diversității fonemice susținute de argumentele genetice, arheologice și paleontologice, se consideră că diversificarea limbilor vorbite este un proces care durează de 100.000 de ani (Johanna Nichols 35 de la Berkeley, California). Infrastructura limbajului asigurată de conectivitatea cerebrală și dinamica sinaptică care conduc

[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

fonemelor este necesară discriminarea sunetelor tranzitorii cu spectre de frecvențe și intensități cu viteză mare de variație, ce solicită senzorial un număr mare de fibre nervoase. (12, 225) Inteligibilitatea mesajului sonor verbal crește direct proporțional cu intensitatea sonoră a emisiei fonemice, fiind minimă la 50 % din cuvintele recunoscute. Utilizarea cuvintelor complexe în context propozițional permite subiectului recunoașterea cu o inteligibilitate superioară a acestora datorită redundanței sonore, pe când folosirea cuvintelor mono, bisilabice izolate sau a logatonilor (consoană - vocală - consoană) crește gradul de

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
unui cuvânt într-o propoziție sau chiar într-o sintagmă scurtă care este exprimată păstrând o mică pauză înaintea cuvântului cheie, ce dă posibilitatea afazicului să exprime cuvântul expectat; 6) lexie mentală sau expresivă, ce facilitează redobândirea legăturii dintre forma fonemică și grafemică a cuvintelor; 7) folosirea de sinonime, denumirii generice, scurta descriere sau imaginii obiectului are un efect facilitator mai bun în reabilitarea anomiei decât sugestiile fonologice îdupă Patterson 1985). Materialele sunt prezentate receptiv și apoi expresiv. Metoda se bazează

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
neatenție, afectarea cursivității pronunției sau chiar refuzul de a continua, ca manifestări de autoapărare ale creierului bolnav. În somnul indus medicamentos, învățarea cuvintelor prin repetiție nu permite o pronunție mai corectă a cuvintelor datorită capacității reduse de analiză și sinteza fonemică, dar datorită relaxării s-a constatat o creștere a cursivității și inteligibilității pronunției și o rezistență mai mare la prelungirea duratei ședințelor de recuperare. Aplicarea unei metode combinate, în care cuvintele sunt audiate și analizate fonetic în stare de veghe

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
facilitare tactilă și proprioceptivă efectuează gradat trei tipuri de exerciții, care asigură inițierea și coordonarea mișcărilor: - exerciții nespecifice pentru inițierea și coordonarea mișcărilor nearticulatorii ale limbii, buzelor și maxilarelor; - exerciții de poziționare a sistemului fonoarticulator în diferite configurații fără emisie fonemică; - exerciții de transfer de postură interfonemice bi- și trisonore; - exerciții specifice fonoarticulatorii fonemice, silabice. Pentru aplicarea unui tratament complex de recuperare, se impune un diagnostic corect și să se evalueze forma clinică de apraxie, pentru ca apoi să se aplice metoda

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
și coordonarea mișcărilor: - exerciții nespecifice pentru inițierea și coordonarea mișcărilor nearticulatorii ale limbii, buzelor și maxilarelor; - exerciții de poziționare a sistemului fonoarticulator în diferite configurații fără emisie fonemică; - exerciții de transfer de postură interfonemice bi- și trisonore; - exerciții specifice fonoarticulatorii fonemice, silabice. Pentru aplicarea unui tratament complex de recuperare, se impune un diagnostic corect și să se evalueze forma clinică de apraxie, pentru ca apoi să se aplice metoda cea mai adecvată de kinetoterapie care să ducă la corectarea elementului apraxic. Recuperarea

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
î47, 228) Metoda semantico-sintagmatică Metoda semantico-sintagmatică se bazează pe citirea și scrierea după dictare sau copierea unor cuvinte concrete sau serii automatizate îzilele săptămânii, lunile anului, numele propriu, numerele de la 1 la 10 etc.). Chiar dacă există tulburări la nivelul expresiei fonemice sau grafemice se omite nivelul literelor îfonemelor) și se pornește cu exersarea lexiei și scrierii de la nivelul cuvintelor uzuale concrete și sintagmelor scurte cu sens, care se lărgesc paralel cu creșterea sensului propoziției. Tehnicile de lucru sunt eșalonate pe trei

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
184), C. Benescu în „Probleme metodice de tehnica vorbirii și labiolectura” (22), iar protocoalele recuperatorii în dislalii au fost prezentate de C. Păunescu în lucrarea „Tulburări de limbaj la copil' (228). II.5.1. Principii în demutizare și terapia dislaliei fonemice Demutizarea fonemelor respectă principiile antrenamentului mioartrokinetic analitic al structurilor și mecanismelor implicate în fiecare zonă de articulare. Articularea fonemelor va fi precedată de o serie de exerciții care antrenează motricitatea nearticulatorie a structurilor implicate, cum ar fi exerciții pentru buze

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
pentru realizarea cititului labial și simțul kinestezic-tactil pentru a compensa deficitul controlului auditiv, iar dislalicul își va dezvolta auz fonematic și strategia motorie compensatorie cea mai potrivită în obținerea aceluiași scop, adică realizarea profilului acustic cel mai potrivit al fonoarticularii fonemice. Succesiunea mișcărilor sunt prezentate verbal la dislalicul normal auzitor, iar hipoacuzicul poate beneficia de controlul tactil al vibrațiilor laringo-toracice sau temperaturii și intensității curentului de aer. Intensitatea și momentul emisiei curentului de aer poate fi pus în evidență și prin

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]