2,594 matches
-
după 1800, din pricina persecuțiilor la care sînt supuși macedoromânii de către stăpînirea otomană. Bunicul pictorului, Alexis, a purtat, pînă la venirea în țară, numele Rhesus, cu o evidentă rezonanță thracă, dar care, după sosirea la Iași, suportă succesive modificări grafice și fonetice ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Remarcat ca un bun desenator încă din liceu, Camil Ressu se va înscrie mai tîrziu, în 1897, la Școala de Belle Arte și va lucra în atelierul
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
nouăzeci și nouă e hiperbola tipică basmelor, în vreme ce o mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
dintre populația autohtonă, grecii din colonii (care au dat primii martiri) și romanii proveniți din diverse zone. Sînt relativizate chiar argumentele lingvistice, în primul rînd cel al conservării termenilor latini pentru terminologia religioasă de bază, sugerîndu-se, pe baza unor particularități fonetice, impunerea lor în limbă în momente diferite (" Există deci în vocabularul creștin românesc mai multe straturi terminologice, poate chiar mai multe zone ecleziastice", p. 188). Legătura cu Bizanțul, situația religioasă a aromânilor, cultura slavo-bizantină, influența sîrbă, sincretismul și toleranța, raportul
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
comică, conținînd o combinație fonică onomatopeică, expresivă, numele însuși al motorului de căutare Google evocă limbajul copiilor. Termenul e supus în româna actuală juvenilă unor modificări prin joc de cuvinte: de la autohtonizarea Goguleee, dintr-o parodie recentă, pînă la transcrierea fonetică gugăl (aceasta apare de obicei ca gugal, din cauza absenței semnelor diacritice, ca de obicei refăcute în citatele reproduse mai jos): "am căutat cu gugăl și nu am găsit nimic relevant", "privirea mi-a fost atrasă de un grup de discuții
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
gugălit și n-am găsit nimica" etc. După cum se poate observa, noua creație e încadrată în română în clasa verbelor în -i, cu sufixul 'esc: cea care caracterizează registrul familiar-argotic (la acceptarea formei a jucat poate un rol și asemănarea fonetică cu verbe deja existente: a migăli, a piguli etc.). Din punct de vedere sintactic, verbul se folosește intranzitiv, desemnînd activitatea ("Am guglit vreo trei ceasuri, dar peste scandalul din Budapesta nu am mai dat !!"; forma guglit poate fi o variantă
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
lipsite de un anumit pitoresc al întâmplării. Astfel, tâmplarul bibliotecii lui Lovinescu avea să fie, într-un viitor destul de apropiat (1947) și meșterul propriei mele biblioteci, incomparabil mai modeste, dar executată la fel de solid. Era un evreu cu numele Bentzin (pronunțat fonetic "Bențin", probabil o transcriere deformată a patronimicului originar "Ben-Zion"), excelent meseriaș, care nu cerea prețuri exagerate și lucra foarte conștiincios. Nu mai știu cine mi l-a recomandat și cum a apărut în calea mea, patru ani după moartea scriitorului
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
străine și chiar cu definirea în același tom a îngerului), dracului i se atribuie o identitate clar masculină. Substantivul articulat apare atît în forma de nominativ-acuzativ (dracul), cît și în cea de genitiv-dativ (dracului). De fapt, ambele forme suferă transformări fonetice tipice oralității. În limba vorbită de azi, dar și în transcrierea ei, e rar ca dracul să apară cu finala -l: integritatea articolului este limitată stilistic la oralitatea solemnă, academică, intrînd în contrast cu uzul tipic al invocării dracului. În scris se
Drăcuieli by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12853_a_14178]
-
și filologiei romanice, autoarea reia multe probleme fundamentale ale disciplinei, corectînd, completînd, polemizînd cu unele opinii înrădăcinate, aducînd argumente noi, întemeiate pe o minuțioasă examinare de texte. Studiile reunite în volum acoperă mai multe domenii ale lingvisticii romanice (fonetică istorică, fonetică dialectală, morfologie, lexic), dar se referă și la contextul istoric și cultural al unor fenomene (romanizarea, mărturii despre originea românilor). Autoarea insistă permanent asupra unor chestiuni metodologice: obligația de a include în comparația romanică și datele dialectale, care pot aduce
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
a textelor - nu-mi permite să discut aici mai pe larg alte contribuții valoroase din volum: de pildă, un studiu de referință despre închiderea vocalei e la i în română (muntili, bini), urmărită istoric și dialectal, în funcție de parametri multipli: contextul fonetic, rolul morfologic, influența altor fenomene lingvistice, stilul funcțional, raportul scris-oral. Sînt de reținut și observațiile despre politica ocupării Daciei și despre romanizare în funcție de interesele precise ale momentului (criza financiară, intenția de exploatare masivă a aurului pentru a devaloriza monedele de
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
Rodica Zafiu Înlocuirea lui ș prin j pare să fi devenit în ultima vreme un semn distinctiv al scrierii marcat colocviale și voit deviante din unele mesaje de pe Internet. De fapt, substituirea reflectă o trăsătură fonetică autentică a oralității: înaintea unei consoane sonore, în așa-numita poziție de neutralizare, sunetul ș tinde să se asimileze, devenind j; în poziția respectivă se poate produce și un sunet intermediar, între surda ș și sonora j - și în orice
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
și în orice caz nu există posibilități de confuzie: șmecher și jmecher sînt pronunții în variație liberă. Desigur, normele ortografiei românești nu admit o asemenea variație: tocmai de aceea, apariția lui j în scris în locul lui ș (ca în transcrierile fonetice) creează un efect puternic de oralitate populară. într-un articol din 1932, Al. Graur vorbea despre ,legea sforțării minime" în articularea curentă, dar și despre ,sforțarea maximă" a pronunției culte, care caută să se diferențieze de aceasta; lingvistul își ilustra
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
modificat parțial grafia textelor, adăugînd diacriticele care le ușurează înțelegerea, fără a influența analiza). Extrem de des transformarea apare în formele verbului a fi: factor decisiv în răspîndirea modei, pentru că o reamintește la fiecare pas: ejti sau - mai coerent în fidelitatea fonetică - iejti ("ejti foarte încăpățânat", computergames.ro), redus chiar la (i)ej (abreviere reală, pe care o știm chiar de la Caragiale: c-eșt' copil?; îș' copil?): ,și i-am zis ,ej nebuun!!!"" (drumandbass.ro); ,ți-au dat impresia că nu iejti chiar
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
copil?; îș' copil?): ,și i-am zis ,ej nebuun!!!"" (drumandbass.ro); ,ți-au dat impresia că nu iejti chiar prost", fanclub.ro), ejte sau iejte. Frecvent sînt modificate și formele verbului a ști, în care ș apare în același context fonetic (înainte de t ): jtiu (,nu jtiu cum", fanclub.ro), jtii ("jtii ca ejti simpatic?" nebunii.ro), jtie (,nu cine-jtie-ce" computergames.ro), jtiam etc. Sînt mesaje în care j e folosit de mai multe ori, chiar dacă nu ajunge să substituie (din fericire
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
transformarea în poziție intervocalică - reujesc - e aberantă; ca și în adverbul așa (,să te iau aja cum ejti", pixelrage.ro) și în conjuncția și: ,el fiind asa de dejtept ji frumos" (level.ro). Grafiile ludic-nonconformiste atrag atenția asupra unor fenomene fonetice reale, dar deviază într-un cod grafic autonom, al cărui rol principal este de subliniere a identității de grup sau de generație. Fenomenul e prea recent și nu-i putem încă imagina urmările.
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
pe care italienii ni le servesc regulat la fiecare masă" (EZ 1101, 1996, 7); "F.B. vinde de ani întregi broccoli în Piața Obor" (EZ 2805, 2001, 10); Broccoli și spanacul, de exemplu, conțin mai mult beta caroten (gfs.ro). Asemănarea fonetică și morfologică - faptul că forme nearticulate italienești au exact pronunția formelor articulate românești (pasta, ravioli) - creează în cazul italienismelor un sentiment de familiaritate și de ușurință la preluare, dar și mici probleme de adaptare, producînd asimetrii în sistemul gramatical.
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
necunoașterea acestei istorii, de unde imposibilitatea de a sesiza prompt, la o simplă lectură, autenticitatea ori neautenticitatea unui text "clasic", ce poate fi falsificat prin greșeli de tipar, interpretări eronate ale grafiilor specifice ori nespecifice unui autor, deci ale stilisticii lui fonetice și chiar ale foneticii lui sintactice, prin interpolări involuntare, accidentale sau dimpotrivă, deliberate, prin coruptčle, lacune etc.; opinia unora, evident eronată, că istoricii și criticii literari nu au nevoie, pentru a emite judecăți de valoare despre scriitori, de ediții de
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
prin pierderea unui segment final (apocopa: dom', juma', tre', poa') decît prin pierderea unuia inițial (afereza: neața, mata). în principiu, ambele scurtări, favorizate de ritmul rapid al vorbirii, depind de poziția accentului într-un cuvînt izolat sau cuprins în grupări fonetice stabile. Contează însă și caracteristicile gramaticale ale formei: în genere nu se pierd segmentele care indică articularea sau, prin intermediul articolului, cazul, deci funcția sintactică. Evident, acestea pot fi desemantizate, ceea ce le face suprimabile: segmentul final din lucrul dracului poate fi
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie a unui dispreț direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof, în diverse contexte fonetice și gramaticale. Uneori e atribuit unor personaje inculte - "reduceri pentru matale la blugi, că ești îtelectual fără bani" (evenimentul.ro), ori e însoțit de o acumulare de forme inculte sau chiar aberante: ,cînd încerc și eu să mă mai performesc
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
IQ-uri!" (computergames.ro); ,ne vom tăia în IQ-uri" (imed.ro) - sau în exprimări ironic-eufemistice: ,atmosfera nu vădea IQ-uri prea performante" (cinemagia.ro). Cum era de așteptat, dispoziția ludică a participanților la forumuri se manifestă și prin transcrierea fonetică a termenului: ,e jale cu-al tău aichiu" (onlinesport.ro); ,cu aichiu-ul mult peste normal" (hanuancutei.com); ,poate-mi mai ridic aichiu-uî" (forum.taifas.ro) etc. E și aceasta o confirmare a popularității celei mai noi achiziții din cîmpul lexical
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
deoarece cuvîntul e destul de transparent și permite o lectură potrivit normelor românești ale corespondeței scriere-pronunțare. În uzul românesc actual circulă două variante de pronunțare: șmas'mediaț și (mai apropiat de engleză) șmas'midiaț. Prima formă - cea mai răspîndită, confirmînd asimilarea fonetică a cuvîntului - a fost validată de ediția din 1982 a DOOM și este confirmată de ultima ediție (2005) a dicționarului. Pronunțarea șmidiaț continuă totuși să circule, fapt inevitabil atîta vreme cît tendința culturală actuală este de a păstra termenii de
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
limba română: trăsătura balcanică a înlocuirii infinitivului prin conjunctiv (tiparul ,știe să citească", în loc de ,știe citi") a condus probabil la necesitatea de a marca mai clar funcțiile speciale ale conjunctivului. Particula hai - rostită fără pauză, formând o unitate de grup fonetic cu verbul care îi urmează - a devenit în româna actuală vorbită o marcă distinctivă a conjunctivului cu valoare de imperativ, tot așa cum anumite interjecții de adresare au devenit o marcă a vocativului pe care îl însoțesc. Deși format după toate
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
de acum înainte (eu) continui, nu (eu) continuu: s-a preferat o formă mai frecventă în uz și care avea un oarecare suport analogic; de fapt, verbul a continua este o excepție, un împrumut recent greu de adaptat morfologic și fonetic din cauza hiatului u-a: singurele verbe cu care l-am putea compara fie primesc -ez în conjugare (a situa, situez; a accentua, accentuez), fie sînt defective de persoana I și nici nu au hiat, ci diftong (a ploua, a oua
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
a marginaliza etc.). Utilă este și includerea unor nume proprii: vorbitorul poate verifica, de exemplu, pronunțarea diferită a secvenței grafice inițiale din toponimele Chicago, Chile, Chianti. Dicționarul reflectă tendințe actuale ale limbii culte, revenind asupra unor procese de adaptare grafică, fonetică și morfologică anticipate de ediția anterioară, dar care n-au fost confirmate de evoluția limbii. Româna cultă actuală evită "românizarea" grafică: aceasta pare un semn de incultură, de stâlcire a cuvintelor, preferîndu-se conservarea grafiei etimologice. În conformitate cu aceste tendințe bine reprezentate
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
răspîndit, popular și deja "românizat" în scris, în paginile ziarelor - ca bodyguard, pentru care se avansează și varianta bodigard. În unele cazuri - cel mai frapant fiind computer -, vechiul DOOM nu indica pronunțarea unor împrumuturi, ceea ce ar fi implicat adaptarea lor fonetică totală, de fapt nerealizată. În DOOM-2 se indică explicit pronunțarea lor: computer (pron.: compiuter), parură (pron.: parüră) etc. Au fost corectate și unele recomandări (învechite) de pronunție a unor anglicisme după model francez: în 1982, bluf apărea ca pronunțat blöf
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
altele: se recomandă nutrie, adaptat (în locul formei artificial invariabile nutria). De fapt, împrumuturile ridică adesea probleme greu de soluționat, mai ales în cazul contradicțiilor dintre adaptarea morfo-lexicală (formarea unui plural, uneori chiar cu alternanțe consonantice, formarea de derivate) și neadaptarea fonetică și grafică; sau între valoarea semantico-morfologică din limba de origine și cea convenabilă sistemului limbii române: cazuri de notorietate sunt mass-media, sandvici/sendviș, rugbi/rugby, precum și compusele englezești cu -man ("om, bărbat"), de tipul tenisman - pentru care noul DOOM alege
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]