286 matches
-
aparțin literaturii franceze. Știința lingvistică, atunci cînd este convertită în conștiință lingvistică, devine evidentă în cazul tuturor compartimentelor limbii, fenomen cu o pronunțată manifestare dacă vorbitorul ajunge în contact cu o altă limbă ce conține particularități nespecifice limbii sale. Astfel, fonologia a demonstrat că fonemele, forme abstracte ale realizărilor variate ale sunetelor limbii, asigură recunoașterea și producerea sunetelor propriei limbi, iar la contactul cu vorbitorii altor limbi, duc la perceperi incorecte și la asimilări nediferențiate ale unor sunete circumscrise altor foneme
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
el Între „sincronia” și „diacronia” unei limbi și la accentul pus de el, În consecință, pe studiul sincronic al limbii 12. Cu nuanțări introduse mai Întâi de prințul Nicolas S. Troubetskoy (Principles of Phonology, 1939) și apoi de Roman Jakobson, fonologia a devenit principalul model În analiza mitului și a narațiunii. În spatele curentului s-a aflat antropologul Claude Lévi-Strauss, care a atras atenția Întregii lumi către Învățături uitate privind structurile constante ale narațiunii, cum erau Morfologia basmului de VI. Propp (1928
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintîi care a aplicat cu asiduitate la mit perspectiva lui Jakobson, deși nu În Întregime corect, a fost Claude Lévi-Strauss, la sfîrșitul anilor patruzeci 27. Cu toate că mai tîrziu Lévi-Strauss a dezvoltat conceptul de „transformare” care nu mai conține asemănări cu fonologia, În mod destul de surprinzător, tezele sale timpurii au fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
putem învăța destul de multe despre diferite tehnici ale traductologiei vremurilor, din moment ce unele cuvinte au fost redate de către traducători ai unei epoci mult mai apropiate de data originii textelor decât zilele noastre. Criticismul textual ne poate oferi informații valoroase despre ortografie, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică și tehnici de traducere; ne pune la dispoziție astfel cel mai bun text posibil pentru exegeză, rămânând un instrument foarte important pentru studiul Vechiului Testament. Înainte de a ajunge la forma sa prezentă, Biblia ebraică a parcurs mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Cercului lingvistic de la Praga”, în 1926. Aici s-au reunit o serie de lingviști, care militau pentru cercetarea funcțională și structurală a limbii printre care îi amintim pe V.Mathesius, B.Havranek sau R.Jakobson (cel care a pus bazele fonologiei istorice). Principalele teze ale Cercului de la Praga au fost aprofundate în lucrările reprezentantului francez al acestei școlii A.Martinet, care, în studiile sale, a introdus explicit și ideea dependenței istoriei limbii de istoria societății. Tot sub influența „Cursului” lui Saussure
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Cercului lingvistic de la Praga”, în 1926. Aici s-au reunit o serie de lingviști, care militau pentru cercetarea funcțională și structurală a limbii printre care îi amintim pe V.Mathesius, B.Havranek sau R.Jakobson (cel care a pus bazele fonologiei istorice). Principalele teze ale Cercului de la Praga au fost aprofundate în lucrările reprezentantului francez al acestei școlii A.Martinet, care, în studiile sale, a introdus explicit și ideea dependenței istoriei limbii de istoria societății. Tot sub influența „Cursului” lui Saussure
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
și a ansamblului științelor umane avea să rezulte din această distorsiune dintre specificitatea obiectului lor și imperialismul totalitar ale metodei științelor "pozitive". Este ceea ce explică și abundența pluralistă a acestor "științe" la plural. Multiplicând microtăieturile între psihologie, psihanaliză, lingvistică, filologie, fonologie, fonetică, gramatologie și cum remarcă Boudon însuși sociologia cutărui sau cutărui domeniu, epistemologia modernă pune cumva în circulație inevitabila tăietură epistemologică în măsură să epureze problematica și, mai ales, să mascheze prin confuzii sterile recunoașterea omului ca obiect al științelor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
gratitudinea. Omul poate să fie grat, dar poate să fie și ingrat - după cum își împlinește datoria lui etică. (Lucru, travaliu, laboare) (Timp - vreme) (mijloc - Mittel, ***, miez - Kern, Mitte str. *, mediu - Medium) [STABILIZAREA ROMÎNEI LITERARE] 2283 Credem dovedită următoarea teză: 1) Fonologia limbei românești e definitiv stabilită de 200 de ani aproape, de unde urmează că și ortoepia, prin urmare și ortografia, sunt asemenea pe deplin stabilite. 2) Limba românească în partea ei formală latină e o limbă moartă. Sufixele latine de trupină
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
reacțiilor instinctive ale animalelor. Complexitatea fonetică, gramaticală, semantică, articulatorie etc. a limbii ca fenomen definitoriu al speței umane necesită diverse unghiuri de abordare, care numai corelate pot oferi imaginea întregului. S-a întâmplat însă că unele abordări, precum logicismul, psihologismul, fonologia, structuralismul ș.a., să depășească limitele aplicabilității lor și să vizeze cuprinderea mult mai largă sau chiar totală a obiectului. Orientările care au afectat, prin exagerare, cunoașterea istorică a limbii române sunt naturalismul și comparativismul. A existat și există tendința de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin circulația sporită a cuvintelor de origine latină și prin etichetarea ca latină a laturii semantice a limbii române, latură învelită pe alocuri în ambalaj nelatin, cu precădere slav. Teoria etimologiei populare este o încercare de a suplini ineficiența aplicării fonologiei la istoria limbii, fapt constatat anterior și de alți lingviști neogramatici. Gilliéron scrisese în 1919 lucrarea La faillite de l’étymologie phonétique, iar Meillet și Ernout căutau explicații nefonetice pentru situațiile care nu se înscriu în „legile” transformării latinei în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu s-ar fi păstrat nici verbele respective”; „Dacă cuvintele de origine slavă sunt atât de numeroase și atât de răspândite la noi, dacă influența slavă apare atât de des în sintaxă și în frazeologie, ea e aproape inexistentă în fonologie și morfologie”; „Influența slavă se manifestă mai mult cantitativ decât calitativ, ea nu e la începutul, ci la sfârșitul epocii de formare a limbii române și nu s-a exercitat numai în sens orizontal, prin simbioză de la popor la popor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Am mâncat supă, pește, cartofi cu slănină, salată englezească. Copiii au băut apă englezească. Am mâncat bine astă-seară"103momentul de "paroxism demețial"104 manifestat prin segmentarea cuvintelor în vocale, consoane, diftongi etc. ca-ntr-un curs uscat de fonetică și fonologie replicile succedate într-un ritm amețitor, specific exercițiilor de dicție: "Nu mușca de unde miști, nu mișca de unde muști!", Musca mișcă", "muște mișcați!", "muștele mușcă mușcata", "musca mușcă mușcata ta", "mușca-ți-ar musca mușchiul..."105 sunt secvențe circumscrise acestui nivel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar fi lăsat în limbă o urmă cât de slabă care însă nu se găsește deloc. Să presupunem că toate cuvintele semitice au dispărut, n-ar fi dispărut însa gâtlejul, cerul gurii și părătușul lor, deci am găsi urme de "fonologie" semitică în limba româna, caz care asemenea nu se-ntîmplă. Am trebui să avem azi o limbă latină pronunțată jidovește. Toți știu însă că jidanii moderni de ex., chiar de-o sută de ani să fie în țară, nu sânt în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nimic. Cine a[u] fost dacii, care au fost limba lor nu se știe nici până astăzi. Sigur s-ar putea deduce numai un singur lucru. La popoarele din Dacia, neesceptînd pe cel român, trebuie să se afle urme de fonologie dacică. [13 ianuarie 1878] DIN VEACUL AL ZECELEA Șesurile dintre Volga, Nistru și Prut au fost totdauna bogate în populațiuni războinice și neliniștite cari, negăsind piedici până în Carpați și până în Balcani, părăseau locuințele lor și porneau in lume spre a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dr. Constantinescu ar mai edita a doua oară cartea sa, am fi în drept să credem că d-sa va ținea seamă de acest consiliu și ne va introduce în textul colecției sale printr-o scurtă gramatică, care săi conție fonologia și flexiunea măcar, iar în urma colecției am trebui să găsim un glosariu alfabetic, lesne de mânuit. [27 august 1878] {EminescuOpX 104} ["LA PROPUNEREA NOASTRĂ... "] La propunerea noastră de a nu se anexa Dobrogea fără consimțământul populațiunilor n-am găsit pîn-acuma
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
secundare, ba încă nici aceia, pentru că adesea nici profesorii de școală secundară n-o vorbesc corect. Deși românii îndeosebi au mare talent pentru limbi, din cauza mlădioșiei fonetice a propriei lor limbi, totuși talentul acesta încetează în fața unor idiome c-o fonologie opusă și c-un spirit cu totul străin. A doua cauză de insucces al tentativelor de maghiarizare e însă deosebirea de rasă și de religie. Superficială idee de stat și de oameni [î]și face acela care crede că prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cărui părinte nu știa românește, carele în tinerețe se ocupa cu traducerea de poezii neogrecești (Astfel ți-este sexul nu e vina ta) și care e atât de puțin românizat încît nici organul gurii nu e adaptat climei noastre și fonologiei române, ci ne pronunță limba cepeleag, ca orice grec, d. C. A. Rosetti face politică națională se 'nțelege. Acum cheme-vă cum v-o chema, numai de-ați fi oameni de treabă. Ia s-o descurcăm odată dezghețat și românește
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a se schimba cu timpul și de a se adapta actualității; multe pot fi de tot moderne. Bogăția consonantică și vocalică a limbii îi dă înlesnire românului de-a imita cu ușurința pronunția altor popoare, pe când celelalte cu greu deprind fonologia limbii noastre. Reproducând aceste anecdote nădăjduim că autorul lor [î]și va continua lucrarea, în care arată talent, și se va sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scăpară din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
primilor sclavi în America și explică varietăți ale limbii engleze americane contemporane. Numele pare să aibă legătură cu sunetele varietății limbii engleze vorbite de oamenii de culoare (ebony abanos, un lemn foarte negru, phonics compartimentul de sunete al foneticii și fonologiei), dar se referă la ceea ce unii ar dori să considere a fi o limbă distinctă de engleza americană standard. Termenul a apărut într-o carte de psihologie socială a profesorului Robert Williams, Ebonics: The True Language of Black Folks, apărută
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Universitatea din București. Costinescu, M., 1979, Normele limbii literare în gramaticile românești, București, Editura Didactica și Pedagogica. Coteanu, I., 1955, " Despre pluralul substantivelor neutre în românește", în LL, IV, 1, p. 103-117. Coteanu, I. (coord.), 1985, Limba română contemporană. Fonetica, fonologia, morfologia, ed. revăzuta și adăugita, București, Editura Didactica și Pedagogica. Creissels, D., 2004, Cours de syntaxe générale, Paris, Presses Universitaires de France. Croitor, B., 2002, "Variantele verbale literare libere: tendințe în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 57-76
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
poate fi privit din puncte de vedere deosebite. Nivelele limbii. corespunzând părților componente ale limbii. dacă le "judecăm că mulțimi de elemente de formare a mesaiului lingvistic, sunt: Fonetica domeniu în care se studiază sunetele vorbirii, accentul și intonația vorbirii. Fonologia ramură a lingvisticii care studiază sistemul fonemelor limbii române, ca unități distincte, deosebite ele sunete; Gramatică în care se cuprind morfologia (studiul formelor cuvintelor și al elementelor de formare a acestora și sintaxa (studiul funcțiilor cuvintelor în propoziție și în
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
la o destinație, folosind un anumit cod și un anumit canal. Orice proces de comunicare presupune existența a șase factori: EMIȚĂTOR, MESAJ, COD, CONTEXT, CANAL ȘI RECEPTOR. Lingvistul american de origine rusă, Roman Jakobson, în Essais de linguistique generale, întemeietorul fonologiei, a conceput următoarea schemă a comunicării: CONTEXT (situația de comunicare, subiectul de discuție) MESAJ ( ideea transmisă) EMIȚĂTOR ------------------------------> RECEPTOR COD (lb. română sau sublimbajul: medicinei, tehnic, al hoților ș.a) CANAL (legătură;contact; legătură directă (față în față) mijlocit (prin canal
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
ce servește drept intrare (bază inițială) în procesul de interpretare pragmatică a enunțului de către sistemul central de gîndire. Această interpretare se realizează pe cale deductivă și are ca premise forma logică a enunțului și contextul. Ca atare, modulul lingvistic acoperă domeniile fonologiei, sintaxei și semanticii, furnizînd forma logică a enunțului, iar sistemul central al gîndirii, realizînd interpretarea pragmatică a enunțului, oferă forma propozițională a lui. În cadrul analizei tipurilor de interacțiune, între care și conversația, s-a introdus termenul modul pornind de la semnificația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actualizeze eterogenitatea semiotică și enunțiativă a corpusului mediatic realizat pe baza momentelor discursive particulare. V. gen de discurs, matrice discursivă, secvență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REGISTRU. Pe terenul științei limbii, cuvîntul registru întrunește cîteva semnificații repartizate unor discipline distincte. Astfel, fonologia îi atribuie înțelesul de "sumă a trăsăturilor vocale ale unui fonem sau ale unei silabe", încît, o vocală palatală, de exemplu, se înscrie în registrul acut, în raport cu vocalele velare, ce se situează în registrul grav. În prozodie, registrul este intonația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Pottier, E. Coșeriu și alții), dar lingviștii englezi și cei americani recurg la alți termeni, precum componentă, marcă sau trăsătură semantică ori constituent. Prin orientarea spre delimitarea relațiilor minime de semnificație, analiza semantică a încercat să instituie precizia specifică domeniului fonologiei, izomorfismul planului expresiei cu planul conținutului, afirmat în 1943 de Louis Hjelmslev, sugerînd transferul analitic de la nivelul semnificantului la cel al semnificatului. Identificarea semelor s-a dovedit însă nu numai dificilă, ci și discutabilă din mai multe puncte de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]