10,848 matches
-
atât de grețos și risipind atâta energie pentru a susține cele mai jalnice poncife ale fundamentalismului de drept teoctistic. în pană de inspirație, Mădălin Voicu a lăsat-o mai moale, admițând că dacă el și ai săi nu vor fi forțați "să ia lumină" la malul mării, totul e O.K. Biruit de argumentele preopinenților, dl Voicu n-a mai reacționat la insinuarea rasistă a lui Păunescu ("Cine v-a civilizat?"), după cum n-a reacționat nici la suburbana lui sudalmă. Ceea ce
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
își dovedește fidelitatea, și ce fel de oscilație e aceea prin care Cioran își abandonează trecutul? Lavastine nu numai nu pare preocupată de a fi necontradictorie în demersul său, dar pare, din contra, atît de fascinată de propriile revelații, încît forțează nota pînă la absurd. Identifică, de exemplu, în istoria religiilor, așa cum o gîndește savantul Eliade, trei motive, pe care le silește să explice întreg comportamentul omului Eliade, speriat cum ar fi de dezvăluirea trecutului său. Primul este motivul hierofaniei, prin
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
și mimată la Mika-Lé și sobrietatea asumată a Elenei, un caracter interesant căruia libidoul matern, în stare de permanentă alertă, îi induce fiicei dorința de a-și reprima, pînă la un punct, aspectul de superficialitate al feminității, trăind drama personalității forțate în sensul unei construcții autoimpuse". La fel, nesocotirea conceptului de bine prin egalizarea sa cu cel de rău, în perspectiva urmăririi unei "verosimilități" a vieții și a dibuirii resorturilor mascate ale acesteia, nu are ca produs o "neutralitate", situarea liniștitoare
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
pe alocuri "gafează comic", conținînd și o "carență majoră". Personal, aș insista asupra unei judecăți de situare și de existență. Absolventă a UATC (unde D. Carabăț i-a fost profesor, ca și, pasager, Alex. Leo Șerban sau subsemnatul), Elena Dulgheru forțează o detașare atît de tradiția sau inerția scrierilor specializate pe compartimente prea puțin ori deloc comunicante între ele (cronica de premieră, cercetarea istoriografică, teoria universitară), cît și de ipostaza mai nouă a unei eseistici eterogene și prolifice, ca să nu mai
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
criteriile infernului nu ale paradisului. Ce relevanță mai are atunci faptul că un deținut politic a fost sau nu informator al securității, adică dacă a fost sau nu supus la această perversiune morală de călăii săi, când el putea fi forțat prin tortură permanentă la orice? A-i acuza pe acești nefericiți ai soartei de delațiune este ca și cum ai confunda violul cu prostituția, ori gulagul cu bordelul. De fapt transformarea lor forțată în informatori nici nu avea scopuri informative, cum se
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
perversiune morală de călăii săi, când el putea fi forțat prin tortură permanentă la orice? A-i acuza pe acești nefericiți ai soartei de delațiune este ca și cum ai confunda violul cu prostituția, ori gulagul cu bordelul. De fapt transformarea lor forțată în informatori nici nu avea scopuri informative, cum se tot acuză. Ce se mai putea afla de la ei? Nimic! Împingerea lor în delațiune era calea satanică de tortură și înrobire interioară. Delatorul este sclavul moral al călăului său, iar delațiunea
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
Victor Petrini, urmată de o a doua, mai fericită; demiterea din învățământul universitar și o perioadă în cel secundar, colaborarea la revista Teatrul, condamnarea din 1957 urmată de alta pentru “atitudine dușmănoasă” și “delictul de uneltire contra ordinii sociale”, domiciliul forțat la Craiova unde ocupă un post de secretar literar la Teatrul Național, o scurtă călătorie în Apus, și ... 17 septembrie 1989, evenimentul care trece aproape neobservat, cu excepția câtorva rânduri din România literară și Ramuri. Dacă Ion D. Sârbu, prozatorul, diaristul
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
în orice punct ți-ai opri ochiul, întâlnești aceeași stare de spirit, aceeași lume, aceeași înălțime ideatică. Ca orice serie de texte poetice de o asemenea importanță, cea a lui Mircea Ivănescu vădește și o serioasă doză de sfidare, ea forțează cu delicatețe și tenacitate gustul lectorului. De o fascinantă discursivitate, aceste „narațiuni ale intelectului” (cum le numește Dan Laurențiu) fac parte din creațiile geloase care își modelează cititorii, o dată pentru totdeauna, cu un vis firesc de exclusivitate. În Poesie et
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
naratoarea se preface o Alisă modernă în țara minunilor new yorkeze de tot felul, trecute toate, cum altfel, prin filtrul sexualului. Orice e susceptibil de a fi un simbol sexual. Imaginația lucrează febril și exclusiv în această direcție, totul intră forțat într-un scenariu sexual cu groase tușe mitico-livrești. Nu exces de limbaj sexual dur, vulgar (din acest punct de vedere cartea este plicticos de decentă) sau intrigi erotice, ci doar percepție în cheia sexualității. Plus parada mitologică, desăvârșită psihanalitic în
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
se situează cu această carte, măcar în intenție, undeva între Cărtărescu și autoarea Exuviilor. Deocamdată însă, nerelevant! Îi lipsește acel feeling inefabil care face pagina să vibreze. E mult artificial care sufocă senzualul. În câteva cuvinte, trei cărți distincte alipite forțat - având ca alibi imperfect principiul fragmentarismului postmodern -, cu o coerență doar stilistică, căci povestea liant lipsește nemotivat. Naratoarea părții finale pur și simplu nu poate fi aceeași cu cea din primele două, iar o posibilă metamorfoză nu-și găsește determinantul
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
hazlie. Însă abaterea de la cutuma morală era sancționată prin rîsul batjocoritor și prin jocul oglinditor al actorului de comedie. Ridicolul se ivea din împrejurarea de a nu-ți da seama de limitele ființei tale ori din tendința de-a le forța în numele unui lucru derizoriu: „Ca și cum muntele s-ar opinti să dea naștere unui șoricel”. La romani, comedia țintea inițial divertismentul, veselia pură. Nu se manifesta o instanță normativă care să pedepsească încălcările măsurii și ale civilității. Aceasta s-a impus
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
cumulușii fumului de țigară, iar rețeaua celor două calculatoare pur și simplu nu a căzut și, în fine, ai depus dosarul. Dar să mai zicem că cele trei săptămâni necesare eliberării pașaportului reprezintă un termen prea lung, iar tu ești forțat să obții actul în două săptămâni. Atunci trebuie să mergi într-o audiență la Comandant pentru a ți se aproba urgentarea. În acest caz trebuie să te prezinți în aceeași stradă Nicolae Iorga cam pe la ora 5 a.m. pentru a
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
într-un ziar, și revin „cu o altă acustică”, bine înțeles, într-o revistă cum e R. L. Obscenitatea, metodă literară, care a avut întotdeauna adepții săi - scrie autoarea - este o tehnică de șoc de îngăduit dacă e vorba să forțezi un public cuminte ori blazat să privească în față ceea ce el nu vrea să vadă, sau ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
moraliști, uneori chiar și de romancierii epocii clasice, pentru a trata despre ceea ce se numea pe atunci „rătăcirile simțurilor”... Interesant este că acea limbă... (de lemn și ea, însă de un lemn franțuzesc, totuși, o esență durabilă, am putea spune, forțând, cu gândul la Racine) avea aceeași capacitate de a susține literatura oficioasă a vremii precum și pe cea licențioasă ca Legăturile periculoase a lui Choderlos de Laclos... În România începutului de secol 21, tendința spre trivialitate este din ce în ce mai evidentă, ca un
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
doar reflexe subiective ale realității iar nu realitatea însăși, "istoricul cu adevarat trebuie cu riscul de-a se înșela să asume responsabilitatea ipotezei, să accepte jocul imaginației. Principiu valabil în speță în cazul unui creator complex precum Hașdeu, gata a forța limitele disciplinelor, a le subordonă zborului sau vizionar. Astfel N. Iorga propune un portret suficient de subiectiv al lui Hașdeu, compus din lumini și umbre, cu precumpănirea bizară a umbrelor acolo unde s-ar fi cuvenit a recunoaște o profundă
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
a părut că aud voci. Au bătut iar. N-a răspuns nimeni. Au așteptat. Au bătut din nou, tare, rar, clar, fără grabă. Bătăile lor se deslușeau bine. N-a răspuns nimeni. Atunci bărbatul a împins cu umărul și a forțat ușa. Dar casa era goală ( ...) Nu era nimeni în bucătărie. Nu era nimeni în odăi. Nu era nimeni în spatele casei, unde se uscau rufele, întinse pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai era caldă, iar pe masă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
cabina liftului sau casa scărilor dar izolat cu adevărat, cel puțin vizual, de rest, rămîne singurul spațiu al sinelui, o închisoare light, un loft, ca în Big Brother poți ieși oricînd care te împinge la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, în occidentul impersonal, masificat și globalizat și numai în acest Occident singura vizuină a sinelui, unică vatră a întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această întîlnire devine în deceniile din urmă tot mai
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
vienez, care celebrează și reînvie în epocă, într-o adevărată epidemie de sinucideri, cultul baroc al morții. Jacques Le Rider va interpreta interesant această soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota însă că "Weininger pare doar cufundat în somn, într-atât de senine îi sunt trăsăturile" ceea ce mi se pare o exagerare). După William M. Johnston, Weininger este, alături de un Karl Kraus
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Aș fi înțeles o astfel de măsură într-o zonă de workaholic-i, în Germania de după război sau în China lui Mao, unde se robotea câte optsprezece pe zi, ori în lagărele de muncă silnică. Dar să impui măsuri de repaos forțat într-o lume unde productivitatea muncii tinde spre zero înseamnă sabotaj pe față. Sigur că românii sunt obosiți, sigur că au nevoie de recuperări mai lungi decât semenii lor cruțați de trauma comunistă. Numai că în nici una din ex-colegele noastre
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
Ați fost șef de promoție și erați pregătit pentru a deveni un bun clasician. Cum s-a petrecut convertirea d-voastră la dansul contemporan? Mihai Mihalcea: Consider că nu a fost o convertire în sensul dat de dumneavoastră. Am fost forțat spre dansul clasic, la fel cum am fost obligat să fiu pionier și utecist, pentru că aceasta era disciplina obligatorie și dominantă în cadrul programei școlare din acea vreme. În ceea ce mă privește, am înțeles foarte devreme că dansul clasic nu poate
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
se numără expediția militară franceză în Spania, din 1823. Chateaubriand era ministru de externe, și poate afirma liniștit că în acest moment el a atins cel mai înalt punct al importanței sale politice. Un satisfecit justificat, pe care scriitorul îl "forțează" nițeluș atunci când consideră că: "Prin războiul din Spania, eu dominasem Europa" ( p. 137, tom II). El se gândește putem deduce asta din alte, multe comparații cu Napoleon că acțiunea sa reușise tocmai în țara unde Împăratul dăduse greș... Dar nu
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
banul", "două zeițe răutăcioase". Pornit de jos (e fiu de țărani), sârguincios la învățătură, chipeș, de o frumusețe bărbătească puțin demodată, de actor american interbelic, acest "Julien Sorel de la țară" este un ambițios care procedează totuși cu moderație, fără a forța primejdios marginile admisibilului. O singură dată se pripește, când interpretează greșit un gest "mai liber" al Nadiei Martinetti, soția profesorului, pe care crede că și-o poate face amantă. Se năpustește, gafând, asupra "stăpânei", care-l respinge "râzând ușor, cristalin
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a poetului și turla bisericii la care acesta nu prea e dus. Forțează unele texte să intre în patul lui Procust: "Poetul sincronizează Cartea cu omul și cu umanitatea, așa cum monahul isihast, în scriptoria unei mănăstiri, copiind Scriptura, Îl copia pe Însuși Dumnezeu-Cuvântul. Într-o lume secularizată până în vârful unghiilor, în care talentul
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
iasă lipicios. Dhalul prea sărat. Chanu ar putea să uite de pește. Dar era numai o cină. O simplă cină. Cu un musafir. Lăsă geamul deschis. Se urcă pe canapea ca să ajungă la Coranul de pe raftul de sus, pe care, forțat de împrejurări, Chanu îl făcuse special pentru acesta. Se strădui din răsputeri să se reculeagă, refugiindu-se de Satana cu pumnii încleștați și cu unghiile înfipte în palme. Apoi alese o pagină la întîmplare și începu să citească. Căci Lui
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
al premiantului clasei. Ce-i impresiona mai dihai pe amatorii de lecturi sovietice decât copilul care-și denunța părinții reacționari, femeia care-și împușca iubitul ce trăgea către albi, soțul denunțându-și soția și vice-versa? Și cum să nu-ți forțeze acordul ideea de tragedie optimistă? Adică unicul concept ce scăpase anticilor elini? Deschideam câte un voluminos roman, ochii îmi cădeau pe o replică: "Ivan Vasilievici, ești un fățarnic!" - și închideam cartea numaidecât. Mi se întâmplase că pe la 11-12 ani - fatidică
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]