388 matches
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > SUAVA CĂ O PLANTĂ CARNIVORA Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu te pot atinge nici c-o floare Deși tu-mi foarfeci viata-ntre picioare Suava că o floare carnivora Care doar din iubire mă devora Și cînd te-alint și te iubesc Mă simt precum un măr domnesc În clipa-n care te respir, Pe cerul minții, fir cu fir. & Vîntul
SUAVA CA O PLANTA CARNIVORA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361102_a_362431]
-
a demarat, făcu semne cu mâna ca în filmele cu soldați care pleacă la război, lăcrimă puțin și, gata, la slujbă, deoarece pe piața asigurărilor apăruse, dură, concurența. „Fetele mele” perfect indiferente la semnalele trimise de tati, mai sporovăiră câte ceva, forfecară puțin pe acei pe care-i cunoșteau și acum erau tot în autocar, observară că printre turiști se afla și domnul Nick, antrenorul de fitness al doamnei, dar și Ted, un tânăr bun să joace într-o reclamă de Marlborough
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
presărat cu frunze de cireși și petale de crini, dar și ajungere dintotdeauna în lumea copilăriei: „Abia am trecut de ora copilăriei,/ mereu privindu-mă/ Sub zâmbetul subînțeles al pleoapelor,/ celorlalți.../ Dar,...încă vreau să mai copilăresc!/ Alunec în mare,/ Forfecând iarăși soarele spre.../ adolescență. Ce bine e!...” (poemul ”Albastru anotimp”, din vol ”Spiralele adolescenței”) Cu poezia Elisabetei Iosif copilăria și adolescența renasc candide, pure, așa cum sunt cu adevărat, în sufletele noastre: „Și totuși, mai rămân o clipă doar,/ Lângă barca
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
mai era una: ne-mbrăcase mama frumos, când am plecat de acasă (adică la fel). Întâmplare sau nu, amândouă alesesem combinația negru-albastru. Și eu avusesem părul negru cândva, dar niciodată atât de frumos. Ce bine mi-ar fi prins un foarfece, s-o ușurez de câteva șuvițe! Data viitoare, în geanta mea, printre alte surubelnițe, holșuruburi, lanterne, piulițe, etc., se va afla și acest instrument de tortură. Să fie. Am schimbat câteva vorbe și cu doamna profesor - artist plastic Viorica Ghenghe
SUB SEMNUL DOMNULUI EMINESCU de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348035_a_349364]
-
pe mal și ne călfănuită, ca omul de lut din Hamagia, vâslim și noi cu nasul în nisip Frumos ne sfârâie călcâiele după Nadine ieșite din mare. Subânțelesul unei idei Calmă înserarea strecoară sunete musicale în subânțelesul vorbelor rostite, dorul foarfecă un petec de cer și alunec, nu ați ghicit, nu în jos, în sus duios luna îmi gâdilă tălpile, ard ca o idée ce-mi scapă, mereu săgetez cu speranța distanța timpul și constelațiile și te cred de ciocolată pe
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
fel încât să umple de miros tot cartierul chiar dacă respectiva jertfă nu este mai mare decât unghia. Apoi, ce plachie sau saramură știe ea să facă din pești necatalogați ca fiind comestibili sau ce rasol din raci sadici care te foarfecă în clești, pe care însă copilașii îi studiază cu atenție scoțându-le ochii. Știință, știință, știință! Și mult devotament! Puțini oameni știu însă că adevărata putere a unui pescar amator constă în legătura tainică dar indestructibilă pe care acesta o
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
verificare a cunoștințelor și de înaintare în profesia atât de îndrăgită de lucrător cu cartea. Între timp, alergam pe la teatrele din București, de la unul la altul, la spectacole de referință pe care le savuram cu imensă plăcere și apoi le forfecam în camerele noastre de la Academie. Îmi amintesc un moment-cheie în viața mea, când am fost invitată la Casa Scânteii să citesc versuri la Cenaclul „Numele Poetului”, condus de regretatul Cezar Ivănescu. Toate colegele m-au ajutat: Era iarnă. Olguța mi-
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
Mirodan a devenit, acum, doar un ciot: „Domnișoară, ai grijă dumneata, te rog, de cafele!”... și face un gest larg, dar scurt, spre sală. Discuțiile continuă. Câte unul se mai supără., da-i trece, că de!, n-are încotro. Sunt forfecate mai departe articole, recenzii, paginile de literatură... Și uite-așa, cam așa, s-a mai închegat un număr de revistă. Se-nțelege, n-am mai vorbit aici de munca imensă, de laborator, de repetițiile silnice făcute pentru avantpremiera la care
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
ar putea fi dictatorul Ceaușescu, după opinia unora, iubitor de câini, un om aproape bătrân. „Mă pregătesc să desenez printre frunzele arțarului o pisică”, scrie cu sensibilitate și imaginativ poetul. Volumul conține versuri incendiare, este surprinzător că nu a fost forfecat de cenzură - „pentru că de frig și chiar de glonț nu se mai poate muri”... ” odihnească-se în pace... poate vom avea și noi de pe urma lui ceva de câștigat”. Premonitoriu, gândindu-ne că volumul a apărut cu peste șase ani înainte de
DOUĂ PORTRETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356450_a_357779]
-
în tîmpla mea se zbate. Visul meu c a mai există viață. Dorul meu de ploaie roditoare . Un buchet ardent de flori de gheață - Cuiele înfipte în picioare... NU MAI ȘTIU CÎTE FEMEI Nu mai știu cîte femei Mi-au forfecat sufletul cu picioarele lor amețitoare Or fi fost multe, ori fi fost puține Dar toate reusau să ma-nfioare Unele aveau părul auriu și ochii verzi că iarbă Altele ochii albaștri, negri sau căprui Altele aveau părul că un cer înnoptat
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
investigării parlamentare și teleologice, ca orice ideologie aplicată implicit, fără să fi enunțat vreun Ales dintre Aleși explicit temeiul ei, temei care poate fi cel mult presupus, anume pesimismul genuin de a subînțelege că Hiatusul e definitiv, deci firul istoric forfecat de cele două totalitarisme muncitorești, marxist și nazist, la 26 iunie 1940, prin ultimatumul Molotov- Ribbentrop, nu va mai fi reînnodat vreodată! Vom vegeta și de acum înainte în premodernitatea Golescului cel trezit la realitate de unul din Vladimiri care
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
socializează cu zâmbet fals întins pe toată gură și cu dinții sterpeziți de invide. Care pe care! O dată ce au salutat-o, ei, oamenii politici și oamenii de afaceri, ba, chiar si autsiderii au un subiect neutru pe care să-l foarfece. ,,Nebună,, de La Diligenta! Mărțina nu se sinchisește de bârfe. Surâde. Trece printre ei, stâlpii societății, cu spinarea dreapta, cu umerii liniari și burtă supta. Rece, rigidă că o stareța de mănăstire. Femeia merge în sens invers decât o fac ceilalți
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > SUAVA CĂ O FLOARE CARNIVORA Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu te pot atinge nici c-o floare Deși tu-mi foarfeci viata-ntre picioare Suava că o floare carnivora Care doar din iubire mă devora Și cînd te-alint și te iubesc Mă simt precum un măr domnesc În clipa-n care te respir, Pe cerul minții, fir cu fir. 2
SUAVA CA O FLOARE CARNIVORA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356640_a_357969]
-
Se simte deja cu o clasă deasupra adunăturii, care socializează cu zâmbetul falas întins pe toată gură și cu dinții sterpeziți de invide. Care pe care! Oamenii politici și oamenii de afaceri au un subiect neutru pe care să.l foarfece. ,,Nebună,, de La Diligenta! Mărțina nu se sinchisește. Doar surâde. Trece printre ei, stâlpii societății, cu spinarea dreapta, cu umerii drepți și burtă supta... Rece, rigidă că o stareța de mănăstire. Femeia merge în sens invers decât o fac ceilalți. Trece
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > O VIAȚĂ ALBASTRĂ... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului S-a agățat de un gând și a plecat spre un tărâm forfecat de vânturile agonizante ale singurătății. Pledoaria sufletului ei s-a încheiat cu o lacrimă ștearsă cu spatele mânecii în grabă. Nimic din ceea ce se profila pe lângă umila-i ființă nu mai ajungea la metamorfozele propriilor păreri. Totul era nimic, nimic
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]
-
deloc prea piperat. - Ce zici,iti convine ? ( Dau din cap afirmativ). Păi atunci așează-te ,nu trebuie să mai întârziem,cu freza asta s-ar putea să rânești pe careva ! Îmi pune cearceaful de rigoare și continuă ,agitând în aer foarfecă destul de bine ascuțită. - Cum să fie? - Nici prea scurt,nici prea lung...să semene a tunsoare. - Nici prea înaltă,nici prea scurtă,nici prea grasă,nici prea slabă... Asculta la mine ,în viață trebuie să știi ce vrei! Ori e
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
100 la polițist. Ce-or mai fi prin buzunare? Scormonesc și din multe bucățele adun la urma urmei 30 de lei pentru drumul izbăvitor,de întors acasă.. Mă simțeam cu mult mai bine! Și când îmi spune asta ,parcă și foarfecă i-alunecă cu ușurință. - Bucureștiul meu drag mă primise destul de rece . Că doar era noiembrie! Mă uitam la fețele oamenilor ce defilau pe lângă mine. Unii mai veseli, alții mai triști, fiecare cu ale lor. Însă mai toți aveau gogoși cu
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
niciodată. S-a dus și s-a apropiat de stâlp. Când l-a văzut avva Simeon, cunoscând că a fost monah și că era hirotonit diacon, a strigat pe cel care-l slujea și i-a zis: - Adu-mi un foarfece! Când i l-a adus, a adăugat: - Binecuvântat este Domnul! Tunde-l pe acela și l-a arătat cu degetul pe Ioan, căci erau mulți împrejurul stâlpului. Diaconul s-a mirat de acest cuvânt, dar a fost cuprins în același
LIVADA DUHOVNICEASCA (38) de ION UNTARU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347201_a_348530]
-
nici măcar de Calul Troian. La marele festival din Brasilia mulatre superbe defilaseră ca niște Eve sexuale pe marele bulevard al bucuriei de a trăi, poate că sensul existenței urma să se schimbe și Adelina înțelesese că acest vînt care ne forfeca existența era mai real decît visele de preamărire ale lui Henric al VIII-lea, Hitler, Zeus, și ale Marquis-ului de Sade, historia se scria altfel de cîțiva ani, dar numai aparent, pentru că antichitatea ne sfida cu războaiele ei nimicitoare pentru
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
sau cerbii se înfruntă pe viață și pe moarte pentru dreptul inalienabil de a perpetua specia. Ce învățase Adelina de la prietenele ei și de ce își refuza acea stare de grație, care se numește liniște sufletească, știa numai ea. Uneori, cînd forfeca aerul cu cracii ei neliniștitori, era conștientă că acea parte ce se umezește de dorință era vinovată de animația străzii. O căprioară aflată în perioada ritului nu era mai sfioasă decît ea, pentru că amîndouă fiind femele, urmau același destin, cu
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
în ochi de la prima vedere.” Mancuse simțea că înnebunește. O confuzie excitantă se strecurase în gîndurile sale. Mirosul fînului se împletea pe pod cu miresmele florilor și cu damful butoaielor de țuică spălate în apa rîului. Picioarele Florei, puternice, bronzate, forfecau aerul. Îl tăiau în felii aromate cu flori de zăpadă. Bărbatul din el se scufunda într-un complex mistuitor de senzații. Cele două emisfere tremurătoare prinse într-o cadență senzorială, atingînd plenitudinea sensului. Care era sensul? Scufundarea în acea umedă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (XI) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 861 din 10 mai 2013 Toate Articolele Autorului Vântul porni să sufle din senin. Ursache urcă dealul, urmărind mașinile care se îndepărtau. Poteca șerpuia prin desișul de aluni, forfecându-i pașii. Se ținea cu mâna dreaptă de brusturii crescuți în voie, lăsând bățul să zgârie pământul, și urca. Ajunse pe zare. Obosit, se așeză pe iarbă. Trebuia să mai străbată încă două dealuri și o pădurice de ulmi până la
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
îi controla voința. În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora ușor pe abdomen cu mișcări tandre, masând pielea de pe părțile laterale ale scorburii, imitând o foarfece. Apoi ușor cu degetele pătrunse spre interior, masându-i zona pețiolului și frunzulițele interioare printr-o mișcare de sus în jos. Degetele celeilalte mâini se mai jucau cu mugureii sânilor în timp ce gura coborî și luă locul degetelor, luând cu asalt
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
și demnitate, unde vocea mahalalei se făcea auzită și chiar ascultată ca o instanță morală, la fel cum la țară, sfatul bătrânilor hotărăște soarta obștii. Unde oamenii se salutau și se respectau, dar și când intrau în gurile mahalagioaicelor care forfecau totul, era vai și amar... O lume apusă, păstrătoare de frumuseți lăuntrice și de lumină de sine, ale cărei urme încă se mai zăresc pe ici pe colo, în ochii nepoților. Suflet românesc care nu ezită să plângă, să se
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
îi controla voința. În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora ușor pe abdomen cu mișcări tandre, masând pielea de pe părțile laterale ale scorburei, imitând o foarfece. Apoi ușor cu degetele pătrunse spre interior, masându-i zona pețiolului și frunzulițele interioare printr-o mișcare de sus în jos. Degetele celeilalte mâini se mai jucau cu mugureii sânilor în timp ce gura coborî și luă locul degetelor, luând cu asalt
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]