282 matches
-
plajă” în vitrină, Privește îndelung vizitatorii Ce nu se uită la pretinse glorii Cumultă gomă, charismă puțină. Nu este vârf de munte...însă norii Invidiei vin calea să-i ațină. Ce mult ar vrea să iasă la „lumină”, În juru-i forfotind admiratorii! Dar nu se plictisește, se distrează: Admiră școlărițe și studente, În gând le însoțește, conversează; Prejudecăți și temeri sunt absente: E tânăr, și e soare, și visează - Atâtea subiecte convergente. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Vitrina / George Nicolae Podișor : Confluențe
VITRINA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vitrina.html [Corola-blog/BlogPost/361792_a_363121]
-
seama de realitate și imaginația mea lucra puternic, deformată de emoții. Mă voi întâlni cu aceea care mi-a captat atenția atâtea luni de zile! Mă uitam în lungul liniilor de cale ferată să văd trenul venind. In jurul meu, forfoteau cei care așteaptă sosirea rapidului, sau fără un scop anume. Deodată, am văzut locomotiva în curbă, șuierând veselă și nepăsătoare. Mă plimbam nervos pe peron, văzând, în sfârșit, cum intra în gară rapidul de București, cu mare viteză, ca să recupereze
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401015232.html [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
și faptelor (...) și comportării lor din epoca ocupației sovietice”" (a Basarabiei și Bucovinei de nord în iunie 1940, în timpul regimului sovietic și în primele faze ale războiului, în iunie și iulie 1941). "„În această ordine de idei, constatând că evreii forfotesc în întreaga Basarabie și în special la Chișinău, la numai cinci zile după sosirea subsemnatului la Chișinău am dat ordin... (se alătură în copie), privitor la înființarea de lagăre și ghetouri. Prin același ordin, am prescris ca operațiunile de înființare
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
naziști, Ernst Röhm, sprijinit de cohorte de trupe SA, defilând prin fața Cancelariei de Stat, a revendicat cedarea puterii lui von Epp și numirea acestuia în funcția de comisar general al Bavariei. Berlinul din vara lui 1934 era un oraș ce forfotea de zvonuri, dintre care nu cel mai neînsemnat era acela că Ernst Röhm se afla în fruntea unei conspirații pentru acapararea puterii. Armata, al cărei sprijin îi era absolut necesar lui Hitler, susținea că deține informații conform cărora Röhm ar
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
de Normandia, mama regelui Eduard Confesorul al Angliei și posesoarea unei dote extrem de generoase, pe parcursul exilului forțat al acesteia de la Bruges. El i-a oferit acesteia o pază sigură, dar și bună dispoziție, inclusiv un grup de menestreli. Orașul Bruges forfotea la acea vreme de negustori și devenise un important centru comercial, iar s-a simțit recunoscătoare cetățenilor orașului. Ea a acordat bunuri celor săraci și intrat în legătură cu abatele mănăstirii Saint Bertin, cu care s-a întâlnit la Saint-Omer. Pe parcursul unui
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
gesturi măsurate, emoționante. Am adulmecat zvăpăiala, aroma iernii, urmărind cu interes ghidușul du-te-vino din fața magazinelor epuizate. Prin oraș bântuia prevestirea uriașei chindii. Nervii vitrinelor păreau încordați la maximum sub pâlpâirile sâcâitoare ale becurilor vopsite pentru ocazie. Cucoane estompate în blănuri forfotau gheboșate pe nenumăratele pârtii bătătorite de cheflii. Pachețele nerăbdătoare cădeau pe jos, se dădeau pe gheața deșirând panglicuțe, încurcându-se în picioarele cățeilor vagabonzi. Pe dupa colțuri bufneau petarde, pocnitori meșteșugite, sfârâiau cârnați. Din cauza importanței minunatei convenții majoritatea oamenilor arătau mai
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
prin gratuitatea abonamentelor de atunci. în urma perceperii de taxe, instalația pariziană este, mi se spune, la înălțimea celor din alte țări. La Bruxelles am vorbit în condiții și mai sumare, la un aparat instalat într-o casă particulară, unde lumea forfotea ca la bâlci, cerându-mi-se să reduc la jumătate comunicarea scrisă, ce fu mai mult vorbită decât cetită. Improvizație peste tot. Din fericire, în odaia în care vorbeam fiind și câțiva ascultători vorbirea liberă nu m-a stânjenit. După
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
te întinzi istovit la umbra de alun pe o sarcină de iarbă proaspăt cosită, să te răcorești cu apă din fântânița de sub deal, la umbra de arțar. Această fântâniță, cu volumul nu mai mare decât al unei respectabile cușme țurcănești, forfotește veșnic de apă rece ca o porție de înghețată de 37 lei de la Nuțu și limpede ca apa căpătată prin distilare de la d[omnu]l Vasilioc Bogdăneț, tatăl drept al lui Vulercik cel cu paleta și cu bicicleta. Și de
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
Camionul stopa în fața casei. Soarele ieșise pe cer de câteva ceasuri și tot de atâtea, locatarii forfoteau prin curte. Scoseseră mobilă, covoarele, lenjeria, veselă și tot ceea ce reprezentase existența lor. Când mașina își opri motorul, se repeziră carencotro să-și încarce agoniseală în caroserie. ― Stați așa! îi opri șoferul. Oamenii se opriră nedumeriți. Lașară jos obiectele apucate
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
într-o situație în care cu totul alte trăsături ar avea un cuvânt de spus (cum ar fi susținerea unui discurs articulat la primirea unui premiu), devine complet debusolată și involuează subit la stadiu infantil. Aceste pseudo-eroine ale timpurilor noastre forfotesc incontinuu, se mișcă senzual în sincron, privesc ademenitor, se năpustesc erotic și ațâțător peste canapea, își scot la înaintare sânii, fundul, buzele țuguiate obraznic, chicotesc ca niște puștoaice, își încalecă și își dezgolesc picioarele, se zvârcolesc ca niște animale în
Cum să fii femeie - text despre spectacolul ”DIVAS” () [Corola-website/Science/295657_a_296986]
-
Vinetele fuseseră acoperite cu frunze, iar roua dimineții încă mai stătea prinsă de coaja violetă. Luând coșul, Hideyoshi se îmbarcă pe navă. Orașul castelului Azuchi încă nu avea un an vechime, dar o treime completă din el fusese terminată și forfotea deja de prosperitate. Toți călătorii care se opreau acolo erau frapați de însuflețirea acelui oraș nou de-ți lua ochii, cu nisip argintiu așternut pe drumul care ducea la poarta castelului, treptele de piatră, făcute din blocuri enorme, pereții tencuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nici cea mai mică atenție. Ba chiar, se arăta complet nepăsător. — Văd deja Castelul Azuchi. Să ne grăbim! De cum arătă în zare. Hideyoshi își îndemnă calul, fără să mai ia deloc în seamă preocupările însoțitorului său. Intrarea principală în castel forfotea de ajutoare ale vasalilor care aflaseră despre trădarea lui Murashige și veneau la castel, precum șide mesageri șiroind din provinciile învecinate. Hideyoshi și Ranmaru se îmbulziră prin mulțime, până în citadela interioară, numai pentru a li se spune că Seniorul Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului către miazănoapte. Și mii de baloturi de orez, transportate pe drumurile de uscat, cu convoaie șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele în susul coastei spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și deplasările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu se vadă câte un mesager galopând pe drum, sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? îi strigă încântat Nobunaga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de soldați atacă din flanc unitatea lui Fujita, scoțând răcnete războinice ca și cum ar fi fost o armată numeroasă. Norii încă mai erau destul de roșii, dar pe pământ se întunecase deja. Dengo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor începători, unde mai mulți samurai tineri forfoteau de emoție. Legându-și cu multă ceremonie șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alungit... Stătea la birou și lucra... Venise la noi de vreo două săptămâni, dar luminozitatea lumii în care trăiam după moartea mamei făcea parcă să dispară umbrele când mă uitam în jurul meu și vedeam lucruri și oameni, animale și străzi forfotind de mișcarea neîncetată a vieții... Schimbasem cuvinte de serviciu cu noua casieră, dar nu mă uitasem la ea, adică mă uitasem fără s-o văd, sau o văzusem fără să mă uit, vreau să spun că nimic din ea nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o veselă viclenie, aluzie nedefinită la tot ceea ce gândeam și simțeam eu; cum adică să mă deranjeze pe mine vreodată orice-ar veni de la ea? Ieșiserăm de la birou mai devreme, ca toată lumea. Soarele strălucea orbitor peste bulevardele înzăpezite care forfoteau de oameni. Era o binefacere că nu mai treceau pe ele în viteză, zăngănind din toată fierăria grelele camioane. Ici, colo doar se vedeau oprite în fața magazinelor alimentare dube mai mici din care se descărcau cârnați, jumătăți roșii de porci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După zece minute de monolog, duelul se încheia: eu, triumfal; studenții, zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau privirile în pământ, acolo unde mâinile forfoteau resemnate prin genți și sacoșe cu un conținut incert. Ce-ar fi putut să transporte în bagajele enorme, burtoase, atârnând ca un pește fiert peste picioarele vecinului? Haine? Vreo plapumă? Niște cadouri, pentru-acasă? Misterul rămânea, cu fiecare an, intact, împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste iluziile mele de puști răsfățat. Anticarii îmi știau deja nebunia; unii poate o și înțelegeau. Titi și Titu, pe Moșilor, săreau de la jocul de table să-mi deschidă dulapul din spatele biroului. Wittenberg, din Curtea-Veche, mă lăsa-n depozit să forfotesc cu scărița printre teancuri. Matache, de la Universitate, suna noaptea: „Domnu’ Robe, mâine vine un lot!“ (îmi și imaginam revistele aduse cu duba, claie peste grămadă, cu lanțuri la glezne și basmale negre pe ochi, apoi împinse brutal pe raft, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scăpa observației, un lucru neprețuit: ultima clipă. Degeaba o căutam, degeaba mă chinuiam s-o descifrez dintre pixeli; nici degetele, nici ochiul n-o atingeau. Moartea stratificase totul, rapid, precis, necunoscut. Îți trebuia răbdare și-o șapcă de detectiv ca să forfotești după rezultate. Dacă aș fi depărtat literele, căutând semnalele luminoase dintre ele, poate că ar fi apărut o hartă secretă a nebuniei și, suprapunând-o peste cea a curiozității mele, m-aș fi lămurit cine e Bidileanu: un activist politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tablă ondulată. Cineva îl numise „Europa“: se adunaseră câteva mii de chinezi acolo, cu marfă ieftină, trecută pe-ascuns prin vamă. Găseai orice, de la chiloți de bumbac la arme de vânătoare și de la cauciucuri de bicicletă la acvarii luminoase. Locul forfotea de lume, nu puteai să arunci un ac. Era indicat să-ți ferești buzunarele și, mai ales, să nu te-oprești din mers. Și respirația trebuia să ți-o controlezi. Îți făceai repede cumpărăturile, și-o luai la picior. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iar rolurile se distribuiau după un algoritm înscris în zâmbetul iubitei mele: eu eram Rommel, ea Patton; eu profesorașul local, ea Prima Doamnă a Americii. „OK.“, a zis Mihnea. „Ăsta-i un pasaj. Comentarii, vă rog.“ Îmi plăcea ideea să forfotim prin calculatorul lui Paul. Îi violam corespondența, jurnalele, intimitatea: erau toate călduțe, fragede, nevinovate. Sărmanul nu bănuia nimic, probabil că la ora asta visa la frumoasele lui sau la o catedră la facultate. Mereu mă invidiase, nu știa cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-se, ca-n nuvelele Hortensiei. Dacă întrebai de locatari, te întâmpinau nume predestinate de gospodine și-apărătoare ale drepturilor animale: doamna Didi, tanti Nuți, mama Nina. Ți le imaginai pe toate în cofetărie, la „Aprozar“ sau în bucătăria de la „Capitol“, forfotind prin tăvi date cu unt. Când mai treceam cu Maria de sărbători pe-acolo, ne așteptau cu mucenici, cozonac și băscuțe cu brânză caldă. La subsol, dormeau câinii. Scara de bloc se trezise populată cu patrupede sănătoase, hrănite în farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
povești, rămăsesem tot un fel de „critic literar“: aduceam cărți, decupam citate, făceam observații, spumoase și inutile. Când venea vorba de „analiza de text“, întregul ridicol al situației ieșea la lumină: cadavrul zăcea acolo, pe masa de operație, iar eu forfoteam cu mâinile până la cot în el. Ce să „analizezi“, la urma-urmei: de ce-i pusă o virgulă după versul doi? ce-a vrut să spună poetul în titlu? ce simbolizează culoarea roșu din strofa șapte? Enormitățile se puteau obține ușor, consultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
săruturi prelungite pe-obraz (ele aveau să-mi dea repulsia calmă și justificată de mai târziu față de buzele mânjite cu ruj), când un loc privilegiat în patul din dormitor, între taică-meu și maică-mea. Asta nu-i împiedica să forfotească, improvizau ei și-așa, cu mine la mijloc, dar nu eram eu suficient de mare ca să-mi dau seama; în plus, oboseam repede, imediat mă lua somnul și scăpam reprezentația. Oricum nu se întâmpla nimic, părinții trăiau simpatici și asexuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]