431 matches
-
în luna august, a avut loc, la Varșovia, primul congres internațional de poetică, noua disciplină creată de Roman Jakobson (care vizitase, adus de Al. Rosetti, de mai multe ori, România și îl cunoscuse pe Tudor Vianu). Poetica era o metodologie formalistă (cu origini în „formalismul rusesc" dinaintea instaurării comunismului) care unea structura gramaticală a unei poezii cu efectele sale estetico-poetice. Jakobson însuși scrisese un memorabil studiu, Gramatica poeziei și poezia gramaticii (publicat, în traducere, și la noi în țară), care servea
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
măsurate, Barthes nu caută o formulă de uz general, ci un inconștient al formei. Or, întreprinderea aceasta vine dintr- o viziune postromantică, esențialistă (dar în mod estetic) și morală asupra literaturii. Ce vreau să spun? În primul rînd că, spre deosebire de formaliștii ruși, Barthes nu caută să deosebească în limbaj un regim de discurs literar de altele nonliterare (prin criteriul obiectivității). Eforturile de a izola literarul, de pildă prin găsirea procedeelor retorice ale înstrăinării sau insolitării, nu făceau decît să ratifice un
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
Nicolae Manolescu În istoria literaturii, noțiunea de generație a fost introdusă de Albert Thibaudet în anii 30 ai secolului trecut. Marele critic francez identifica generația literară cu aceea biologică, numărând câte trei pe secol. înainte de formaliștii ruși, istoria literaturii a fost mai mereu „periodizată" (cu un termen astăzi desuet, dar aflat la mare cinste în vremea studenției mele) în funcție de unități de măsură cum ar fi secolul sau epoca. Italienii au recurs primii la suta de ani
Generații biologice, generații literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6383_a_7708]
-
Nicolae Manolescu Asa-numiții formaliști ruși au înlocuit în studiul „evoluției" istorice a literaturii criteriul biologic al „vârstelor", generațiilor ori secolelor, cu unul așa-zicând social-politic, al „centrului" și al „marginii". Altfel spus, într-o epocă există fenomene culturale centrale și fenomele culturale marginale. Primele
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
Pe acesta, se știe, Eminescu l-a taxat de câte ori l-a prins descoperit. Ce remarcă Monica Spiridon e că între tipul de gazetărie practicat de cei doi distanța nu e în definitiv atât de mare. Diferența o face, în termenii formaliștilor ruși, gradul de „naturalizare". Ceea ce sună strident la Rosetti beneficiază la Eminescu de profunzime, de un eficient „camuflaj realist". (p. 77) Sigur că e vorba și de o schimbare mai largă de ton, sesizabilă în tot peisajul presei din epocă
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
tendința de conexare a studiului literaturii cu alte discipline, așadar o aspirație integraționistă. Barthes demonstra că ceea ce pare natural în cultură e, în fond, un șir de construcții conjunctural-istorice, Foucault reatașa opera rețelei limbajelor instituționalizate, Kristeva, punîndu-i la contribuție pe formaliștii ruși, restabilea legătura dintre limbaje și formații sociale, Derrida își reducea, la rîndul său, mirajul autonomiei textului prin recunoașterea funcționalității sociale a diverselor limbaje etc. Am putea observa astfel că dezintegrării imaginilor tradiționale ale artei îi răspunde, subiacent, o mișcare
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
contacte cu restul lumii” (p. 64) practicat de ideologia comunistă. Așadar, doctele studii ale lui V. Ivanovici nu sunt aride, ci arzător conectate la social, iar grilele de lectură oferite de exegeți și teoreticieni precum I. P Culianu, M. Bahtin, formaliștii ruși, E. Coșeriu, V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea instrumentală. Reunind toate aceste fire interpretative diverse într-un arsenal exegetic prestigios, cu acțiune concertată, autorul participă la revolta împotriva „marilor povestiri” doctrinare ale secolului trecut (marxism, psihanaliză, structuralism
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
Și cred că justificarea lor stă nu într-o reacție de respingere estetică, ci, mult mai simplu, în grila de lectură pe care o propune Vakulovski. O grilă foarte dinamică, unsă la încheieturi, surprinzătoare adeseori, degajată și, în tot cazul, formalistă. Am încercat să mă pun în pielea autorului și să-mi imaginez ce rezultate ar fi putut da ea aplicată la poezia celor absenți. Răspunsul e implicit. Acesta e meritul critic al lui Mihail Vakulovski: e imun la influențe. Dacă
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
noi și noi etape dintr-o viață imaginară, gîndită în desfășurarea ei integrală, rotundă“. Așa este, și n-aș vedea în asta o insuficiență sau o limită (îmi place să cred că nici Hergyan nu vede așa ceva). În fond, cotitura formalistă în romanul european modern, cu voga aferentă a romancierului-poetician, e de dată ceva mai recentă, iar competența naratologică a noilor romancieri francezi sau a celor postmoderni nu le face literatura superioară calitativ romancierilor mai „vechi”, care nu sesizau, vai, suficient
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
deci cu deschidere spre „interregnul” concret-abstract, în care de la detaliile obiectuale și de viață cotidiană pornesc rapid speculații generalizatoare și - invers - ideile se „corporalizează” atrăgător, seducător. Rămăsese fascinat din junețe de teoreticienii francezi ai textului, ca și de predecesorii lor, formaliștii ruși, dintre care-i menționa mai ales pe Tomașevski, Tînianov și în primul rînd pe Șklovski (la noi e citat mai ales Propp și se mai fac referiri la marele „părinte” al tuturor, Bahtin). Își trăise tinerețea contemporan cu voga
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
nu recurge la soluțiile de lectură ready made cu care, prin forța lucrurilor, teoria operează. Nici măcar conceptele nu-l conving până nu le verifică el însuși rezistența și până nu le supune unei „expertize” a relevanței. Procedează până la un punct formalist (chiar dacă are o mefiență constantă față de gândirea formalistă), căutând cu insistență „cuvântul potrivit”. Doar că găsindu-l (și aici începe „nebunia”), are obsesia de a-l resemantiza, de a-i ajusta înțelesul (pornire de poet) până într-acolo încât valoarea
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
cu care, prin forța lucrurilor, teoria operează. Nici măcar conceptele nu-l conving până nu le verifică el însuși rezistența și până nu le supune unei „expertize” a relevanței. Procedează până la un punct formalist (chiar dacă are o mefiență constantă față de gândirea formalistă), căutând cu insistență „cuvântul potrivit”. Doar că găsindu-l (și aici începe „nebunia”), are obsesia de a-l resemantiza, de a-i ajusta înțelesul (pornire de poet) până într-acolo încât valoarea lui de adevăr să devină indiscutabilă. Astfel se
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
aproape descărnat care mi-a amintit de câteva dintre filmele de gen ale lui Jean-Pierre Melville, spre exemplu, Le samourai (1967) și Le cercle rouge (1970) cu deosebire că aici intriga este încă și mai marcată de sicitate, redusă aproape formalist la câteva funcții proppiene. Pe scurt, în acest revenge movie, storyul nu are nici cea mai mică importanță, el reprezintă doar convenția de la care se pleacă către altceva, iar acest altceva este plasat într-o altă dimensiune de către Refn. De
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
fi în centrul atenției și de a da programatic expresie unei stări de spirit ce pare deja specifică generației sale literare: dezinteresul față de tematizarea literară a politicului și reîntronarea literaturii, a ,story"-ului în deplinele sale drepturi, departe de experimentele formaliste, nu însă și de unele subiecte ,excentrice". Beletristica s-a impus la actuala ediție a Salonului de Carte de la Frankfurt pe Main, pe care noul director al Tîrgului, Jürgen Boos, și-ar fi dorit-o mai ,intens politizată". N-a
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
extinsă), de pildă, își începe considerațiile despre roman citându-l pe R.-M. Albérès care pune accentul pe povestire, pe trama epică în roman, iar nu pe celelalte aspecte formale, experimentale etc. ale acestui gen proteic. Până și Mihail Bahtin, formalistul rus, adaugă Radu Pavel Gheo, are în vedere narațiunea în clasificarea romanului (în trei tipuri) propusă în Formele timpului și ale cronotopului în roman. Mai departe, romancierul român încearcă să diferențieze romanul de povestire sau nuvelă, sau chiar de o
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
constată? Că există o scădere a interesului pentru literatura franceză, drept consecință a scăderii interesului pentru limba franceză. Tinerii învață engleza mai ales, nu mai insist. În al doilea rînd, există o imagine de marcă a literaturii franceze recente, foarte formalistă, experimentală, puțin detașată de realități, deci mai puțin stimulantă pentru cititori (afară de cei care iubesc jocul intelectual). Și acum aș veni cu argumentele pro : în fața mondializării, literatura franceză devine un spațiu de rezistență, un contramodel susținut de brand-ul de
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
moderne, poezia „postmodernă”. Credeți că această literatură franceză nouă poate fi numită postmodernă? Am ales acest termen pentru a putea detașa mai bine această literatură de cea anterioară. Noi am cunoscut, mai intens decît în orice altă parte, o literatură formalistă, repliată asupra ei înseși, dominată de modelul lingvistic și care pretindea că există o cezură între semn și fapt, între text și real, ceea ce făcea imposibilă legătura dintre literatură și „realitate”. Am ieșit din această perioadă, din diferite motive. A
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
putea vorbi despre aceste crize, și ea a fost cea care atunci s-a rebranșat la real, dar era complicat de stabilit cum putea face asta, de vreme ce formalismul lăsase urme adînci. Au fost două căi de a ieși din avangardele formaliste (n-aș spune din „modernitate”, cred că sîntem încă aici). Prima ieșire a fost una „postmodernă”, ludică, dacă ne gîndim cum a fost definit postmodernismul în arhitectură. Bricolajul de stiluri, de pildă, a fost practicat și de altfel văd foarte
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
la revistă consta doar în alegerea textelor. Totuși, a trebuit să scriu o carte, ce a fost publicată în Ungaria în 1963. Eram asistentul lui Grotowski când directorul Institutului Maghiar de Teatru i-a spus că făcea un teatru foarte formalist și că revista lor avea o rubrică ce publica toate textele formaliste, tocmai pentru a arăta calea pe care nu trebuie s-o urmezi. Lui Grotowski nu-i plăcea să scrie, așa că mi-a cerut s-o fac eu în locul
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
o carte, ce a fost publicată în Ungaria în 1963. Eram asistentul lui Grotowski când directorul Institutului Maghiar de Teatru i-a spus că făcea un teatru foarte formalist și că revista lor avea o rubrică ce publica toate textele formaliste, tocmai pentru a arăta calea pe care nu trebuie s-o urmezi. Lui Grotowski nu-i plăcea să scrie, așa că mi-a cerut s-o fac eu în locul lui. Știam că nu știu cum să scriu, dar voiam să-l protejez pe
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
fapt se vede și în studiul d-lui Dorin N. Uritescu”, pentru a sublinia, apoi, foarte clar: ,,...Această tradiție nu s-a pierdut și, după valul structuralist și semiotic, criticul român redescoperă plăcerea de a fantaza în jurul unei personalități. (...) Școala formalistă n-a eliminat integral portretul critic, dovadă studiul Barthes despre Michelet... și chiar autoportretul structuralist din Roland Barthes despre Roland Barthes.” Ajuns la a doua ediție, volumul (cu titlu, parcă, prea ostentativ specios și, paradoxal!, școlăresc) Pentru o lectură adevărată
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
În imaginația mea prindeau contur tot soiul de forme de înșelăciune și de violență și am fost întru totul de acord cu el și l-am înțeles pe deplin când a făcut observația că autoritățile din bătrâna Anglie sunt îngrozitor de formaliste. Dar era drăguț să vezi că toate neplăcerile pe care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
această lucrare este acela al căutării „sensului ontologic pe care-l are spiritualitatea ortodoxă și care a ferit-o de pericolul unei deontologii exterioare și de eticism, căci ceea ce vindecă „urâțeniile păcatului” nu este viața morală a omului, eticismul exterior, formalist, ci unirea, comuniunea cu Dumnezeu, împărtășirea cu harul necreat. Această comuniune sau împărtășire nu este altceva decât ființialitatea omului care creează un nou mod de viață, un etos divino-uman”. Volumul aduce expilicații în această direcție, prin faptul că autorul argumentează
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
organizeze într-un cosmos al ordinii științifice. Opera prelungește creația într-o voință prin transcendere a marginilor eului spre exterioritate. Ea apare ca un analog al sufletului, ca o obiectualizare făcută necesară de o insuportabilă presiune a ADN-ului. Accentul formalist al ideilor promovate se doresc la fel de viguroase ca și “conținutismul “ lor psihologic și științific( neurologic). Forma materială a ideii de Creație s-a născut odată cu ideia însăși, ea nu este ceva exterior care se adaugă ideii. Sentimentul este emant de
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
însă, spre localizarea lui psihologică-duhovnicească, omul patristic învață și proclamă adevărul soteriologic valabil în mod obiectiv, că dacă creștinul nu se luptă „până la sânge” („dă sânge și ia duh”) nu se poate mântui numai cu tainele Bisericii și ținerea exteriaoră, formalistă a tipurilor vieții religioase. În acest sens Sfântul Maxim va nota: „Cel care mai întâi nu s-a întors spre sine și nu s-a unit cu sine, prin lupta de scăpare a lui de patimile contrare firii (παρά φύση
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]