87 matches
-
totuși productiv în măsura în care o vom regăsi, luată de fiecare dată pe cont propriu, la parnasienii de la sfîrșitul secolului XIX, ca Duiliu Zamfirescu, la sonetiștii din secolul XX, de la Codreanu la Doina Sălăjan și Luca Dumitrescu și, în genere, la toți formaliștii și artizanii versului, de la Macedonski la Ion Barbu și Doinaș, care vor trăi în iluzia Mediteranei, a Greciei sau a Italiei". Una din fabulele lui Ion Eliade Rădulescu, "Un muieroi și o femeie, de o enormă gratuitate, fără absolut nici un
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
se mai găsește în colțul dinspre răsărit icoana tradițională cu candela aprinsă"43. Cât privește literatura română nouă, "realist-socialistă", lipsa sa completă din planul editorial al Cărții Ruse are, în definitiv, o explicație simplă: era modestă cantitativ. Calitatea, în sensul "formalist", nerevoluționar al termenului, oricum nu interesa. Ceea ce așeza literatura sovietică într-o poziție favorabilă, exclusivistă, în politica editorială a Cărții Ruse, nu era nicidecum valoarea scriiturii, ci vigoarea propagandistică și agitatorică validată în cele câteva decenii de experiență proletară. Aveai
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
construcției sale verbale și să privească istoria romanului european drept o suită diacronică de mutații ale formelor romanești. Nici pe departe! Nu există critic mai lucid și mai sever al „proiectului Bahtin” de analiză romanescă (și, prin extensie, al proiectului Formaliștilor ruși) decît Toma Pavel (vezi p. 37-38). Perspectiva exclusiv stilistică i se pare, în cazul romanului, infructuoasă. Pentru a extrage cu profit semnificațiile fiecărei faze din evoluția romanului - de la romanul helenistic la cel contemporan - autorul cărții privilegiază perspectiva multiformă și
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
fizicii este un dar minunat pe care nici nu-l înțelegem și nici nu-l merităm. Ar trebui să fim recunoscători pentru acest dar.” (p. 13) Așadar, două poziții adverse dezbinate prin numeroase litigii istorice. Și atunci cine are dreptate? Formaliștii de tip apolinic care văd în matematică o scorneală genială, sau naturaliștii de tip platonic, pentru care disciplina e ecoul în creier a limbajului divin? Cum Mario Livio e un colportor talentat de idei care nu-i aparțin, poziția sa
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
instalarea oficială a comuniștilor la putere, în 1947. N-a fost o întreprindere ușoară, s-o recunoaștem, însă a fost încununată de succes. Prima fază a reprezentat-o scoaterea din bibliotecile publice a cărților semnate de autori "anti-comuniști", "idealiști" sau "formaliști"; cum peste 90% dintre scriitori români ori străini ai secolului XX se încadrau ușor uneia dintre cele trei categorii, toată cultura europeană modernă de bună calitate a zburat din biblioteci. Lucrările străine de filozofie, istorie, politică, sociologie ori chiar de
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare specifice la nivelul tripartiției tradiționale epic-liric-dramatic? Răspunsul, dat la niveluri teoretice diferite, acest răspuns aduce în lumină abordarea literaturii din perspectiva foarte modernă a comunicării, derivată ea însăși din structuralismul francez, din poststructuraliști, formaliști și postmdoerni. Speciei jurnalului de călătorie i se aplică o logică a hibridului, a amestecului genurilor, iar exemplele vin din Bolliac, Ion Codru-Drăgușanu, Negruzzi, Alecsandri. Iarăși interesantă problema fiziologiilor (Fiziologia provințialului (Negruzzi), Fiziologia nasului (Heliade) și a raportului acestor specii
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
atrage atenția asupra poeților de la „Steaua” ca „un grup potrivnic spiritului de partid”, face o ingenioasă echilibristică, ridicîndu-se deopotrivă împotriva „nostalgicilor perioadei de început a regimului” (după 1957, cînd se putea vorbi, discret, despre excesele primilor ani), dar și împotriva „formaliștilor” (adică a celor care încep să vorbească, din ce în ce mai apăsat, despre valoarea estetică a literaturii, după 1958). Pe lîngă celelalte funcții, este multă vreme și directorul Fondului literar, prin care se împart gratificațiile bănești scriitorilor, și nu o dată face referire la
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
30, chiar aproape 40 de ani, au ceva foarte important în comun: o viziune critică, adică o înțelegere a literaturii, bazată pe premisele de gîndire ale poeticii formaliste și ale structuralismului. Curriculum-ul academic actual încă îl mai considera pe formalistul Român Jakobson, de pildă, un pion esențial în formarea intelectuală a unui literat. Nu e nimic rău neapărat într-o asemenea abordare a literaturii, doar pentru că teoriile lui Jakobson sau ale Școlii de poetica de la Praga sînt pierdute de mult
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Conform primeia, literatura este "artă limbajului produsă în activitatea creatoare de poiesis". Cea de-a doua premisa ne declară că "poetica este o activitate cognitivă, guvernată de cerințele generale ale investigației științifice". Firește, cele două premise autorul le "redescoperă" la formaliștii moderni, între care Jakobson, Mukarovsky și Iuri Lotman, pentru ca, în realitate, de acolo le-a luat. Intenția lui, de a stabili o legatura logică între cele două premise, mi se pare a fi centrul de greutate al cărții, măsură care
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
unor moduri poetice: teoretic/aplicat, universal/particular, exemplificare/analiza, normativ/descriptiv, sincronic/diacronic, retorica/lingvistică/semiotica. Aceste opoziții nu sînt înfățișate de la bun început că axiome teoretice, ci descoperite treptat în teoreticienii pe care autorul îi cercetează, de la Aristotel la formaliștii de la Praga. În gradata lor acumulare, ele determina și liniile de forță ale unei problematici a poeticii. Călin-Andrei Mihăilescu le prezintă cu limpezitoare conciziune în postfața pe care o semnează: ideea că literatura e o structură, că ea are un
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
capacitatea să de a-și crea propria reprezentare) și că se află într-o relație specială cu limbajul. Cele patru teme, sau moduri, la rîndul lor, nu există simultan, ci sînt stabilite treptat, pe masura ce studiul avansează de la poetica aristoteliana la formaliștii moderni. Nu intru în detaliile cercetării lui Dolezel, pentru că ele ar fi, neîndoios, specioase pentru cititorul prea puțin avizat sau interesat de aspectele tehnice sau științifice ale poeticii. De existență cărții, însă, și acești cititori cred că merită să fie
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
puține ori primul contact fizic, prima atingere a fost o palmă sau o îmbrîncitură: mîna ei pleznind expresia de ușor... ce? nesaț? dispreț? de pe fața lui Tod " (p. 78). Iată cum insolitarea are cîștig de cauză (limbajul și construcția deopotrivă). Formaliștii să trăiască! O scenă extrem de banală devine expresivă o dată cu infuzarea într-o baie de nou și acțiunea capătă sensuri pe care nici nu le bănuiai. Lumea asta cu fundul în sus e mai frumoasă decît cea adevărată, asta încearcă să
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
Pactul autobiografic, citind, pe de o parte, Probleme de lingvistică generală de Émile Benveniste, pe de altă parte Figuri III de Gérard Genette, carte care tocmai apăruse și care a fost „Biblia” mea. La care trebuie să-i adaug pe formaliștii ruși, revelați de Tzvetan Todorov (cu ideea de variabilitate) și pragmatica lui Searle. Atunci când eu eram student, prin 1960, lingvistica generală nu era în programa studiilor clasice în Franța. Am descoperit-o, după 1968, ca autodidact, ceea ce este poate cea
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
tineretului, agenții KGB-ului, fără voie, deveneau mari specialiști în poezie. Era timpul când libertatea de creație, problemele artei și literaturii deveniseră centrale în viața societății și cei mai mari revoluționari s-au dovedit a fi artiștii plastici noncomformiști, poeții - "formaliști" etc. Lucrurile se petreceau astfel nu din inițiativa noastră, ci din vina autorităților, care nu doreau să recunoască libertatea de creație și tuturor încercau să le impună realismul lor socialist. Un fenomen paradoxal în Occident, concomitent: avangardiștii erau aproape toți
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
pe aspecte formale, dar în subtextul acestei analize se articulează o întreagă filozofie, cu subtilități încîntătoare, a iubirii, precum și o cartografie culturală de mare finețe, care descoperă reperele mentale ale constituirii mîțului lui Don Juan. Rousset este, înainte de orice, un formalist devotat: el pune în funcțiune un intreg angrenaj teoretic, o masinarie clasic structuralista (tabele, dihotomii, studiul invariantelor și al variantelor, stabilirea unui corpus de texte relevante, identificarea u-nor teme și subteme recurente), care, de multe ori nu produce nimic, decît
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
și subsecventa eliminare din țesutul acestuia a oricărui referent. Altfel spus, se invocă semnificantul pur. Exemplare în acest sens sunt poeziile din volumul La beltà (Frumusețea). Abolind funcția comunicativă a limbii, și oferind poeziei acel statut de autonomie pe care formaliștii și structuraliștii îl evidențiaseră deja, chiar dacă prin mijloace diferite, „I Novissimi” (E. Sanguineti, Nanni Balestrini, Antonio Porta, Elio Pagliarini, Alfredo Giuliani etc.) propuseseră o poezie care să se opună cu tărie sistemului lingvistic și literar dominant. În același timp, adesea
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
un "suflu", o viziune care, înainte să aleagă un limbaj altfel "codat", își împarte premisele cu arta. De aici, două feluri de fascinație: a profund asemănătorului și-a orice-ai face diferitului. Prima îi încearcă pe "autenticiști". A doua, pe "formaliști". Goethe, pentru care "în practică, matematica este o artă", sau Eminescu, la care Solomon Marcus descoperă "dantelării" algoritmice nu lipsite de un anume model sînt, în primul rînd, "totalizatori" de adevăruri. Premodernitatea încă recunoaște ceea ce modernismul orgolios va ști mai
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
vreunei științe, ci e, în sine, en kyklos paideia, cunoaștere în cerc. Este, practic, un circuit de reintrare, recircularea conștientă a unor stimuli: Nu poate face filosofie cineva care nu știe că face filosofie." Adevărul stă, prin urmare, în alegere. "Formaliștii", mult mai avizați decît domnii Jourdain ai științelor de toate felurile, folosesc tabelele, cifrele, cifrurile ca pe reprezentări ale fundamental diferitului, cîteodată asimilat structural (sau structuralist...), ca la Umberto Eco, deseori etalat doar ca o modă destul de frivolă. Acestor impostures
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
emoții. Pentru criticul care este Simona Sora, a scrie despre literatură situându- te înăuntrul ei (și nu pe margine, nu la o distanță prudentă) pare să fie vital. Modelul acestui tip de raportare la comentariul literar e evident: Lucian Raicu. Formaliștii sunt priviți cu suspiciune. Iar școala formalistă, cu atât mai mult. (Singura „școală” în care Simona Sora crede e aceea care face uz, cu înțelepciune și tact, de grila psihanalitică). La mare preț se află în schimb empatia. Și, aș
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
evadarea din formele vechi, din formele tradiționale. Căci Sorbona, deși a propus întotdeauna un învățământ foarte interesant, în acel moment, în anii de după război, întorcea spatele ideilor noi, și mai ales ideilor care veneau, între altele, din Rusia, dinspre cercurile "formaliștilor", fapt ce m-a determinat într-o zi să-mi continuu studiile în Statele Unite. Iar aici am fost prins foarte repede în angrenajul vieții profesorale americane - am început, de altfel, la Columbia, unde sunt și acum.... Așadar, am început destul de
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
și refacerea căsătoriei cu principesa Elena. Evident, Carol dă semne că acceptă cele două condiții, dar nicidecum nu acceptă soluția Regenței. La 8 iunie 1930, Corpurile legiuitoare, convocate în ședință comună, hotărăsc urcarea pe tronul României a prințului Carol. Maniu, formalist, luînd act de intenția prințului, își dă formal demisia, ca încoronarea să nu fie un act pe timpul prim-ministeriatului său. Dar, la 13 iunie, redevine prim ministru. Regele nici că se gîndea să dea curs condițiilor puse de Maniu. Refuză
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
Pentru perioadele mai noi, era nevoie de unități mai mici. Probabil de aici provine ideea de generație a lui Thibaudet. Ca și din sentimentul că viața literară are proprietăți comune cu viața oamenilor în general. Inovația pe care o datorăm formaliștilor ruși constă în renunțarea la criteriul biologic sui-generis pe care îl implicau, direct sau indirect, toate periodizările de până la ei și în înlocuirea lui cu un criteriu așa-zicând politic. Tot extern, acest criteriu are meritul de a „decupa" istoria
Generații biologice, generații literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6383_a_7708]
-
de refuzul sistematic al esteticului, prin care eu, ca și alții, înțeleg "forma frumoasă", de către teoreticienii adepți ai "fondului serios" al artei și care susțin, fie că o știu, fie că nu, e ura aproape viscerală arătată de regimurile totalitare "formaliștilor", "esteților" ori "ludicilor" de toate soiurile. Ceea ce m-a atras în eseul d-lui Nemoianu este, înainte de toate, claritatea cu care pune în discuție un fapt de istorie a criticii literare din secolul XX. Apoi, desigur, temeinicia argumentelor. Dl. Nemoianu
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
România?... E cam brutal alter-ego-ul meu! Și de ce mi-o trântește de la obraz abia acum, după o lună și mai bine de la întoarcerea din România? De ce nu mi-a spus nimic chiar atunci, dacă e atât de sensibil și de formalist? Cea mai bună tactică împotriva lui e să taci, să nu răspunzi imediat. Așa că mă prefac că lovesc în continuare tastele moi ale computerului. A continuat tot el: — Eugen Simion te-a îndemnat să te duci și chiar să iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
GREUTĂȚILOR ADMINISTRATIVE CARE SE OPUNEAU ORICĂREI MĂSURI DE FAVOARE, RISCÂND SĂ CREEZE CEEA CE ERA NUMIT CU O EXPRESIE DE MARE DEZGUST, UN PRECEDENT. CONFORM CLASIFICĂRII PE CARE RAMBERT O PROPUSESE DOCTORULUI RIEUX, OAMENII CARE RAȚIONAU ÎN FELUL ACESTA CONSTITUIAU CATEGORIA FORMALIȘTILOR. ALĂTURI DE EI, ÎI MAI PUTEAI GĂSI PE CEI CARE VORBEAU FRUMOS, CARE ÎL ASIGURAU PE SOLICITANT CĂ NIMIC DIN TOATE ACESTEA NU PUTEA SĂ DUREZE ȘI CARE, DARNICI ÎN A DA SFATURI, CÂND LI SE CEREAU HOTĂRÂRI ÎL CONSOLAU PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]