87 matches
-
puritatea de conținut și de întrebuințare, care ar presupune o puritate a noțiunilor cărora le dau expresie acești termeni"17. Ambiguitatea termenului limbaj este generată și de multiplicarea perspectivelor de definire. În acest sens, Charles Morris 18 semnalează că pentru "formalist" limbajul desemnează un sistem axiomatic, pentru "empiricist" relația necesară dintre semne și obiectele pe care le denotă acestea, iar "pragmatistul" are în vedere un tip particular de activitate de comunicare. Cele trei accepțiuni circumscriu de altfel dimensiunile semiozei, sugerându-se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
susțin autonomia esteticului. Aflăm această teamă și antipatie aproape egal răspîndită printre ideologiile de Dreapta, de Stînga sau de Centru. Din războiul în contra formalismului estetic sînt luați ca repere Nietzsche și Dilthey, primul un antiformalist vehement, al doilea un echilibrat formalist: "Marea diferență dintre Dilthey și Nietzsche, subliniată de filosoful comparatist, e că primul, spre deosebire de al doilea, a refuzat orice tiranie a arbitrariului, cerînd o răbdătoare și meticuloasă cercetare a detaliilor istorice, impregnată de efortul de a ajunge la o simbioză
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de forme existente în literatura actuală. Metoda franceză cunoscută sub numele de explication de textes, *2 analizele formale bazate pe stabilirea unor paralele cu istoria artelor frumoase, cultivate în Germania de Oskar Walzel, *3 și mai ales strălucita mișcare a formaliștilor ruși și a discipolilor lor cehi și polonezi *4 au dat noi impulsuri studiului operei literare pe care abia acum am început s-o vedem limpede și s-o analizăm cum se cuvine, în Anglia, unii dintre adepții lui I.
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
creează efecte sonore stridente și expresive. 212 Printre procedeele "orchestrației" trebuie să deosebim figura de sunet - repetarea unor calități sonore identice sau similare - și folosirea unor sunete expresive, imitația sunetelor. Figurile de sunet au fost 'Studiate cu deosebită ingeniozitate de către formaliștii ruși ; pentru limba engleză, W. J. Bate a analizat meșteșugitele figuri de sunet din versurile lui Keats care, el însuși, și-a teoretizat tehnica într-un mod destuii de remarcabil. *4 Osip Brik *5 a clasificat figurile de sunet posibile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
englez este determinat în mare măsură de contrapunctul dintre frazarea impusă, impulsul ritmic și ritmul real al vorbirii condiționat de diviziunile frazei. Dar diviziunea frazei nu poate fi stabilită altfel decât prin pătrunderea sensului ce-1 are versul. De aceea formaliștii ruși *43 au încercat să așeze metrica pe o bază complet nouă. Termenul de "picior" le pare nepotrivit, deoarece există numeroase versuri fără "picioare". Izocronismul, deși subiectiv aplicabil la multe versuri, este și el limitat la anumite tipuri si, în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
critic n-a pretins cu adevărat că un poem ar avea această obiectivitate absolută : Longin și alți "clasiciști", care invocă părerea tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate țările, limitează în mod tacit cuprinsul noțiunii la "toți cititorii competenți". Formaliștii susțin că poezia nu este numai o cauză, sau o cauză potențială, a "trăirii poetice" a cititorului, ci un mijloc special, superior organizat, de a controla trăirea cititorului, așa încât aceasta poate fi numită, în modul cel mai exact, trăire a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și logica descoperirii matematice, ... nu pot fi dezvoltate fără a critica și, în cele din urmă, respinge formalismul." (Lakatos 1963a: 5-6). Asta deoarece sunt două lucruri pe care sigur le vom observa de aici. În ceea ce privește istoria matematicii, vom observa că formaliștii "neagă statutul de matematică unei mari părți din ce s-a considerat de obicei ca fiind matematică și nu pot spune nimic despre creșterea acesteia" (ibidem, p. 3). În ce privește metodologia matematicii, vom observa că, dacă identificăm matematica cu matematica formalizată
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ar putea spune că este destul de ușor de respins provocarea lui Wigner. Pentru asta, nu trebuie decât să observăm că se bazează pe o viziune formalistă asupra matematicii. Astfel, problema lui Wigner nu este de fapt dec1t un argument împotriva formaliștilor și este sarcina acestora de a găsi un răspuns. Dacă ne uităm mai atent, descoperim însă că putem formula problema și fără a apela la premisa (1). Tot ce ne trebuie găsim în premisele (2) și (3). Dacă factorul estetic
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aici asupra motivelor care i-a determinat pe aceștia să fie uimiți. Propun în schimb să ne uităm mai atent la cei doi termeni ai relației: matematica și fizica. 4.5.1. Ce este matematica? Asta da întrebare grea! Conform formaliștilor, matematica nu este nimic mai mult decât un joc formal, iar enunțurile matematice sunt șiruri neinterpretate de simboluri, ceea ce face ca demonstrațiile să nu fie decât jocuri în care simbolurile sunt manipulate conform cu anumite reguli fixate. Intuiționiștii consideră că matematica
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cu succes în teoriile noastre științifice, problema aplicabilității apare de fapt ca un neajuns al unei anumite filosofii a matematicii și poate fi folosită pentru a argumenta împotriva acesteia. O astfel de strategie găsim încă la Frege care argumentează împotriva formaliștilor plecând de la faptul că matematica este aplicabilă. El se întreabă: "Cum am putea aplica o ecuație care nu ar exprima nimic și care nu ar fi nimic mai mult decât un grup de cifre care vor fi transformate în alt
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
orice tentativă de descriere semantică a priori este sortită eșecului. Analiza semică a numelor proprii permite lămurirea a ceea ce se numește "emplois modifiés du nom propre" (întrebuințări modificate ale numelui propriu), adică tot ce nu corespunde utilizării referențiale tipice. Ideea formaliștilor (Chomsky, Mc Cawley, M. Gross) că numele proprii conțin trăsături ca /uman/, /animat/ etc. întâlnește concluzia semanticii interpretative a lui François Rastier - deși abordarea este dintr-un alt unghi: numele proprii conțin seme inerente (/animat/, /uman/, /francez/ - în sensul limbii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
frumusețea și neantul altora. Nu am mașină de scris, unele poeme ți le voi trimite scrise de mine, sper că nu greșesc mult din cauza unei absențe. Vin oricînd mă vei chema. Voi putea pleca de la școală, chiar dacă directorul e un formalist care crede în orare, afișe și indigestiile produse de fripturile de caprimulgus europeus. Directorii mă lasă rece, nu mă pricep să înțeleg schematismul sec al celor care-și iubesc posturile mai mult decît aerul. Azi e cald. La 6, dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
doua castă a țării, castă de preoți și învățători mai ales, la care se adaugă câțiva avocați și funcționari mai mici. Ei nu se simt una cu poporul, pe care nu-l înțeleg șil iubesc prea puțin. Crescuți „austriacește”, adică formalist și materialist, ei vreau înainte de toate „mai mult”, cât mai mult. Multă vreme ei nu-și găsiră călăuzi și fură astfel siliți a da ajutor acelor pe care-i numeau încă și cu respect și în batjocură „boieri”. Dar iată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de data aceasta cu un aisberg, Înapoind Întâmplător biletul rezervat pe Titanic. Îl vedeam deseori la Londra după ce fugise din Rusia lui Lenin. Întâlnirea noastră din gara Victoria În 1919 mi s-a Întipărit În minte: tata Îndreptându-se spre formalistul lui frate și cuprinzându-l Într-o Îmbrățișare de urs; el, dându-se Înapoi și repetând „MÎ v Anglii, mî v Anglii“ (suntem În Anglia). Micul și fermecătorul lui apartament era plin de suveniruri din India, de pildă, fotografii cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
România?... E cam brutal alter-ego-ul meu! Și de ce mi-o trântește de la obraz abia acum, după o lună și mai bine de la întoarcerea din România? De ce nu mi-a spus nimic chiar atunci, dacă e atât de sensibil și de formalist? Cea mai bună tactică împotriva lui e să taci, să nu răspunzi imediat. Așa că mă prefac că lovesc în continuare tastele moi ale computerului. A continuat tot el: — Eugen Simion te-a îndemnat să te duci și chiar să iei
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
arbitrară. Critica freudistă, de fapt psihoanalitică în sens larg, nu cuprinde unele texte ale lui G. Bachelard și ale altora, critica existențialistă include teoreticieni de formație și orientare foarte diferită, aleși nejustificat aproape numai dintre francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei organică ; I. A. Richards, în ciuda psihologismului său, este și el un organicist premergător lui Wellek însuși, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Wimsatt). Aceste rezerve nu intenționează o reașezare a direcțiilor formulate de Wellek, ci doresc să pregătească încadrarea propriilor lui principii critice într-o direcție pe care as numi-o structuralismul organic, care să înglobeze unii dintre teoreticienii risipiți în direcțiile "formalist organica" și "de orientare lingvistică". Această orientare, structuralistă, are ca fundament - comun - ideea de structură a operei literare, dar se diferențiază, la rândul ei, prin accepțiile concrete ale termenului și prin metodele de lucru rezultante la diverșii ei reprezentanți. 10
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Statistica, gramaticile generative, teoria informației, semiotica, semantica, amplu tratate 26 în cercetarea lingvistică a ultimilor ani, influențează evident poetica (și teoria literară) în sensul ca măresc ori rafinează "modelul fonologie" oferit de praghezi, ori intuițiile extraordinare, dar încă imprecise, ale formaliștilor ruși, sau ale celorlalți predecesori direcți ai lui Wellek și Warren. Pentru a nu intra aici în amănunte, dincolo de unele observații deja formulate, am încercat să prezentăm altele, într-un corp de note suplimentare la sfârșitul volumului. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
și să mă consolez de imperfecțiunea mea. *Țofar, Elifaz, Elihu, Bildad, cei patru acuzatori ai lui Iov, au în luările lor de cuvînt ceva „demagogic”. Ei sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de exigențele dogmelor, dar nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atunci cînd tot estetica este chemată În ajutor pentru a alătura, În numele “esteticilor nostalgiei”, nume ca Tournier și Echenoz, pentru a-i separa, prin aceeași cauțiune, pe Claude Simon și Michel Butor de un Robbe-Grillet, primii scriitori “liminari”, al doilea “formalist”. Poate că recentele producții ale primului și ultimului - Le Tramway și, respectiv, La Reprise Îi aduc Împreună mai mult ca oricînd. Ajungem la ultima parte, “Un alt sfîrșit de secol (deriva ideologiilor)”, marcată de “Întoarcerea la roman”. Paranteză: Îmi amintesc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reflectare" sau "expresie" a unei realități sufletești, morale, filosofice, psihologice, social-istorice, iar semnificatul a fost identificat cu referentul, i-a urmat secolul nostru, în care avangarda a practicat separarea semnificatului de referent. Impresionismul critic a autonomizat semnificatul operei literare, iar "formaliștii ruși" și "new criticismul anglo-saxon", care preced "noua critică" a semiologiei structuraliste franceze, separând și ei semnificatul de referent, l-au studiat împreună cu semnificatul său, prin analiza organizării interne a textului. Roland Barthes, făcând din literatură, prin analogie cu limbajul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un "suflu", o viziune care, înainte să aleagă un limbaj altfel "codat", își împarte premisele cu arta. De aici, două feluri de fascinație: a profund asemănătorului și-a orice-ai face diferitului. Prima îi încearcă pe "autenticiști". A doua, pe "formaliști". Goethe, pentru care "în practică, matematica este o artă", sau Eminescu, la care Solomon Marcus descoperă "dantelării" algoritmice nu lipsite de un anume model sînt, în primul rînd, "totalizatori" de adevăruri. Premodernitatea încă recunoaște ceea ce modernismul orgolios va ști mai
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
vreunei științe, ci e, în sine, en kyklos paideia, cunoaștere în cerc. Este, practic, un circuit de reintrare, recircularea conștientă a unor stimuli: Nu poate face filosofie cineva care nu știe că face filosofie." Adevărul stă, prin urmare, în alegere. "Formaliștii", mult mai avizați decît domnii Jourdain ai științelor de toate felurile, folosesc tabelele, cifrele, cifrurile ca pe reprezentări ale fundamental diferitului, cîteodată asimilat structural (sau structuralist...), ca la Umberto Eco, deseori etalat doar ca o modă destul de frivolă. Acestor impostures
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
evadarea din formele vechi, din formele tradiționale. Căci Sorbona, deși a propus întotdeauna un învățământ foarte interesant, în acel moment, în anii de după război, întorcea spatele ideilor noi, și mai ales ideilor care veneau, între altele, din Rusia, dinspre cercurile "formaliștilor", fapt ce m-a determinat într-o zi să-mi continuu studiile în Statele Unite. Iar aici am fost prins foarte repede în angrenajul vieții profesorale americane - am început, de altfel, la Columbia, unde sunt și acum.... Așadar, am început destul de
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
sculpturi (cu forme tipic minimaliste) din materiale transparente sau translucide, încă noi la acea vreme (plexiglas sau fibra de sticlă, de pildă). Despre minimalism s-a scris că ar fi consecința „înțelegerii greșite” a formalismului lui Greenberg. Un alt critic formalist, Michael Fried, a criticat în eseul „Artă și obiectualitate” ("Art and Objecthood") din 1967 tendința minimaliștilor de a realiza obiecte „teatrale” care necesită o relație activă cu observatorul și nu pot exista în sine, spre deosebire de arta modernistă care putea fi
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]