196 matches
-
spre pădure, și să se piardă În frunzișul Întunecat. Nici unul dintre ei nu rostise vreun cuvânt. Caii Îi așteptau la mai puțin de o sută de pași, dar Oană se opri brusc. Ceva nu era normal În liniștea aceea. Crivăț fornăi puternic, bătând din copite. Căpitanul Înțelese. Nu erau singuri. Din toate părțile se auziră pași ușori, apropiindu-se cu repeziciune. Erau Înconjurați. Căpitanul privi spre cai, unde se afla centura cu spada, dar distanța era prea mare. În jurul lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă spre marginea taberei și elimina silențios orice pericol. Îl ajutau luna plină, privirea ageră și o abilitate incredibilă În folosirea arcului. Oană și Erina ajunseră la marginea taberei. Un cal fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă nimic. Tot ceea ce se Întâmpla În jurul lui și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl lor. Trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dădea seama că eu aveam unul diferit. Și chiar dacă simțeam parfumul umărului ei și îi ridicam în palmă sânul, nu mai era același gen de intimitate în acel hol încărcat de nimicuri luxoase, parțial inventariate de lună, cu bătrânul care fornăia la etaj, vigilent până și în somn. Prin urmare mă simțeam istovit încă înainte de sosirea dimineții galbene și supurânde, cu gerul ei bolnăvicios și dogoarea murdară a sobei dinăuntru din care se prelingea benzina. Nu mă îndoiesc că o există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mi-au fost returnate, cu o aprobare suplimentară din cap, minunat de cordială. Scrisese, cu litere care încă nu se cristalizaseră ca lumea, cuvântul „Încântat.“ Doamna de onoare, citind peste umărul meu, a scos un sunet ca un fel de fornăit de dispreț, dar eu m-am uitat pe dată la marele scriitor și am încercat să-i comunic, prin expresia feței mele, că noi toți cei din mașină știam să recunoaștem un poem adevărat când vedeam unul, și că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă, umezită în prealabil cu esență de trandafiri, o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat și mai mobil decât dreptul și începe să scâncească și să fornăie, cu dignitate: Hi, hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se trage sfârșitul! Ahh! Hi, hi, hi, hi, hi...! I l-au șterpelit pe Manivelă, măi! se aude
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca lui Belial! A mai sosit unul! BAAL I Iar noului Vizitator i se asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde, tunse și împletite după moda
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în lipsa oricărui ajutor din partea soțului ei legitim care, pe neașteptate, se abandonează în brațele picotelii turtindu-și fruntea leoarcă de sudoare, pe fața de masă, între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește să fornăie. Kaput, Mariusele, kaput! Ein, zwei, drei și-n cur să te f...t! îl prohodește proteguitor Dănuț, ca pe un bun și brav hoplit, răpus în bătălia de la Gaugamela. Iar dup' aceea, Poetul cugetă, profund: Băi, am băut o groază
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu vocea lui de copil bătrîn. — Mai bine sună la room-service să ne trimită două beri aici sus. Referințele din umorul nostru deștept n-au ecou În mintea micuțului, care se simte ofensat și ne lasă În pace. Un cîine fornăie și mîrÎie prins Într-o tufă de zmeură. Vlad zice că e vulpe. — De unde știi? — Are mama una acasă, În șifonier, face exact la fel, din cauza otrăvii de molii. Nu se mai aud decît vîntul, foșnind moale prin pomi, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște oameni care n-au ce mînca? — Poate că a fost doar o formă de protest față de prezența pe insulă a extratereștrilor, presupuse colonelul. — Ha, ha!... - din cauză că nu știa ce să răspundă, Împăratul Începu să rîdă În hohote. Apoi Își fornăi de cîteva ori nasul. Domnule colonel, să ne Înțelegem. Problema corupției e una, iar problema extratereștrilor e cu totul altceva. Deși o tratăm cu toată seriozitatea, ea prezintă și anumite aspecte pozitive, contribuie la rezolvarea unor neajunsuri sociale. Oamenii au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îl sunaseră pe Sam de la St. Luke, să-l anunțe că a apărut o urgență și că e nevoie de el. Se părea că starea aceleiași paciente din cauza căreia fusese Îngrijorat la Brighton se Înrăutățise acum. —Urgență pe moașă-sa, fornăi Fi. Probabil vreo celebritate cu fițe care amenința că-i dă În judecată fiindc-a găsit un hemoroid postpartum. Nu, cred că era cât se poate de real, insistă Ruby, explicându-i că Sam părea foarte Încordat și foarte Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ori cu bomboane mentolate ce păreau tăvălite prin mălai, târguite de la prăvălia fără firmă și care Își schimba numele după cel al gestionarului. Mihai Enin simțea de fiecare dată bucuria lui Canafas, care zâmbea arătându-și dinții lați și galbeni, fornăia, Își scutura coama, Își freca tâmplele și urechile de obrazul copilului și se arăta potopit de tristețe la despărțire, făcându-l pe băiat să se Întoarcă de la ușa grajdului improvizat Într-o odaie de lângă farmacie și să Îi cuprindă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de frig. Acest drept este viața în gheață. EA (se plimbă dezinvoltă prin fața blocului în sus și în jos): Urcare și coborâre, să usuci calul cu electricitate. Îți observ așa zisul tău corp. Vreau numai să spun că tot mai fornăie calul, deși în grajd este beznă, dar corpul dumitale în imediata vecinătate nu-mi lasă mie propria limbă, pentru că nu îmi adresează nici un cuvânt. Ce fel de încăpere este cu adevărat un grajd? (Vehiculul-EA se strecoară între timp în spatele LUI
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iar cum de-această primă impresie depindea în bună parte soarta întâlnirii, aerul lor întreprinzător și energetic s-ar fi dorit deja molipsitor, capabil să inducă de la distanță un fior transformator paraginii înconjurătoare. Cu botul ridicat în vânt, un cal fornăi prin apropiere. Când pătrunseră în cortul nomazilor, nu păru să-i izbească mirosul puternic de fum și arcă biblică pentru că se așteptau exact la asta și pentru că totul depindea, cel puțin în strategia lor, de disimularea elegantă a șocului primit
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ce-l făceau cu putință și ce reprezentau, pentru naturi mai rebele, un revers mustind de amenințări vagi. Prima grijă a hoțului de cai stăpân pe secretele meșteșugului său e să acopere nările animalului jinduit spre a-l împiedica să fornăie și, astfel, să atragă atenția. Dar starea de spirit spre care alunecau prin aer cuvintele doamnelor și domnilor fornăi suspicioasă, cabrându-se dinaintea a ceva ce părea să o învăluie șiret în plină strălucire diurnă a respectului. Justificat sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
grijă a hoțului de cai stăpân pe secretele meșteșugului său e să acopere nările animalului jinduit spre a-l împiedica să fornăie și, astfel, să atragă atenția. Dar starea de spirit spre care alunecau prin aer cuvintele doamnelor și domnilor fornăi suspicioasă, cabrându-se dinaintea a ceva ce părea să o învăluie șiret în plină strălucire diurnă a respectului. Justificat sau nu, străbătând aerul deja înțesat de așteptări și surprize al întâlnirii, formularea cea bine țesălată rezonă cavernos a cal troian
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de seamă, el poate fi furat de o mână nevăzută și priponit din nou altundeva, de țărușul altui habitus. Și există, pare-se, un fel expert de a acoperi nările omului, în așa fel încât să nu-și audă propriul fornăit de alarmă. Dar pentru cei obișnuiți să fie deranjați, adică siliți să ridice grabnic tabăra, chestiunea obiceiului se pune invers: cum ar putea fi ei dezvățați de neîncredere, care e anticiparea habituală a eșecului unei legături? Căci neîncrederea în semeni
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
înapoi, dar moșul nu se vedea. Aș fi vrut să alerg după el, să-l ajung din urmă și să-l rog să-mi spună măcar mie că podul de lemn nu s-a dărâmat, e încă în picioare. Calul fornăia pe nas lovind înspăimântat pământul cu copitele de atâtea lovituri cu biciul. Și atunci a început ploaia. Aveam impresia că toată apă râului din apropiere cădea vijelios din cer peste noi. Tata a venit repede lângă mine, m-a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
supărat. Era foarte agitat și pe mine parcă nici nu mă vedea. Atunci a apărut bunicul cu fiu-său. Și ei l-au amenințat. Dacă nu-ți vine mintea la cap, o pățești, spuse bunicul. Tata, furios, tremura tot și fornăia pe nas ca un mistreț. S-a repezit asupra celor doi să-i dea afară din curtea noastră. Dar unchiul meu dinspre mamă, tânăr și vânjos, l-a izbit la pământ. El se zvârcolea acolo năuc și neputincios. Astea sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pironit locului și nu știam ce să fac, să mai aștept sau să mă retrag în camera mea cu gândul ca a doua zi, de dimineață, să plec. Scenele astea mă dezgustau până la greață. Când îl vedeam pe unchiul meu fornăind pe nas de nervi și pe mătușa mea atacând cu o furie crescândă, vroiam să plec imediat. Unchiul scotea niște sunete ciudate, șuierate și se răsucea în scaun încercând cu disperare să-și scoată pantofii. Se chinuia să-și apuce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
imposibil să te acoperi din toate unghiurile. La nivelul de jos singura ieșire e cu liftul. Ne-am apropiat de căzătură cu un aer indiferent, ca și cum nu l-am fi observat. Era un tip Între două vîrste, tolănit lîngă perete. Fornăia. Roy s-a așezat lîngă el și eu m-am postat În fața lor, cu un ziar desfăcut. Roy a zis: - Un pic mai la dreapta, prea mult, un pic Înapoi, acolo, e bine. Brusc, fornăiala s-a oprit. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Îi sînt recunoscător pentru meticulozitatea cu care a gîndit totul. Nu doresc masă, nici cafea, vreau să ne așternem la drum. Mașina pare că orbecăie prin Atena vreo două ore, dar, surprinzător, nimerește autostrada. O dată ieșită la larg, începe a fornăi și roiește și ea vioi printre celelalte mașini grăbite. Viteza crește, se enervează și lasă în urmă, cu buzele umflate, tot felul de mașini de lux. Mă simt în siguranță datorită unei ținute de drum excelente. Pe marginea drumului observ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din plin, cu toată sfoara de pe ghem și ținut strâns, ca În frâu, și jucat“ când la dreapta, când la stânga, sau descriind cu el În văzduh cercuri elegante, mari sau mici, sau dându-l „În cap“ cu viteză spre pământ, fornăind din vâjâitoarea de țiplă și cu coada răsfirată ca un armăsar - redresându-l brusc cu capul iarăși spre Înălțimi; sau, În sfârșit, dându-l „la ncurcare“, adică În luptă pe viață și pe moarte cu zmeiele din mahalaua vecină, prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu mai e frică de Dumnezău!... Înainte vreme, țăranu' nu rădica ochii de pe opincă... Acu', se trage cu tine de brăcinar și-ți râde în nas, fluturând hrisovu' cu pecete domnească! fornăie Isaia ca un taur întărâtat. Niciunde, nicicând, nu s-a pomenit să dai puterea în mâna prostimii! "Oastea boierească a Moldovei", a devenit "Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu frica-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întunecat de o mânie surdă. Teamă mi-i să nu fie o "grabă bine calculată". Se grăbește încet, nu care cumva, venind în Moldova, să dea față cu turcii înainte de vreme... O să vină taman bine să ne cânte "Veșnica pomenire", fornăie popește Stanciu. M-am dumirit unde stă viclenia. De luni și luni îi chem! Strig! Îi rog! De luni și luni, se tot adună, plimbă sabia ceea prin iarmaroace de-a ruginit cu sângele de găină pe ea. Și iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]