3,224 matches
-
roșu (atunci când se poate)" (motociclism.ro); "se droghează la greu pentru că se plictisește la greu " (atelier.liternet.ro); "la mare merg manelele la greu" (mail-archive.com) etc. Se asociază însă și substantivelor, devenind un sinonim expresiv pentru cantitativul mult(ă): "fotografi, camere de filmat, bere, cola, mâncare la greu " (poezie.ro); "ceață la greu" (mielu.ro). Ca multe alte inovații recente, locuțiunea la greu a fost preluată de limbajul publicitar, care probabil că și contribuie la răspîndirea ei: "promoția națională ŤTimișoreana
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
nu mai sta pe jar întrebându-mă dacă am despre ce scrie. La noutăți video, primul care mi-a sărit în ochi și mai apoi în mâini a fost cel intitulat Tinerețe și regizat de Larry Clark (foarte cunoscut ca fotograf) . Are și de ce să fie controversat. Ideea că poți fi infectat cu SIDA din momentul începerii vieții sexuale m-a speriat mai rău decât tot chinul bolii descris în detaliu în piesa/mini-serialul Îngeri în America. Acolo, lirismul și halucinațiile
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
însorit și insolit: Early sunday, Sunday, Story sunlight, City sunlight, Sunlight, Cape Cod afternoon, Summertime ș.a. Pe 19 iulie 2000, la Maison Européenne de la Photographie, a avut loc prima expoziție Clark&Pougnaud, intitulată Hommage ŕ Edward Hopper. El, Christophe Clark, fotograf, s-a născut în 1963 la Paris, într-o famile de fotografi. Ea, Virginie Pougnaud, născută în 1962 în Angoulęme a studiat pictura la New York. Din 1998 cei doi lucrează și expun împreună sub numele Clark&Pougnaud. Virginie pictează și
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
Cod afternoon, Summertime ș.a. Pe 19 iulie 2000, la Maison Européenne de la Photographie, a avut loc prima expoziție Clark&Pougnaud, intitulată Hommage ŕ Edward Hopper. El, Christophe Clark, fotograf, s-a născut în 1963 la Paris, într-o famile de fotografi. Ea, Virginie Pougnaud, născută în 1962 în Angoulęme a studiat pictura la New York. Din 1998 cei doi lucrează și expun împreună sub numele Clark&Pougnaud. Virginie pictează și realizează decorurile, machetele miniaturale, compoziția, iar Christophe fotografiază. Ideea postmodernă gen citat-colaj
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
apoi să trecem la "operă". Vă propun un dialog care nu are un plan stabilit a priori dar care, sper, se va structura pe măsură ce vom înainta în discuția noastră...Sînteți un scriitor cunoscut și afirmat: romancier, scenarist, eseist, dramaturg, publicist, fotograf... Ați avut succes în România și în Franța și ați luat mai multe premii și "titluri onorifice" în țară și Occident. Ați debutat cu romanul "Ultimii" în 1970. Cum ați putea să vă definiți pe scurt, acum, după ce au trecut
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
pămînt. Mi-ar plăcea să știu din care lupte dintre francezi și nemți or fi provenind, din iunie '40 sau din august '44? Dar vă întrebați probabil ce caută Mitterand în această sihăstrie... Ei bine, aveam un prieten comun, pe fotograful Édouard Boubat, ilustratorul unora din cărțile mele, autor de asemenea al unor albume cu personalități politice precum Anwar al-Sadat sau Willy Brandt. Realizînd în 1983 un album cu Mitterand, mi-a transmis dorința acestuia de a mă cunoaște și a
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
al cetățeanului. Situația-standard arată cam în felul acesta: în editorialul de pagina întâi, directorul gazetei îl face cu ou și cu oțet pe reprezentantul partidului X. Mai mult, în paginile trei, patru și cinci, artileria reporterilor de investigație și desanturile fotografilor aduc probe zdrobitoare că baronul cutare, ce reprezintă partidul cu pricina, a furat, a înșelat, a șantajat, a umilit, a deturnat, a bătut și, uneori, chiar a omorât (la volanul mașinii sau plătind ciomăgari). O treabă jurnalistică făcută ca la
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
Vineri seara, 4 iunie, 2004, din motive anume, am urmărit cu mare regret doar ultima parte din emisiunea moderată de Cristina Modreanu, de pe "TVR Cultural". N-am apucat să aflu numele celor doi invitați, dar am priceput că erau ambii fotografi: unul mai tânăr, altul ceva mai în vârstă. Se desfășura o conversație interesantă, mai ales între cei doi, fiindcă moderatoarea îi cam lăsase în pace. Mi-a fost repede clar că ei se situau pe poziții total diferite în ceea ce privește fotografierea
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
că ei se situau pe poziții total diferite în ceea ce privește fotografierea și, mai ales arta fotografierii: în timp ce mai-vârstnicul invitat intra în detalii tehnico-artistice și se străduia să-l convingă pe companion de complexitatea problematicii de care trebuie să țină seama un fotograf, acesta din urmă demonstra simplu și frumos că pentru el nu contau nici tehnica și cu atât mai puțin regulile unei fotografieri din care să rezulte comunicarea mesajului preluat din natură. Ce mesaj ? Care munte ? Un răsărit de soare ? Valurile
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
realiza o anumită cosmetizare a subiectului sau a obiectului acolo unde este cazul... Sunt doar câteva dintre elemementele care pot contribui substanțial la realizarea unei fotografii, chiar artistice, comenta "vârstnicul". Și nu trebuie neapărat să fie una color... Dacă celebrii fotografi ai scriitorilor, Blendea și Cucu, n-ar fi ținut seama măcar de câteva criterii din acestea, ce-ar fi rămas din ce-știu-câtele lor fotografii care se constituie în istoria ilustrată a literaturii noastre de după 1944, mai ales, dar nu numai
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
Romanul Saludos debutează, într-o notă obișnuită, ca o mărturisire făcută de un personaj misterios unui martor, întâlnit într-un bistrou de pe Rue de la Huchette, martor aflat la Paris pentru a realiza un album de fotografii cu statuile orașului. Un fotograf, care nu e decât un avatar al scriitorului, devine confesorul ales, chiar neliniștit de acest sentiment al alesului. Mărturisitorul se dezvăluie treptat, cum e firesc, și se transformă dintr-un necunoscut obscur și modest (ca înfățișare) într-un personaj excepțional
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
alți optsprezece aventurieri, dintre care în momentul relatării au mai supraviețuit doi: Sey Mondy și un periculos Magirus, care își urmărește din umbră, dar din aproape concurentul pentru a-l lichida. De aceea, Sey Mondy își povestește viața confidentului său fotograf într-o permanentă stare de pândă și cu mâna pe un pistol ascuns într-un buzunar. E o situație epică de tensiune menținută pe tot parcursul povestirii. Romanul unei confesiuni se transformă repede în romanul unei călătorii. Marele Călător e
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
al lui Alexandru Ecovoiu caută - explorând și tărâmurile de dincolo - Ideea care să rezume lumea, adevărul ultim, Cartea primordială. Călătoria e de altfel alegoria tradițională a cunoașterii: Urma să călătoresc: să văd, să aud, SĂ CUNOSC!" - îi mărturisește Sey Mondy fotografului. Există o strategie a cunoașterii, descoperită în "armonia deplină cu mediul", în complicitatea cu lucrurile, cu ploaia, cu vegetația, cu păsările, tradusă de Sey Mondy în "starea de saludos", "ceva între salut și reverență", o formă de libertate, o formă
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
atât. Nu doar longevitatea contează, ci longevitatea aceluia care află secretul, longevitatea marelui cunoscător al lumii. Esențializarea intrigii își asociază ca atracție centrală cultivarea unei enigme. Toate coordonatele romanului conduc spre dezvăluirea unui secret. După mai multe nopți de mărturisiri, fotograful, substitut al naratorului dar și al Scriitorului, își dă seama intrigat că nu știe "cine era, cu adevărat, cel mai neobișnuit om pe care-l întâlnise vreodată". Avea aparențele derutante ale unui militar în Legiunea străină, dar și ale unui
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
globalizării. A scăpat singur, printr-o minune, în urma unei evadări ce părea imposibilă. Marele secret al călătorului era cunoașterea acestui proiect, rival cu al francmasonilor. De aceea Sey Mondy ar fi trebuit suprimat. O ficțiune ideologică amenințătoare constituie secretul dezvăluit fotografului, menit să devină scriitorul care va comunica acest avertisment. Dezastrul posibil al lumii, sinonim cu apocalipsa, trebuia contracarat sau prevenit. Iată ce a înțeles Marele Călător în cei patruzeci de ani de înconjur repetat al lumii. Rezultatul cunoașterii sale trebuie
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
de străini ne sîntem nouă înșine, ce șir de măști de nerecunoscut se înlănțuie în fiecare eu. Nu poți străbate galeria de autoportrete fără să faci diverse descoperiri, fără să tresari găsind cîte un nume neașteptat. Sînt, de pildă, cîțiva fotografi celebri în această antologie, între care și Nadar, care are, la 1865, o suită de 12 autoportrete din diverse unghiuri: parcurse la rînd, dau imaginea unui cap care se rotește. Nadar nu era numai fotograf, ci și scriitor și aeronaut
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
neașteptat. Sînt, de pildă, cîțiva fotografi celebri în această antologie, între care și Nadar, care are, la 1865, o suită de 12 autoportrete din diverse unghiuri: parcurse la rînd, dau imaginea unui cap care se rotește. Nadar nu era numai fotograf, ci și scriitor și aeronaut, iar Jules Verne, care îi e contemporan, îl include, în chip de Michel Ardan, în romanul său De la Pămînt la Lună, apărut tot în 1865. Am comparat desenul lui Ardan din ediția princeps de la Paris
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
reacționat poate mai violent. Mama adevărată a lui David înota ca un pește, a trecut la doctrina teozofului Krishnamurti, a devenit atât de vegetariană încât bucătăreasa a ținut să plece; apoi a fugit, luându-și copiii (care copii?) cu un fotograf belgian, căruia îi plăcea Wagner. Acum intervine ,Ea". Sora lui David, Ida, o găsește în Anglia, cosând pene la pălăriile de damă, deși era fiica celor trei mai mari fabrici de zahăr din Stavropol; și mai era și frumoasă, cu
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
pe David la internat, astfel încât acesta își poate vedea tatăl doar de Crăciun și de Paște. Pensionul-internat, destul de scump, se dovedește a fi un univers concentraționar, aproape nazist. Copilul nu-l mai poate îndura și cere ajutorul mamei sale și fotografului ei belgian, într-o altă țară; apoi pleacă acolo. Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri. Fiul - devenit bărbat - se întoarce în S.U.A., unde se născuse; îi place Mozart ca și lui Chagall, Wagner ca fotografului belgian, dar și
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
mamei sale și fotografului ei belgian, într-o altă țară; apoi pleacă acolo. Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri. Fiul - devenit bărbat - se întoarce în S.U.A., unde se născuse; îi place Mozart ca și lui Chagall, Wagner ca fotografului belgian, dar și, pe drept cuvânt, Big-Band-ul lui Duke Ellington și trompeta lui Miles Davis. (Asta îmi amintește de Radu Cosașu, căruia îi plac Bach și Liszt, dar și valsurile lui Johann Strauss, Tolstoi și Hemingway, dar și filmul de
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
a unui detectiv de cartier parcă rupt din serialele americane alb-negru de gen care pățește o înscenare haioasă. Instalația tandră este moartea aproape simbolică a unui sculptor din provincie, așa cum în Borgo Pass, o localitate pierdută de lume, trăiește un fotograf cam ciudat. În Farul urmărim cinematografic tentativa de viol eșuată a unui soldat fugit din post; o nevinovată Insomnie întreține o incertă poveste de dragoste pentru ca apoi să apară ca o ,afecțiune de conștiință". Natură moartă cu chitară, Autoportret în
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
care bătea gongul, își pierdea definitiv liniștea. Era într-o continuă agitație și, paradoxal, nu deranja pe nimeni. Părea de-a dreptul invizibil. Sau începusem să mă obișnuiesc cu mișcările și echilibristica lui SEAN HUDSON? Unul dintre cei mai mari fotografi specializați pe imaginea spectacolului de teatru pe care i-am cunoscut. Și care, din păcate, nu se mai află printre noi. Scoțian fiind, a făcut o pasiune formidabilă pentru cîțiva dintre regizorii noștri mari. Și, în fond, pentru teatrul românesc
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
a unei ipostaze care tulbură. Pur și simplu. Așa cum tulbură acest album. El nu este o perspectivă exhaustivă sau neapărat cronologică, o ilustrare școlărească asupra montării lui Dragoș Galgoțiu. Este unghiul subiectiv. Este o variantă. A Mihaelei Marin. Este povestea fotografului. Ea însăși, o operă de artă. Cutia neagră permite spectacolului să se nască. Noapte, nocturn, mister, eleganță, ambiguitate, fragilitate. Din paginile negre ale albumului, mari, ample, se naște fiecare fotografie-tablou. Alegerea acestui fond, de un maxim rafinament, menține discursul succesiunii
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
Rodica Bin Puțini ziariști se pot prevala de meritul de a fi pătruns inteligent și delicat în intimitatea interlocutorilor, cu asentimentul deplin al acestora.Herlinde Koelbl, una din cele mai reputate artiste fotograf și jurnaliste germane, laureată a numeroase premii de specialitate, autoare de albume fotografice însoțite de text și chiar a cîtorva filme documentare, a reușit această dificilă incursiune. Și nu numai atît. Obiectivul fotografic și dialogul cu subiectul-model surprind și metamorfozele
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
bună, aia cu verdeață, avea încă privirea aceea umanist-sticloasă din ultima lui poză, unde cineva l-a imortalizat într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o bruscă relaxare a sfincterului principal devenit dușman al poporului exact în clipa cînd fotograful îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate irefutabilă: în adîncul lor deloc depărtat de suprafață, masele îi zăresc pe intelectuali precum Lenin
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]