501 matches
-
fiind eliberat de plantele terestre. Alte estimări despre contribuția oceanelor la crearea oxigenului atmosferic sunt mai ridicate, pe când altele sunt mai scăzute, sugerând că oceanele produc circa 45% din oxigenul din atmosfera Pământului, anual. O formulă simplificată și cuprinzătoare pentru fotosinteză este: sau, mai simplu Evoluția fotolitică a oxigenului are loc în membranele tilacoide ale organismelor fotosintetice, având nevoie de energia a 4 fotoni. Mulți pași sunt necesari, dar rezultatul este formarea unui gradient de protoni de-a lungul membranei tilacoide
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
după oxidarea moleculei de apă este eliberat în atmosferă. Dioxigenul molecular, , e esențial pentru respirația celulară în toate organismele aerobe. Oxigenul e folosit în mitocondrii pentru a facilita generarea de adenozintrifosfat (ATP) în timpul fosforilației oxidative. Reacția respirației aerobe este inversa fotosintezei și este simplificată astfel: În vertebrate, se propagă prin membrane în plămâni iar apoi în celulele roșii. Hemoglobina se atașează de , schimbându-și culoarea din roșu albăstrui în roșu deschis ( e eliberat din altă parte a hemoglobinei prin efectul Bohr
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
la marea cantitate de insecte și amfibieni la acel timp. Activitățile umane, incluzând arderea a 7 miliarde de tone de combustibil fosil anual au avut un efect foarte mic asupra cantității de oxigen liber în atmosferă. În ritmul curent al fotosintezei, ar fi nevoie de 2000 de ani pentru a regenera tot -ul prezent în atmosferă. Standard-urile NFPA 704 declară oxigenul comprimat ca fiind deloc primejdios pentru sănătate, inflamabil și nonreactiv, dar ca fiind un oxidant. Oxigenului lichid refrigerat i
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
coloidala. Citoplasma prin această structură coloidala permite trecerea între gel și sol. Ele se hranesc în principal cu substanțe organice sau cu alge unicelulare, sunt deci organisme heterotrofe, dar unele grupe (de exemplu euglenele) în prezența luminii se hranesc prin fotosinteză, deci autotrof.Acestea se hranesc în timpul nopții cu substanțe organice din apă,fiind mixtotrofe (se hranesc și cu alge și cu substanțe organice) . Digestia se realizează cu ajutorul vacuolelor digestive. În citoplasma au loc arderi, în urma cărora rezultă energia necesară vieții
Protozoar () [Corola-website/Science/300142_a_301471]
-
Un animal este un organism (ființă vie) pluricelular, heterotrof, deci care nu își poate produce el însuși substanțele organice necesare hrănirii (cum fac plantele, algele și bacteriile albastre verzi prin fotosinteză), fiind nevoit să folosească substanțe organice gata preparate luate din mediu. Majoritatea folosesc oxigenul pentru respirație. Există și unele animale care trăiesc în medii fără oxigen. Acestea respiră anaerob. Organismele care au fost încadrate în au fost introduse în unități
Regnul Animalia () [Corola-website/Science/300111_a_301440]
-
a treia foițe embrionare mezodermul, care este localizat între ectoderm și endoderm. Aceste animale se numesc tridermice (triploblastice). Majoritatea animalelor folosesc indirect energia solară. Plantele folosesc direct această energie pentru a transforma razele soarelui în zaharide simple în procesul numit fotosinteză. Începând cu moleculele de dioxid de carbon (CO) și apă (HO), fotosinteza transformă energia solară în energie chimică stocată în legăturile glucozei (CHO) și eliberează oxigen (O). Aceste zaharuri sunt folosite de plante la creștere. Când animalele mănâncă aceste plante
Regnul Animalia () [Corola-website/Science/300111_a_301440]
-
Aceste animale se numesc tridermice (triploblastice). Majoritatea animalelor folosesc indirect energia solară. Plantele folosesc direct această energie pentru a transforma razele soarelui în zaharide simple în procesul numit fotosinteză. Începând cu moleculele de dioxid de carbon (CO) și apă (HO), fotosinteza transformă energia solară în energie chimică stocată în legăturile glucozei (CHO) și eliberează oxigen (O). Aceste zaharuri sunt folosite de plante la creștere. Când animalele mănâncă aceste plante (sau mănâncă alte animale ce au mâncat plante), zaharurile produse de plantă
Regnul Animalia () [Corola-website/Science/300111_a_301440]
-
CAM La fel ca plantele suculente, membrii familiei cactușilor (cactaceae ) sunt bine adaptați unui mediu cu precipitații reduse. Frunzele s-au transformat în spini, pentru a preveni evaporarea apei prin transpirație și servesc de apărare a plantei contra animalelor însetate. Fotosinteza se realizează prin tulpinele îngroșate care îmagazinează apă. Foarte putini membrii ai familiei au frunze și acestea sunt rudimentare și de viață scurtă, de 1-3 mm lungime. Doar două genuri Pereskia și Pereskiopsis posedă mari frunze care nu sunt suculente
Cactus () [Corola-website/Science/311038_a_312367]
-
lungime. La început ele sunt răsucite în formă de melc, deoarece partea inferioară crește mai repede decât cea superioară. Pe măsura creșterii, frunzele se desfac, apărând un pețiol și o lumină dublă penat-sectată. Frunzele îndeplinesc, de regulă, doua funcții: de fotosinteză și de sporificație. Se întâlnesc și ferigi cu frunzulițe mici (Salvinia natans) sau în formă de panglică (Phllitis scolopendrium). În frunzele unor ferigi acvatice (Azolla sp.) se dezvoltă cianobacterii fixatoare de azot. La unele specii de ferigi tropicale epifite, majoritatea
Pteridofite () [Corola-website/Science/302846_a_304175]
-
Sunt compuși solizi cristalini, solubili în apă și insolubil în solvenți organici. Punctul de topire este de 146-165 oC. La distilare se descompun, au un gust dulce, prezintă proprietăți optice. Metode de preparare Monozaharidele sunt obținute de către plante în procesul fotosintezei, deasemenea au fost cercetate și metode de sinteză de laborator, prin: 1 Condensarea formaldehidei 2 Fotosinteză sau asimilarea clorofiliana, a) reacții datorate semiacetalizarii intramoleculare b) reacții ale grupei carbonil c) reacții de oxidare d) reacții ale hidroxilului glicozidic e) reacții
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
de 146-165 oC. La distilare se descompun, au un gust dulce, prezintă proprietăți optice. Metode de preparare Monozaharidele sunt obținute de către plante în procesul fotosintezei, deasemenea au fost cercetate și metode de sinteză de laborator, prin: 1 Condensarea formaldehidei 2 Fotosinteză sau asimilarea clorofiliana, a) reacții datorate semiacetalizarii intramoleculare b) reacții ale grupei carbonil c) reacții de oxidare d) reacții ale hidroxilului glicozidic e) reacții ale grupărilor de hidroxil f) acțiunea acizilor asupra ozelor g) acțiunea bazelor asupra ozelor h) reacții
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
Chemosinteza (din greaca "chemeia" = chimie + "synthesis" = a sintetiza, a compune) sau chimiosinteza este un tip de nutriție autotrofă în care un organism, numit chemoautotrof, sintetizează substanțe organice din substanțe anorganice, folosind, în loc de energie solară (fotosinteză), energia chimică eliberată din oxidarea unor substanțe anorganice (ex. H, HS, S, HNO, Fe, NH). Ea este specifică unor bacterii. Procesul de chemosinteză are o importanță deosebită în circuitul materiei și energiei în ecosistem, în ciclurile biogeochimice etc. Bacteriile chemoautotrofe
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
fi de mai multe tipuri: bacterii sulfuroase, bacterii nitrificatoare, hidrogen bacterii, bacterii feruginoase (ferobacterii), bacterii metanogene. Chemosinteza se desfășoară în două etape: Chemosinteza a fost descrisă pentru prima oară în 1890 de biologul ucrainean Serghei Vinogradski. Diferențele dintre chemosinteză și fotosinteză constau în următoarele: Bacteriile sulfuroase (sulfobacteriile, tiobacteriile) sunt bacterii chemoautotrofe, care utilizează în procesele vitale energia rezultată din oxidarea sulfului și a compușilor săi organici. Ele sunt larg răspândite în natură și se găsesc în mediile bogate în S și
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
saturnism și provoacă colită, insuficiență renală,etc. Plumbul se găsește în combustibilii etilați pentru motoarele cu aprindere prin scânteie. Bioxidul de carbon este prezent în aerul atmosferic, iar la concentrații de până la 3-4 la mie este util în procesul de fotosinteză. Aspectul îngrijorător al creșterii concentrației de bioxid de carbon este dat de apariția efectului de seră (reducerea cantității de energie radiate de pământ către spațiul cosmic, datotorită reținerii căldurii în unele gaze). Acest efect de seră poate conduce la creșterea
Motor diesel () [Corola-website/Science/304136_a_305465]
-
O astfel de cooperare există între plante și ciupercile din specia "Mycorrhiza" care cresc la rădăcina acestora și le ajută să absoarbă din sol substanțele nutritive. Pe de altă parte, plantele asigură acestor ciuperci zahăr, pe care îl obțin în urma fotosintezei. Coaliția dintre organismele de aceeași specie a evoluat foarte mult. Un exemplu îl constituie socializarea întâlnita la insecte ca albinele, termitele, furnicile. Aici, insecte sterile asigură paza și hrana unui mic număr de organisme din cadrul coloniei, singurele capabile sa se
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
vitamina D și D este vizibilă în structura moleculară și anume în lanțul lateral de molecule. Lanțul lateral al vitaminei D conține o legătură dublă între atomii de carbon 22 și 23 și un grup de metil lângă atomul 24. Fotosinteza vitaminei D a evoluat cu aproximativ 750 milioane de ani în urmă. Fitoplanctonul cocliofor Emeliani huxlei este un exemplu. Vitamina D a a jucat un rol esențial în menținerea unui schelet calcificat la vertebrate. Deoarece vitamina D poate fi sintetizată
Vitamina D () [Corola-website/Science/320872_a_322201]
-
cunoscută. Au fost descrise peste 100 de specii de Euglenă. Marino "et al." (2003) au revizuit genul pentru a constitui un grup monofiletic. Euglenele sunt specii mixotrofe, adică acestea se pot hrăni atât heterotrof, prin fagocitoză, cât și autotrof, prin fotosinteză. Cloroplastele Euglenei permit fotosinteza, conținând în cloroplaste clorofila "a" și "b", iar când nu este prezentă lumina, aceasta se hrănește heterotrof. Substanțele hrănitoare pătrund prin osmoză pe toată suprafața corpului. Experimentele arată că acestea pot pierde coroplastele sub anumite condiții
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
peste 100 de specii de Euglenă. Marino "et al." (2003) au revizuit genul pentru a constitui un grup monofiletic. Euglenele sunt specii mixotrofe, adică acestea se pot hrăni atât heterotrof, prin fagocitoză, cât și autotrof, prin fotosinteză. Cloroplastele Euglenei permit fotosinteza, conținând în cloroplaste clorofila "a" și "b", iar când nu este prezentă lumina, aceasta se hrănește heterotrof. Substanțele hrănitoare pătrund prin osmoză pe toată suprafața corpului. Experimentele arată că acestea pot pierde coroplastele sub anumite condiții; dacă se adaugă un
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
fie clintită din loc. Molidișul montan este “o pădure mai deasă” decât molidișul de limită, de aceea aici coronamentul(coroana copacului) arborilor prezintă o mai slabă dezvoltare, cu ramuri vii numai în zona superioară a arborelui. Nefiind lumină destulă pentru fotosinteză, pe sub stratul des al frunzelor dinspre vârfuri, trunchiurile deși au crengi în partea lor inferioară, acestea sunt uscate și lipsite de ace. Trunchiuri mai subțiri sau mai groase, se ridică toate vertical, drepte și hotărâte. În molidișul montan există licheni
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
erei și încă patru în timpul Neoproterozoicului, atingând punctul culminant în timpul glaciațiunii numite "Pământul de Zăpadă" ("Snowball Earth"). Unul din cele mai importante evenimente din timpul Proterozoicului a fost acumulare de oxigen în atmosfera Pământului. Deși oxigenul a fost eliberat de fotosintezele din era precedentă, nu a putut construi nimic semnificativ până când chimicale precum sulful și fierul neoxidat eu fost eliberate; acum aproximativ 2,3 miliarde de ani în urmă, oxigenul era probabil doar 1% sau 2% din cantitatea lui actuală. Straturile
Proterozoic () [Corola-website/Science/322027_a_323356]
-
dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate - Escherichia coli - eucariote - eugenie - evoluție - ex vivo - extincție în masă - fagocitoză - febră aftoasă - fenotip - fetus - ficat - ficocianină - ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton - fotosinteză - frunză - fungi - gamet - genă - genotip - glicoliză - glucoză - grăsime - hemogramă - Hepadnaviridae - hermafrodit - herpetologie - heterotrof - hibernare - hibrid - hidroliză - homeostazie - hormon - ihtiologie - imunologie - in situ - in utero - in vitro - in vivo - inimă - insectă - insectivore - insulină - interfază - intestin - împerechere - kinetoterapie - larvă - lemn - lichen - limnologie
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
a prafului interplanetar care orbitează în jurul lui, reprezintă abia 0,14% din masa întregului Sistem Solar, în timp ce masa Soarelui reprezintă 99,86%. Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ș.a.) face posibilă întreaga viață de pe Pământ, de exemplu prin fotosinteză, iar prin intermediul căldurii și clima favorabilă. În cadrul discuțiilor dintre cercetători, Soarele este desemnat uneori și prin numele său latin "Sol", sau grecesc "Helios". Simbolul său astronomic este un cerc cu un punct în centru: formula 1 Unele popoare din Antichitate îl
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
Frunză este un organ vegetativ lateral al tulpinii sau ramurilor, de forma plata, care îndeplinește funcția fundamentală în procesul de fotosinteză, dar servind și la respirație și transpirație. Formă plata a acestui organ vegetativ este o caracteristică a spermatofitelor și reprezintă o adaptare și o perfecționare pentru că țesutul asimilator propriu-zis să se organizeze pe o suprafata cât mai mare. Frunză se
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
morfologic și structural. Acestea au un țesut liberian primitiv, nu au vase lemnoase și deci nu sunt omologe frunzelor plantelor superioare. Frunză propriu-zisă apare la ferigi, iar la spermatofite ea are cea mai evoluata organizare. Funcțiile principale ale frunzei sunt: fotosinteză, transpirația și respirația. Fiind cel mai plastic organ vegetativ al plantei, frunză se poate metamorfoza, adaptându-se pentru îndeplinirea altor funcții: de protecție, de absorbție, de depozitare a substanțelor de rezervă și a apei, de înmulțire vegetativa. O frunză completă
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
prin cuticula epidermei. Stomatele se deschid dimineață sub influența luminii (reacția fotoactivă), cănd celulele stomatice au un grad de turgescenta mai mare decât celulele anexe. Gradul de deschidere atinge un maximum la amiază, în condiții însorite, cănd pătrunderea CO necesar fotosintezei este mai intensă. Aceste fenomene determina transpirația frunzelor la o intensitate ridicată. Ca fenomen fiziologic, transpirația este influențată de factori interni și externi. Dintre factorii interni se pot aminti : mărimea frunzelor și poziția lor pe tulpina și ramuri, cantitatea de
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]