65 matches
-
nu se sfiește să spună vorbe tari.. Pentru că e emotivă când vorbește în public, dar e cu atât mai convingătoare. Pentru că nu lipsește niciodată de la ședințele redacției, își spune fără menajamente părerea, iar părerile ei sunt întemeiate. Și pentru că are fototecă (obținută prin tot felul de mijloace) cu chipurile scriitorilor. Pentru că și dacă bea bere fără alcool amețește, dar nu se îmbată cu apă rece. Pentru că nu uită zilele de naștere și nici alte ocazii festive și pentru că face cadouri "unicat
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Al. Sahia, Jean Bart, Topârceanu. Mozaic de nume și orientări. Nu e, firește, locul și cazul de sistema unei istorii literare, fiindcă - aflăm din prefață, foarte "pe linie", terminologic, cel puțin, chiar abuzînd de clișee - Peltz compune recuperări subiective, simple fototeci cu prieteni, în stare să umanizeze o literatură. Luați, de pildă, o veche întîmplare nouă, despre venirea unui tînăr autore într-o redacție culturală (acolo, în broșura lui Peltz, Facla, la anul 1916), și despre covîrșitoarea putere a hazardului în
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
a alege dintre sute de amintiri, care-i implică pe aproape toți cei prezenți, deși au rămas foarte puțini din echipa anilor ’60. I-a urmat Gabriel Dimisianu, concurat de istoria în imagini a Uniunii Scriitorilor, care se derula, grație fototecii lui Ion Cucu, pe un ecran lateral. Prima amintire povestită de Gabriel Dimisianu a fost comemorarea lui Labiș, din 1956, când a luat contact cu Casa Monteoru, cu o puternică emoție, provocată de dispariția cuiva din generația lui. A evocat
Despărțirea de Sala Oglinzilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3754_a_5079]
-
galerie prinsă, ca-n- tr-un năvod, într-o plasă de destine. Cu fir tare, așa cum îl descurcă, peste ani, martorul lor, prietenul, cunoștința, într-o societate care parcă se aduna mai ușor, Constantin Argetoianu. Peste portretele lor, trase de colțuri din fototeca fundului de scrin, stă începutul acelei fraze pe care toate generațiile, cu clipit nostalgic, o lasă suspendată:
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
solidarității recunoscătoare. Acelea pe care le întinde Silvia Kerim, scoțînd, de la patruzeci și doi de oameni ai scenei, într-un fel sau altul, tot atîtea spectacole. Festivalul lor se cheamă Amintirea ca un parfum..., o carte-album, de dialoguri omenești, o fototecă răsfoită bonom, în care esențialul zăbovește în anecdote. Distinsă cu două premii ca niște aplauze (al președintelui UNITER și al publicului de la Gaudeamus), cartea Silviei Kerim e recomandată, dinspre teatru și dinspre filmul documentar, de Marina Constantinescu și Laurențiu Damian
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
antidemocrat și xenofob al Universului. Își făcea serviciul într-un hol la ușa directorului suprem și a adjuncților săi (toți gineri sau alte rude), citea presa pentru a face dări de seamă șefilor săi, ținea evidența unei biblioteci și a fototecii, supraveghea o expoziție de pictură a ziarului, și, păzindu-l pe director de puhoiul de vizitatori, îi introducea, în cabinet, pe cei agreați. Firește că această slujbă îl obosește, accentuîndu-i depresiile psihice. Dar izbutește să fie cunoscut și apreciat de
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
craiovene Scrisul românesc, în afara câtorva articole destul de conformiste sau - vai - localiste. Mă gândesc, de pildă, la editorialul cu iz de fișă de dicționar dedicat de Florea Firan lui Ion D. Sîrbu (din care totuși se cuvine reținută cel puțin bogata fototecă pusă la dispoziție de soția autorului Jurnalului unui jurnalist fără jurnal), la paginile de poezie ce pare încremenită în matricea stilistică a anilor 70, la eseul lui Mihai Ene speculând acolo unde nu mai e loc de speculație, pe tema
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
De-a lungul anilor, s-au adunat totuși în bibliografia ei cinci volume de proză, fiecare având între o sută și o sută cincizeci de pagini: Lucruri într-un pod albastru, 1980, Somnul după naștere, 1984, Iulia în iulie, 1986, Fototeca, temă cu variațiuni, 1989 și Întâlnire la Paris, unsprezece povestiri, 2001. Cunoscătorii de literatură nu se lasă descurajați de discreția prozatoarei și îi caută cu insistență textele nu numai în cărți, ci și în reviste (de exemplu, în Lettre internationale
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
să citesc textele și să găsesc ilustrațiile. Am amintit numele câtorva biblioteci milaneze care mi se păreau bine dotate. „N-o să ajungă”, zise Belbo. „Va trebui să vizitezi și alte locuri. De exemplu, la muzeul științei din München este o fototecă nemaipomenită. Pe urmă, la Paris este cunoscutul Conservatoire des Arts et Métiers. Aș dori să-l revăd eu Însumi, dacă aș avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este și consilier editorial la Editura Universal Dalsi. Adriana Bittel a debutat în 1980 la Editura Cartea Românească cu volumul Lucruri într-un pod albastru. A mai publicat volumele Somnul după naștere (Cartea Românească, 1984); Iulia în iulie (Eminescu, 1986); Fototeca - temă cu variațiuni (Cartea Românească, 1989); Întâlnire la Paris. Unsprezece povestiri (Compania, 2001); Cum încărunțește o blondă - povestiri din secolul trecut (Compania, 2006). Este prezentă în antologiile: Generația ’80 în proza scurtă (coord. Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, Paralela 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mîntuitoarele alea durdulii li se scurgeau ochii după mine și Panait băiat bun ca toți prietenii de beție mă pune să-i arăt ce știu Îmi dă aparatul lui și pune-te neică pe treabă cînd m-au angajat la fototecă am și Început asaltul puteam să rămîn acolo călduț și asigurat ca arhivarul ăla nenorocit de doarme pe el și visează cai verzi pe pereți că locurile sînt ocupate Întotdeauna sînt locurile ocupate becul ăla mic de deasupra ușii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ales de două ori consecutiv ca președinte al sesiunii ordinare a Adunării Societății Națiunilor, la dezvoltarea relațiilor cu România a popoarelor lumii. Cât privește reprezentarea medalistică a chipului, credem că cei trei gravori transpun cu realism imagini fotografice din bogata fototecă a lui Titulescu. Acest diplomat de excepție al României și al lumii interbelice nu se impunea neapărat prin chipul său cu alură mongoloidă, ci prin marile calități etalate în preambulul acestui medalion. VESPASIAN V. PELLA Despre reflectarea medalistică a profesorului
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
ales de două ori consecutiv ca președinte al sesiunii ordinare a Adunării Societății Națiunilor, la dezvoltarea relațiilor cu România a popoarelor lumii. Cât privește reprezentarea medalistica a chipului, credem că cei trei gravori transpun cu realism imagini fotografice din bogată fototeca a lui Titulescu. Acest diplomat de excepție al României și al lumii interbelice nu se impunea neapărat prin chipul sau cu alura mongoloida, ci prin marile calități etalate în preambulul acestui medalion. VESPASIAN V. PELLA Despre reflectarea medalistica a profesorului
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
momentul inaugural. Și nu pentru că ar reprezenta ceva intrinsec acestuia, ci, pur și simplu, l-ar goli de acel sclipici decorativ, fără de care totul ar părea prea scrobit, deci prea neadevărat. Pe acest... om recent îl găsesc în haotica-mi fototecă și, de cîte ori o frunzăresc pentru varii motive, dînd peste cîte o figură nicicînd identificată inubliabilă însă constat că, vrînd-nevrînd, face parte, ce mai, din viața-mi publică. (Și-n cea privată există asemenea flash-uri cu siluete ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine. A jovial îndestulatului nomenclaturist. care prins în flagrant sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora, probabil există imagini ce atestă defel încruntata apostazie de la dogmă la libertinaj a celor trei personaje inevitabile în vernisajele de după '90. Fuseseră cadre de nădejde ale (înaltei) școli județene de partid de pe (defuncta) Karl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]