246 matches
-
care a vrut să fure odoarele sfinte ale bisericii.“ „Sau e un călugăr asasinat.“ „De ce nu un boier?“ „Poate chiar fiul domnitorului, ucis ca să nu ia domnia de către adversarii familiei domnitoare.“ „O fi un spion trimis de către turci sau de frânci, sau de ăilalți, cum dracu’ se chemau dușmanii noștri de atunci“, mai zice cineva. E o forfotă de voci multiple, ce-și răspund fără să fie preocupate de a construi un dialog; doar o Încălecare de enunțuri și de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Salomon, The Foreign Policy of William Pitt, p. 118. 39 Ibidem, p. 119; vezi, în acest sens, si The Ochakov Debate, în Ingram Edward (Ed.), "Anglo Ottoman Encounters în the Age of Revolution". Collected Essays of Allan Cunningham, Vol. 1, Frânc Cass, London, 1993, p. 1-31; în legătură cu politica Mării Britanii din această perioadă, vezi și informațiile provenite din surse diplomatice venețiene analizate de Eugenia Monzani, în op. cît., p. 256 și urm. 40 Felix Salomon, The Foregn Policy of William Pitt
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
derivarea direct din franceză, În legătură cu italianul francese, ca și În cazul lui (4) francez. Toate aceste forme culte, rezultate din procesul de Îmbogățire a limbii prin Împrumuturi străine, nu reușesc totuși să disloce forma tradițională, preluată din limba populară: (5) frânc. Menținerea sa În limba literară din Transilvania, Într-o pondere cel puțin egală, dacă nu chiar superioară, În raport cu variantele pomenite anterior, evidențiază remarcabila capacitate de conservare a etnonimului tradițional, datorată câmpului său semantic mult mai extins și mai bogat În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În limba literară din Transilvania, Într-o pondere cel puțin egală, dacă nu chiar superioară, În raport cu variantele pomenite anterior, evidențiază remarcabila capacitate de conservare a etnonimului tradițional, datorată câmpului său semantic mult mai extins și mai bogat În conotații. Forma „frânc” apare atât În textele cu caractere chirilice (George Bariț XE "Bariț" o folosește mereu În publicistica sa), cât și În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
apare atât În textele cu caractere chirilice (George Bariț XE "Bariț" o folosește mereu În publicistica sa), cât și În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot „frânc”, așa cum o dovedesc republicările sau transcrierile de texte latinizante În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot „frânc”, așa cum o dovedesc republicările sau transcrierile de texte latinizante În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot „frânc”, așa cum o dovedesc republicările sau transcrierile de texte latinizante În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia Încă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia Încă Înainte de 1521, Îndeosebi ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În 1504, „popa Frâncul”, În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675): „Gaspar-vodă era italian, adecă frânc”. Ținând cont, probabil, și de aceste ocurențe cărturărești, de cancelarie, dicționarele Îl derivă fie de la greco-bizantinul φράγκoς, fie din paleoslavul „frang
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Moldova și Muntenia Încă Înainte de 1521, Îndeosebi ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În 1504, „popa Frâncul”, În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675): „Gaspar-vodă era italian, adecă frânc”. Ținând cont, probabil, și de aceste ocurențe cărturărești, de cancelarie, dicționarele Îl derivă fie de la greco-bizantinul φράγκoς, fie din paleoslavul „frang”. Onomastica Îl arată răspândit În tot spațiul lingvistic românesc, cu o frecvență notabilă În Ardeal. Atrage atenția situația moților
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Întrebării ipoteza unei origini exclusiv cărturărești a numelui Frâncu, mai ales În această onomastică din Munții Apuseni. Mult mai probabilă mi se pare explicarea prezenței sale În onomastica populară prin contactul direct cu indivizi aparținând populațiilor denominate prin termenul de „frânc”, ceea ce nu exclude crearea În paralel, prin intermediul limbajului de cancelarie, a unui corespondent pentru termenii similari din limbile de cultură: francus din latina medievală, φράγκoς din greaca bizantină sau frang din paleoslavă. Etimologiile diverse propuse pentru „frânc” ilustrează ele Însele
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin termenul de „frânc”, ceea ce nu exclude crearea În paralel, prin intermediul limbajului de cancelarie, a unui corespondent pentru termenii similari din limbile de cultură: francus din latina medievală, φράγκoς din greaca bizantină sau frang din paleoslavă. Etimologiile diverse propuse pentru „frânc” ilustrează ele Însele procesul de creare a acestui termen, În urma contactului românilor cu populații desemnate astfel, În arii și epoci extrem de diferite. N.A. Constantinescu crede că el Îi desemnează, la origini, pe „franco-italienii din coloniile de la Marea Neagră”, În timp ce alți lingviști
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
procesul de creare a acestui termen, În urma contactului românilor cu populații desemnate astfel, În arii și epoci extrem de diferite. N.A. Constantinescu crede că el Îi desemnează, la origini, pe „franco-italienii din coloniile de la Marea Neagră”, În timp ce alți lingviști Îi plasează pe „frânci” Îndeosebi la sud, printre occidentalii romanici din lumea bizantină, prezenți aici mai ales În vremea cruciadelor, sau chiar la sud-vest, designându-i pe „morlaci, dalmatini, italieni, europeni”, În zona Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
designându-i pe „morlaci, dalmatini, italieni, europeni”, În zona Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este oferită și de prezența sa În dialectul aromân, În general ca etnonim, fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai relevantă decât originea sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește extrem de bogată și nuanțată. Ea nu se limitează la simpla desemnare a unei populații, ci conține totodată o sumă de trăsături definitorii ale acesteia, dând o imagine de bază a frâncului În imaginarul social tradițional, pe care o putem regăsi, transmisă prin intermediul acestor accepțiuni lingvistice, În mentalitatea țărănească de la Începutul epocii moderne. Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la palierul cult, cărturăresc. O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă deci la francezi, deși Îi include În mod limpede și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu „european”, așa cum e prezentă Într-o glosă aromână a unui călător francez
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din secolul al XVIII-lea: „«frâncu» e numele dat În Orient tuturor europenilor din timpul cruciadelor”. Calitatea de „romanic” este și mai puternică, așa cum apare la Miron Costin XE "Costin" (vezi mai sus, nota 981) sau cum reiese din identificarea frâncilor cu „morlacii” sau „dalmatinii”, pentru care trăsătura de „occidental” e mult mai puțin evidentă, mai ales pentru aromânii aflați În proximitatea acestora. Deși identificat uneori cu „europeanul” (În special În Orient, unde europeanul cel mai cunoscut este apuseanul de rasă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
morlacii” sau „dalmatinii”, pentru care trăsătura de „occidental” e mult mai puțin evidentă, mai ales pentru aromânii aflați În proximitatea acestora. Deși identificat uneori cu „europeanul” (În special În Orient, unde europeanul cel mai cunoscut este apuseanul de rasă latină), frâncul poate fi situat cel mai exact la intersecția dintre „occidental” și „romanic”, deoarece germanicii nu apar sub această etichetă. Din accepțiunea discutată se conturează o primă trăsătură de alteritate proprie imaginii frâncului: acesta este vestic, apusean față de plasarea noastră răsăriteană
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cel mai cunoscut este apuseanul de rasă latină), frâncul poate fi situat cel mai exact la intersecția dintre „occidental” și „romanic”, deoarece germanicii nu apar sub această etichetă. Din accepțiunea discutată se conturează o primă trăsătură de alteritate proprie imaginii frâncului: acesta este vestic, apusean față de plasarea noastră răsăriteană, este altceva, diferit și Îndepărtat, sub raportul unei percepții spațiale și geografice elementare. A doua accepțiune, indisociabilă de cea evocată anterior, este aceea de „catolic”. Într-o altă definiție consemnată lexicografic, „frânc
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
frâncului: acesta este vestic, apusean față de plasarea noastră răsăriteană, este altceva, diferit și Îndepărtat, sub raportul unei percepții spațiale și geografice elementare. A doua accepțiune, indisociabilă de cea evocată anterior, este aceea de „catolic”. Într-o altă definiție consemnată lexicografic, „frânc” Îi desemnează pe toți cei care sunt catolici și se supun Bisericii latine. Această accepțiune prezintă o puternică sinonimie cu termenul „lătin” sau „letin”, prezent de asemenea În toponimie și mai ales În folclor, deci la nivelul expresiei populare. „Lătin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
maghiare sau chiar românești, calificată drept catolică sau de tendință catolică. Tot aceleiași epoci i se poate atribui succesul termenului „papistaș”, derivat din maghiară (pápista), aflat și el În relații sinonimice cu „lătin” și cu accepțiunea de „catolic” a termenului „frânc”. Spre deosebire Însă de „lătin” și mai ales de „papistaș”, „frânc” rămâne În primul rând un etnonim, având doar asociată accepțiunea de „catolic”. Vehiculat inițial dintr-o direcție sud-dunăreană, „frânc” putea să coincidă total cu „lătin” și să se suprapună
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Tot aceleiași epoci i se poate atribui succesul termenului „papistaș”, derivat din maghiară (pápista), aflat și el În relații sinonimice cu „lătin” și cu accepțiunea de „catolic” a termenului „frânc”. Spre deosebire Însă de „lătin” și mai ales de „papistaș”, „frânc” rămâne În primul rând un etnonim, având doar asociată accepțiunea de „catolic”. Vehiculat inițial dintr-o direcție sud-dunăreană, „frânc” putea să coincidă total cu „lătin” și să se suprapună semantic noțiunii de „european”, În condițiile În care europenii din Orient
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sinonimice cu „lătin” și cu accepțiunea de „catolic” a termenului „frânc”. Spre deosebire Însă de „lătin” și mai ales de „papistaș”, „frânc” rămâne În primul rând un etnonim, având doar asociată accepțiunea de „catolic”. Vehiculat inițial dintr-o direcție sud-dunăreană, „frânc” putea să coincidă total cu „lătin” și să se suprapună semantic noțiunii de „european”, În condițiile În care europenii din Orient erau romanici și catolici, iar amintirea cruciadelor și a Imperiului latin din Constantinopol favoriza, de asemenea, această suprapunere. Ulterior
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
putea să coincidă total cu „lătin” și să se suprapună semantic noțiunii de „european”, În condițiile În care europenii din Orient erau romanici și catolici, iar amintirea cruciadelor și a Imperiului latin din Constantinopol favoriza, de asemenea, această suprapunere. Ulterior, „frânc” se delimitează Însă de „lătin”, cantonându-se mai ferm decât acesta În sfera semantică a lui „european occidental romanic”, care, implicit, este catolic. Din punctul de vedere al imaginii frâncului, așa cum reiese din semantica etnonimului, catolicismul acestuia este o altă trăsătură
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a Imperiului latin din Constantinopol favoriza, de asemenea, această suprapunere. Ulterior, „frânc” se delimitează Însă de „lătin”, cantonându-se mai ferm decât acesta În sfera semantică a lui „european occidental romanic”, care, implicit, este catolic. Din punctul de vedere al imaginii frâncului, așa cum reiese din semantica etnonimului, catolicismul acestuia este o altă trăsătură forte, resimțită și mai puternic, În imaginarul țărănesc, ca o marcă de alteritate. Francezul, italianul, spaniolul, frâncul În general, reprezintă, prin excelență, străinul catolic Îndepărtat, occidental, percepându-se totodată
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
occidental romanic”, care, implicit, este catolic. Din punctul de vedere al imaginii frâncului, așa cum reiese din semantica etnonimului, catolicismul acestuia este o altă trăsătură forte, resimțită și mai puternic, În imaginarul țărănesc, ca o marcă de alteritate. Francezul, italianul, spaniolul, frâncul În general, reprezintă, prin excelență, străinul catolic Îndepărtat, occidental, percepându-se totodată și apartenența sa la o entitate „supranațională” comună tuturor frâncilor, romanică. În schimb, nu am sesizat, la nivelul mentalității populare, vreo identificare a românilor cu „frâncul” pe linia
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]