4,726 matches
-
și rezolv treaba. Rămase îngândurat pe tot parcusul zilei, era necăjit. Avea senzația că ceva rău se va întâmpla. - Ei, și eu, prea sunt prăpăstios. Era rău că nu putea discuta cu nimeni problema, nu putea spune nimănui ce îl frământa. Ar fi dat naștere la invidie, la răutate. - Ei, sper că mă gândesc bine! Fac ordine și cu treaba asta. Dar trebuie s-o fac cum trebuie. Îi dau băiatului banii cu acte, să aibă și el ordine și siguranță
NOROC NESPERAT NUVELĂ CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1484398285.html [Corola-blog/BlogPost/384239_a_385568]
-
plămădita de mâini muncite la sapă , mâinile acelea ce vitele duc la păscut și la apă. Mâinile mamelor ce cu drag pruncii își înfașă; fii crescuți la sân cu fata albă că laptele, drăgălașa. Sfintele mâini muncite, cu voie bună frământa, tot ele la icoane se închină și de deochi te descânta! Făină albă măcinata la moară din grâul copt de vară, cu apa din fântână adâncă de piatră, limpede se-nfioară! Și sarea pământului, gustul ce ne alinta și ne dă
UN COLŢ DE RAI de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1469641799.html [Corola-blog/BlogPost/368408_a_369737]
-
declanșat frământări sociale, au pregătit prin zguduiri dramatice masa de oameni menită să facă istoria timpurilor viitoare. Pentru că în aceste locuri predestinate și pline de măreție s-au petrecut două fapte capitale: cu milioane de ani în urmă s-au frământat munții și s-au ivit cărbunii, iar în ultimul secol s-au frământat oamenii și a apărut o nouă clasă socială, cea a muncitorilor minieri. Scoaterea cărbunilor din adâncul pământului necesită multe brațe de muncă, care nu se puteau asigura
ROMÂNIA ÎN PRAGUL UNUI RĂZBOI CIVIL ÎN ANUL 2016 ? ( AGONIA ŞI DECESUL UNUI ORAŞ ) ( PARTEA A CINCEA ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1449355205.html [Corola-blog/BlogPost/360138_a_361467]
-
facă istoria timpurilor viitoare. Pentru că în aceste locuri predestinate și pline de măreție s-au petrecut două fapte capitale: cu milioane de ani în urmă s-au frământat munții și s-au ivit cărbunii, iar în ultimul secol s-au frământat oamenii și a apărut o nouă clasă socială, cea a muncitorilor minieri. Scoaterea cărbunilor din adâncul pământului necesită multe brațe de muncă, care nu se puteau asigura din Valea Jiului. Nevoia de muncitori deschide „Târgul de oameni”, care declanșează un puternic
ROMÂNIA ÎN PRAGUL UNUI RĂZBOI CIVIL ÎN ANUL 2016 ? ( AGONIA ŞI DECESUL UNUI ORAŞ ) ( PARTEA A CINCEA ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1449355205.html [Corola-blog/BlogPost/360138_a_361467]
-
aflăm destule de la vagonetarul - cărămidar Murgu. Personal cunoșteam câte ceva, căci chiar în valea Ciofului la noi în satul Petia, unul din oamenii înstăriți ai satului făcuse vreo trei cuptoare de cărămidă și copii fiind eram toată ziua plini de pământul frământat de țiganii aduși de respectivul sătean să fabrice cărămida. Dar eu lucrasem ceva timp și la fabrica de cărămidă de la Bucov de lângă Ploiești atât la verde dar și la roșu. Dar acolo totul era mecanizat la fabricarea cărămizilor. Ce înseamnă
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1434747767.html [Corola-blog/BlogPost/372455_a_373784]
-
la casa lor de undeva prin regiunea Ploiești. Murgu ne spunea deschis că nu crede să-l apuce primăvara prin Moldova Nouă. Era mulțumit cumva cu ce câștiga la mină însă inima lui era la copii și la lutul acela frământat cu picioarele, luat apoi cu mâna și trântit cu putere în forme. Cărămidăritul era o meserie murdară și grea, însă Murgu simțea o deosebită satisfacție în asta. Îi plăcea să-și vadă pe nevasta sa Vica cum ia forma dublă
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1434747767.html [Corola-blog/BlogPost/372455_a_373784]
-
lui, pare azi mult înafara preocupărilor celor care ar trebui să contribuie nemijlocit la construirea unei generații, dacă nu de aur, cel puțin unei generații care să găsească mai lesne și mai repede decât noi răspunsuri la întrebările care ne frământă pas de pas în evoluția dureroasă către un „mai bine” rămas deocamdată ipotetic. Găsind hârtia cu o tentă gălbuie și citind cuvintele scrise cu litere egale, ușor înclinate spre dreapta, frumos caligrafiate, m-a lovit dureroasa diferență dintre concepțiile celor
ÎNVĂŢĂTURILE UNUI PEDAGOG DE ŞCOALĂ VECHE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1413522413.html [Corola-blog/BlogPost/383819_a_385148]
-
regim ci, prin rugăciune, a exercitat o neîntreruptă acțiune de îndreptare a modului tiranic de conducere. Chiar dacă este scrisă la mijlocul secolului trecut, lucrarea Părintelui Vasile Coman aduce, în context contemporan, un răspuns neașteptat de viu pentru toți cei preocupați și frământați de această „colaborare liturgică” a Bisericii cu regimul „de tristă amintire”, stabilind criteriile de evaluare ale acestei colaborări și limitele de extensie, amestec ori implicare. Perioada comunistă, chiar dacă nu a făcut obiectul studiului din lucrare (este ușor de înțeles de ce
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Doua_recenzii_dedicate_ps_parinte_vasi_stelian_gombos_1336633967.html [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
e decât/ Un amalgam/ De simboluri/ Absurde./ Veșnicia/ Coboară/ Printr-un cânt,/ Ce a încetat/ Să mai fie / Cuvânt.” („Poarta ce s-a deschis”) Ispita, răul pot fi biruite prin demnitate umană, prin hrănirea din pâinea Evangheliilor. Sufletul poetei este frământat de conștiința tragică a păcatului originar, de realitatea propriei impurități și tinde spre o lume albă, pură. Victorița Duțu ne invită la nașterea din nou a tot ceea ce este humă, a lutului, la puritatea ce triumfă asupra păcatului, la lumina
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
inocența, sentimentul de înstrăinare, opțiunea între real și ideal vorbesc pe de o parte, despre neputința omenească de a-și depăși limitele în zborul spre înalt, iar pe de altă parte, despre libertatea lăuntrică. „E veșnică această/ Contradicție,/ Ce ne frământă/ Pașii și gândirea,/ Ne-apropie,/ Ne desparte/ Și iarași ne aruncă-n/ Orizonturi depărtate.” („Poarta ce s-a deschis”) Autoarea cântă universalitatea trecerii, a curgerii, a efemerului raportate la eternitate. „Munții răscoală munții,/ Timpul răscoală vremea,/ Locul așteaptă să vină
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_spatii_de_victorita_dutu_atunci_cand_gandul_pur_ia_forma_de_stih.html [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
oameni convinși până în măduva oaselor de adevărul învățăturilor Mântuitorului puteau fi în stare să lupte până la sacrificiu pentru apărarea lor, pentru a nu renunța la ele. Majoritatea sfinților din aceste volume au trăit în primele trei veacuri creștine, veacuri foarte frământate sub aspect politic, social, filozofic și religios, veacuri în care au avut loc zece persecuții crunte împotriva creștinilor, când a curs mult sânge nevinovat, când au căzut mii de oameni învinovățiți că sunt creștini. Astfel de cugetări i-au întărit
DECEMBRIE 2014 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandru_stanciulescu_barda_1419058428.html [Corola-blog/BlogPost/368601_a_369930]
-
atentă la discuțiile celor doi, dar și curioasă de ce erau aici. Gabi și Iulian discutau aprins, isi depanau amintiri comune, plăcute și neplăcute. Lăură intra și ea în jocul lor și în scurt timp uită de întrebarea care o tot frământa, se lasă purtată de amintiri și râdeau cu poftă la câte una, au fost de gașca și uniți. Iulian, în ciuda transformării fizice, rămăsese tot așa, plin de haz și de șarm, veșnic pus pe glume . - Lăură, îți aduci tu aminte
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462817610.html [Corola-blog/BlogPost/378427_a_379756]
-
al mai multor persoane din grupul nostru. Purta o servietă ce nu părea deloc ușoară. M-a impresionat, mai întâi, prin aspectul general, prin părul albit în aceeași măsură și la tâmplă și la barbă ori mustață. Părea obosit și frământat de o mulțime de gânduri. Analizându-l cu privirea am exclamat în gând: „Doamne, ce bărbat frumos a fost la tinerețe! Iată-l ușor adus de spate de muncă și de nevoi... Să tot aibă 10-12 ani peste mine! Oare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1415217335.html [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
poți încrede, așa cum am relatat în "Ce e dincolo de granița vieții?". Dar mai presus de toate a fost gândul că aceste mari taine ale vieții, deși unele se desfășoară în spațiul fără hotar, totuși sunt probleme fundamentale ale omenirii care frământă, fără excepție, pe fiecare din noi. Trecerea într-o altă zonă de existență cu energii necunoscute a constituit de-a lungul veacurilor o neîntreruptă preocupare. Oamenii nu și-ar bate capul degeaba dacă n-ar apărea și unele semne ale
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/elena_buica_1406921398.html [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
uitat cărarea să te-ntorci! Te-aștept din zori până în seară, să te cobori ca soare călduros, la o iubire de fecioară, ce ți-am păstrat-o-n sufletul sfios! Prin noapte albastră caut mister, când dorul în gânduri mă frământă. Pe scară de cuvinte urc la cer, cu inima de iubire frântă. Îmi plouă dorul-n așteptare, după iubire fără prihană. Cunună din razele tale să-mi lege destin de pământeană! La soarta mea prin nopți să veghezi, iubire eternă
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1434230214.html [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]
-
pentru mine. Erau acolo toate zâmbetele lumii și eu le prindeam în palmele mele alunecând peste trunchiul tău tânăr. Cu înfiorare răspundeai degetelor mele mângâindu-ți mătasea Și buzele mele lunecau tot mai departe.... tot mai departe ... Cu gândul am frământat marmora albă iar ea a devenit vioara ce-mi cânta luceferii sub brațul lunii arcuit într-un cântec Acum sufletul meu paște dorurile Care zburdă în colțul acela de lună. Leonid IACOB Referință Bibliografică: vis de seară / Leonid Iacob : Confluențe
VIS DE SEARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Vis_de_seara_leonid_iacob_1370356626.html [Corola-blog/BlogPost/346238_a_347567]
-
rezultat. Acum, dacă nici acum, nu voi avea tăria să-i spun că o iubesc, să-i spun că am iubit-o mereu, atunci nu sunt eu. Sunt doar o copie spălăcită a ceea ce cred eu că sunt! Așa își frământa mintea bietul Anton. Referință Bibliografică: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1463316138.html [Corola-blog/BlogPost/383548_a_384877]
-
vâslesc peste arcade de timp în fapt rădăcini de copaci tăiați de vii de pe căile omului înăuntru zgomotul nu încetează. oboseala crește pas cu pas până calcă așternutul superficial al liniștii induse de câțiva megahertzi și iluziile pe care le frământ în copaia copilăriei netrăită copilărie a pruncilor a căror coloană imită semiluna jumătate de lună plină în care m-am regăsit mamă femeie și copil deopotrivă stau goală într-un plin necunoscut doar până la punctul ciudat care așteaptă să fie
GOALĂ ÎN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1423502919.html [Corola-blog/BlogPost/340177_a_341506]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > NECUNOSCUTUL MEU TATĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1707 din 03 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dragă această fotografie în care, tatăl meu, un tânăr caporal cu părul de culoarea nisipului frământat de valurile mării și ochii care au împrumutat nuanța cerului de vară, ridică într-o demonstrație de forță un soldat în brațe, de-a curmezișul mijlocului său. E atâta frumusețe în privirea lui, plină de mândrie, de curaj și de
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1441282539.html [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
magii Vouă, bravi făurari, R au de Iubire cât Oltul și voi, nepieritori! PORUNCI INSCRIPȚIONATE PE PRUNCI Căzând uneori sub copite păgâne Și vremuri barbare ale rotii dințate Din cercul cel mare al vremii Ai noștri strămoși Rugându-și pământul Frământat între degete Sângerându-și eroii în doine Au simțit permanent galopându-și părinții Din cuarț către iarbă Și-n barbă crescură rebel Au jurat peste prunci și porunci Să-și sporească recolta bogată jertfelnic Din cete străine dând-o țăranii
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1473756433.html [Corola-blog/BlogPost/373943_a_375272]
-
1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului când plâng rătăcită și nimeni nu mă vede închid sughițul în ziduri de gânduri nu pot vorbi ochii sprijiniți cu privirile de pereții striviți de pământul negru sau galben cine știe se frământă lumina căutând arborele încă neapărut dar dă de alte ramuri vechi și triste din cimitir degeaba mi-e dorul făcut după desenul inimii mă-ntorc în noapte ating luna și-nghit dureri ale soarelui nevăzut de ea de ce nu te
ATUNCI CÂND de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1418713797.html [Corola-blog/BlogPost/367770_a_369099]
-
și la viața particulară, cum îi plăcea să denumească tot ce nu avea legătură cu Anca, soția sa, ori cu părinții amândurora. Încerca să se liniștească și să-și limpezească gândurile ce-l năpădiseră, ca să poată analiza tot ce-l frământa în ordinea priorităților pe care el însuși o stabilise. Nu-l deranjau vocile consumatorilor de dincolo de draperie, iar ospătarii se mișcau în tăcere... Fănel provenea dintr-o familie de intelectuali și nu se putea plânge că nu a avut o
ISPITA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita.html [Corola-blog/BlogPost/359616_a_360945]
-
dacă se mai întâmplă asemenea fenomene în zilele noastre. Cine era violatorul? Văd că sunteți ingineră. - Nu are importanță acum cine, ci urmările acestui viol. De aceea sunt la dumneavoastră. Sunt sau nu sunt însărcinată? Asta este problema care mă frământă de nu pot dormi. - Acest lucru îl putem afla după consult, așa că vă rog să vă pregătiți și să urcați pe masa de consult. După consultarea pacientei, în timp ce doctorul își scotea mănușile și se spăla la chiuvetă, cu un zâmbet
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404206904.html [Corola-blog/BlogPost/347416_a_348745]
-
pe deasupra, unguroaică. La fel se întâmplă și în cazul lui Costache Ursu, care părăsit fiind de mama fiului său, rănit în război, găsește refugiu în casa și brațele bulgăroaicei Paraschiva, pe care „o duse pe culcușul de paie și o frământă iar, deși îl chinui brațul stâng, care se trezise din letargia lui de o zi și o noapte. Când se ridică să se îmbrace, căpitanului îi păru rău, într-adevăr, că trebuia să plece. Bănui că, dacă ar mai rămâne
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_adrian_diac_1494094599.html [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
sunt baza credinței pe care trebuie s-o urmăm, s-o deținem și s-o păstrăm, căci vine și că un liant de binefacere împotriva neștiinței, sau a științei noastre limitate... Credință umple cu un aluat de pace ceea ce mintea frământa că nu poate cuprinde... Ori, Dumnezeu știe de ce noi oamenii nu putem mai mult... se pare că omul ori de câte ori a vrut 'să știe' mai mult, atunci rapid și-a manifestat și superioritatea față de acela care 'cunoaște' mai puțin... intervenind rapid
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dumnezeu_dumnezeu_i_valerian_mihoc_1383186704.html [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]