5,216 matches
-
unde trebuie, adică în plină activitate fizică și mentală, într-o efervescență a cercetării și a scrisului care, cel puțin din afară, pare a fi mai mare astăzi decît cu vreo cîteva decenii în urmă. Chiar dacă trupul îi este acum fragil și împuținat, iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul pare a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului este compensată prin vigoarea proiectelor, iar sprinteneala
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
în ultimii ani reprezentarea artistică din spațiul european, și nu numai, a redescoperit figurativismul și valorile existenței umane determinate. Excedat de propria-i civilizație și de avalanșa bunurilor de consum, omul a început să fie privit ca un reper din ce în ce mai fragil, rătăcit dramatic într-o lume în plină entropie. Dacă ar fi să ne raportăm numai la arta românească a ultimilor ani, această imagine a omului vulnerabil, reflectată într-o susținută acțiune neoantropocentrică, este oferită în mai mare măsură de către sculptori
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
în același timp, posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît majoritatea uleiurilor sunt autoportrete, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
mediu - sunt mult estompate pentru a impune materiei valori noi, aproape nefrecventate până la el: opacitatea, o cromatică vie și forme bine definite - valori ce o apropie de pictură și de sculptură. În concluzie, dacă Valer Neag aduce Sacrul în spațiul fragil al umanului, Mihai Țopescu esențializează individualul în caractere și tipuri sociale ușor recognoscibile, iar în această pendulare între Mărturisire și Atitudine expoziția celor doi artiști sticlari ne convinge că, măcar accidental, nu toți românii sunt "sub vremi".
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
aceeași frază, prin aceeași acțiune, poți trăda ori salva? Nu mai există nici un temei pe care conștiința să se poată bizui, asta am înțeles-o pe cînd adunam oasele fratelui meu de pe cîmp și din nou cînd am pipăit oasele fragile ale acelei fete în peștera voastră." Meritul și originalitatea Christei Wolf, ca și îndrăzneala ei, constau în primul rînd în reconsiderarea fundamentală a mitului. Dintr-o vrăjitoare extrem de abilă și perfidă, cum a consacrat-o mitologia, Medeea devine în viziunea
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
regulative - politica și dreptul. O organizare socială bună, respectiv o constituie bună, trebuie să fie locul geometric al îndreptățirii echilibrate a tuturor manifestărilor creatoare sau ocrotitoare de valoare. Pe de altă parte, analiza sociologică și axiologică, ne convinge că, mai fragile fiind, valorile culturale au nevoie, mai mult ca alte tipuri de valori, de intervenția regulativă a politicii și a statului. Că lucrurile stau într-adevăr așa, o dovedește împrejurarea că în țările democratice problematica culturală face, în mod substanțial, obiectul
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
formației Iris, de la nord la sud și de la tinerețe pînă la bătrînețe, toată lumea rostește cu un soi de mîndrie culturală noul cuvînt. Ca orice buruiană de gen și locația mănîncă seva altor cuvinte, infinit mai frumoase, mai precise și mai fragile, le omoară și le ia locul. Că fiecare înțelege prin acest cuvînt altceva, tot ce încape între loc și locuință, și că, în felul acesta, comunicarea își pierde una dintre calitățile de bază, precizia, nu interesează pe nimeni. Oricum, vorbitorii
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
Reacțiile de semn contrar între public și critică dispar însă, o dată pentru totdeauna, cu Titanic vals (1932), comedie de succes imediat și absolut. Îi urmează în aceeași descendență răspicat caragialiană ...Escu, iar din noianul celorlalte compoziții se detașează, prin contururile fragile ale comediei lirice, Visul unei nopți de iarnă. Și chiar dacă Teatru la domiciliu cu zecile de piese într-un act, amuzantele epistole din Doresc ca micile mele rîndulețe ori "mușatismele" din Fiecare cu părerea lui vor îmbogăți și vor înfrumuseța
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
să urlu! Era un alt efect decât cel scontat. - Trebuia, poate, să aleagă o altă poezie. - Altă dată mi-a dăruit un elefant mare, din pluș, de înălțimea unui copil - putea fi călărit. Cu altă ocazie a adus un ied, fragil, care de-abia se putea ține pe picioare și care a devenit imediat un membru al familiei, foarte apreciat mai târziu sub formă de capră, animal inteligent și vesel. Odată a câștigat la tombolă o minge de fotbal pe care
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
se lăsa o pînză de tristețe. Își amintea ceva, care-l tulbura, dar repede se încuraja: Lasă, că îndată vine, vine primăvara. Renaștem". Îl ascultam pe înțeleptul artist și mă minunam de cîte resurse nebănuite are parte ființa atît de fragilă și de puternică, care este omul. Poate și pentru că e din nou acasă. După 70 de ani de peregrinări prin țară și lume, după 50 de ani de ședere în București, locul cel mai prielnic creșterii operei sale, Ion Irimescu
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
vorbele, pentru că simt ceea ce spun". Și așa a fost. Monologul lui despre dimineața pierdută a istoriei noastre, rupea sala. În Copilul îngropat s-a simțit ca peștele în apă, ca un prunc la baia zilnică. Inocent și visceral, masiv și fragil, distrugea totul în jur, cu excepția Marianei, celălalt titan care-i ținea piept. În Petru se juca. Nu-i păsa de nimic. Își arăta burta râzând și glumea, senin, înainte de a fi ucis. A crezut mult în acest spectacol și a
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
îl respect. Sinceritatea lui poate fi distrugătoare, dar în momentul următor poate fi la fel de sincer în asumarea erorii. Îi doresc încă mulți ani în zodia certitudinilor sale și îl asigur de dragostea mea necondiționată. Marcel Iureș: Rebengiuc e un liric fragil ascuns într-o virilitate jucăușă, plină de giumbușlucuri. Mereu aceeași și de fiecare dată alta. Ce fel de artist e Victor Rebengiuc? Iaca, așa, un fum care-ți rămâne impregnat . Cred că pentru el ar trebui inventată o nouă treaptă
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
estetică, această poezie a avut totuși în primul rînd o valoare așa-zicînd funcțională, de higienă a psihicului, de întreținere a memoriei vii, împotriva agresiunii de fiecare zi". Obiceiurile mnemotehnice din închisori ar fi meritat un întreg studiu sociologic. Este totuși fragilă ipoteza lui Ion Pop, în comparație cu dimensiunea și importanța fenomenului. El se bazează doar pe o afirmație de acest gen a lui Paul Goma în cartea sa Gherla. De îndată ce problemele puse de texte sînt serioase, provocatoare, Ion Pop face pasul înapoi
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
zică cuvintele lui Solomon că orice i-au pohtit inima nu i-au lipsit. Acestea și ca acestea văzând înaintea ochilor lui, numai să veseliea". Dar efortul de a nu provoca destinul, de a menține cu orice preț un echilibru fragil, este total iluzoriu; deși dintre toate cel mai lipsit de ambiții, acest vis se dovedește a fi și cel mai greu realizabil, fiindcă, după cum știm cu toții, soarta este schimbătoare. Și într-o frumoasă zi, pe neașteptate (anonimul știe să prezinte
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Dar de sub ploaia de ghiulele nemiloase expediate de Cristian Tudor Popescu? Nici măcar Tucă nu s-a abținut să-i dea câțiva bobârnaci acestei doamne împinse de cinsimsul de partid într-o postură de sinucigaș profesional. Cred, așadar, în sinceritatea lacrimilor fragilei Cati. Pe de altă parte, atunci când e pusă față în față cu evidența, se preface că nu înțelege care-i problema cu manualele astea, auzi, alternative! Sunt convins că știe, la milimetru, la ce porcării s-a înhămat. Și mai
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
sunt limpezi. Partea proastă e că tranziția se derulează greu și încă n-am reușit saltul de la miliardarii de carton la miliardarii de oțel. Averile colosale, adunate prin inginerii financiare, dacă nu chiar prin hoții la drumul mare, sunt încă fragile. Când primii securiști români vor pătrunde pe marile piețe și burse ale lumii, să fim siguri că monitorizarea propusă de dl. Groșan a devenit caducă. Cu o condiție: ca până atunci să mai avem ce și pe cine integra. Cu
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
lumea s-a schimbat / că strada pe care o știai la locul ei s-a mutat pe o altă stradă / într-un cartier străin dintr-un oraș aproape necunoscut”). Întârziind să se despartă de maestru, discipolul pendulează între un eu fragil și un noi tot mai incert. O declarație de iubire, post-mortem, care aproape refuză despărțirea și care încearcă, în același timp, să recupereze energiile mediumnice ale poeziei pentru un ultim dialog revelator, plin de sens pentru o posibilă „sintaxă a
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
de centru dur al unei structuri spațiale care, dimpotrivă, mizează pe grație și pe o anumită capacitate de vibrație în contactul direct cu golul atmosferei, este Marius Tănasă. Asociind expresia frustă și dură a metalului unei structuri din lemn extrem de fragile, aproape minimaliste, el îi provoacă, acesteia din urmă, un efect de potențare a gracilității pînă în pragul conversiei semnului plastic în semn sonor și în mesaj muzical. Iar ultimul în acest sistem de lectură care își schimbă mereu planurile, Laurențiu
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
atît de plenar ca aici - Răzvan Vasilescu (Kocikariov), fără odihnă din rîvna cu care vrea să-și însoare prietenul, căpătînd pentru asta chiar darul ubicuității, Andreea Bibiri (Agafia Tihonovna, fata de măritat), o Sonia formidabilă în “Vanea”, o inocentă și fragilă fată bătrînă, seducătoare în candoarea imposibilității de a-și formula alegerea, Mariana Mihuț, Fiokla Ivanovna, Pețitoarea cea neobosită în tumultul trucurilor ei adunate într-un joc sec și cinic, Doru Ana (Ivan Pavlovici Omletă), bărbatul dur, masiv, impunător în definirea
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
creează o ruptură clară. Ochiul femeii călătoare din primele două părți e prea rece, prea stăpânit, puțin naiv, martor curios, nepreocupat de sine și interesat doar să înregistreze, pe când ochiul celei care pleacă în căutarea minotaurului este scormonitor, pasional, implicat, fragil și trăind intens fiecare percepție. Or, nimic nu explică transformarea sau glisajul. Toate semnele conduc către aceeași concluzie: textele devenite capitole ale aceleiași cărți sunt, de fapt, bucăți distincte, scrise din motive diferite, în perioade diferite (jurnal, note memorialistice, excerpte
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
și fără nici o ocolire, de-a dreptul în zonele subsidiare prostului gust”. Revolta conținută în atari formulări ca și colaborarea poetului la ziarul Dreptatea nu puteau duce la alt rezultat decît la excluderea sa din viața culturală și, ulterior, întemnițarea. Fragila sa ființă longilină, cu o carnație redusă la minimum, n-a putut suporta crunta detenție care a inclus și tortura. După toate probabilitățile, o fractură de femur, în urma căreia un fragment osos a pătruns în circuitul sangvin, i-a fost
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercițiu exterior, o simplă retorică a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizică. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor anatomii și ele sumare, pictura Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizată, încremenită în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă, moarte. Fără ostentație și fără crispare, cu
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
compoziția se realizează cu o naivitate jucată, prin repetiții și simetrii. Lipsite cu totul de acea frumusețe previzibilă și decorativă, care cucerește retina și lenevește imaginația, aceste pînze monotone ale lui Vlăduță au o discretă frumusețe interioară, născută din umbre fragile și din melancolii vagi. Structura lor maniheică (alb - negru, întuneric - lumină, mic - mare) subînțelege un anumit mister, măcar și numai pe acela născut din jocul contrastelor, iar urma vie a gestului, tușa ezitantă și privirea inocentă trimit direct către o
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
pregnantă componentă arhitecturală, se înscrie și Doru Drăgușin, în vreme ce Adrian Radu și Ionel Iștoc aduc un mai sever spirit geometric și o mai mare economie în ceea ce privește desfășurarea pe suprafețe. Cristina Iliescu, deși vine dinspre artele decorative, mai exact din lumea fragilă și imponderabilă a sticlei, a asigurat continuitatea lui Gheorghe Iliescu - Călinești în simpozion - de altfel, regretatul sculptor este chiar patronul spiritual pe care această tabără de creație și l-a însușit oarecum natural - a dus economia limbajului pînă la ultimele
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
un ultim cuvînt în materie. O gîndire în același timp paradoxală și de bun-simț îi conduce demersul: oricît pare de contradictorie, poate chiar absurdă, asemenea situare, ea îi rămîne specifică profesorului româno-american; realizarea, capitol de capitol, a acestui delicat și fragil echilibru marchează originalitatea cărții. Paradoxul se afirmă, copios și strălucit, de la primele pagini. Este oare romanul o „artă”? Nu cred, răspunde Toma Pavel. Dacă înțelegem prin „artă” acea activitate detașată de viața practică și consacrată exclusiv „producerii frumuseții” (p. 17
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]