240 matches
-
generației cristalizate în jurul anului 2000, Vlad Moldovan nu le e, acestora, dator prin nimic. Cel mult o anume tăietură molcomă a sintagmelor și o anume indiferență față de formulările insistent expresive l-ar putea situa pe același meridian cu Ștefan Manasia. Fragmentarismul și narativitatea nu mai sunt, la el, premise ale poeziei, ci repere ale viziunii. Pe care, ulterior, la cerere, fiecare o poate transforma în ce vrea. Un poem care trimite la practicile zen se încheie, riguros, cu însemnarea orei și
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
ca un factor originar al lirismului se contrage în contemplație. Aparent, aceasta reprezintă o smulgere din context a cîte unui element, o dilatare a sa pînă la gradul la care ocupă integral ecranul unei sensibilități ce s-ar complace în fragmentarism, într-o dislocare subiacentă. De fapt, obiectul contemplației. Aparent, aceasta reprezintă o smulgere din context a cîte unui element, o dilatare a sa pînă la gradul la care ocupă integral ecranul unei sensibilități ce s-ar complace în fragmentarism, într-
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
în fragmentarism, într-o dislocare subiacentă. De fapt, obiectul contemplației. Aparent, aceasta reprezintă o smulgere din context a cîte unui element, o dilatare a sa pînă la gradul la care ocupă integral ecranul unei sensibilități ce s-ar complace în fragmentarism, într-o dislocare subiacentă. De fapt, obiectul contemplației se încarcă de forțele globalității, devine un receptacol al absolutului. Cufundați în transa contemplativă, percepem nivelul absolutului marcat de obiectul în cauză. Nu sîntem nici noi, în atari circumstanțe, despărțiți de întreg
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
nu minte“, spune el e în Bufnița oarbă). Călătoria în India are valențe sincretice, e o călătorie în spirit - acolo Sadegh Hedayat „vede“ teribila uniune a două tipuri de gândire, aparent ireconciliabile: gândirea orientală și gândirea occidentală - una bazată pe fragmentarism, cealaltă, pe ideea de sistem. Stranie premoniție scriitoricească în „Bufnița oarbă“, roman scris la Paris, în Franța! Îi plac evadările (uneori săptămâni întregi) și respinge gloria. Prietenii îi smulg manuscrisele din mână și așteaptă cu înfrigurare și cu mari emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
scrie Pavel Căruț nu există absolut nici o legătură. De ce? Pentru că Marin Preda era scriitor. in afara timpului Secolul XX a fost, din punct de vedere literar, agitat. S-a contestat tot ce s-a făcut în secolul XIX, promovându-se fragmentarismul în locul construcției monumentale, absurdul în locul logicii, antiliteratura în locul literaturii. După acest război de o sută de ani, apare un poet care scrie calm, surâzător, exact ca în secolul XIX... ‹ Poetul se numește Ionel Câmpeanu și a publicat nu demult o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avea lacrimi în ochi". Există însă multe alte texte în care numeroase structuri extrem de condensate sunt conjugate cu altele, în care fiecare vers conține, el singur, o întreagă poveste și o lume. Care e rezolvarea găsită pentru pericolul real al fragmentarismului? Alegând o formulă cu un grad ridicat de actualitate, Valeriu Mircea Popa scrie o poezie fără convențiile punctuației. Mai precis, e complet lipsită de punctuație. Ceea ce favorizează o continuitate a structurilor poematice, chiar dacă este vorba - în fond - despre una formală
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
dovedește a fi, de fapt, criza însăși a omului și a valorilor sale într-o lume din care Dumnezeu lipsește. Judecata severă pe care o poartă el asupra raționalizării crescânde a poeziei și a lumii nu îl conduce însă la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit. Într-o epocă în care, ca și între cele două războaie, triumfă alienările de toate felurile, în care individul se regăsește tot mai izolat
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
scenice care acordă deplină libertate interpreților, care își compun singuri propriile partituri, formulă destul de des întâlnită în piesele coregrafice contemporane Ștefan Lupu, Alin State și István Téglás sunt, în egală măsură, creatorii și interpreții succesiunii de momente care alcătuiesc spectacolul, fragmentarismul postmodern fiind de altfel o caracteristică generală a dansului contemporan. Alin State este singurul interpret nou, cunoscut abia cu prilejul acestui spectacol. În schimb, actorul István Téglás este integrat mai de mult în comunitatea dansului și, totodată, un mai vechi
Înainte de potop by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5701_a_7026]
-
gândită și interpretată de Carmen Coțofană - a fost realizată în urma unei rezidențe coregrafice la Luxemburg, oferită de Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău, Asociația ArtistNe(s)t și Centrul de Creație Coregrafică Trois C-L din Luxemburg. Marcat de același fragmentarism, spectacolul lui Carmen Coțofană a evocat în două dintre secvențe momente din istoria dansului - al Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) și al unui personaj romantic - evocări reușite prin reprezentările lor inspirate, care sugerau esența proprie lumii în care au
Înainte de potop by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5701_a_7026]
-
religios, când apăsat profan, discursul său muzical uimește prin profunzime și printr-un patetism natural, necontrafăcut, neanunțat de vreun program cultural bine definit. Perfect articulat de la un capăt la altul al creației sale, Van Morrison trăiește, de fapt, printr-un fragmentarism plin de vitalitate, coerent mai ales în marginile sale, dar solid anexat unui centru vital de-o desăvârșită consecvență. Toate aceste lucruri au fost admirabil înțelese de Greil Marcus. Considerat unul din marii critici muzicali contemporani, autor de cărți decisive
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
O expoziție deloc convențională, pe care l-am invitat s-o deschidă în 1972, în ambianța Congresului Internațional de Estetică, își declara în chip manifest asemenea preocupări, impunînd structurilor să se deșire, - plase de ciment suspendate între continuum și un fragmentarism al partițiunii: și asta nu pentru a semna, deznădăjduit, o renunțare la constructivitate, ci pentru a-i administra un soi de revulsiv benefic. În același context, sub auspiciile Sălii Dalles, o sinteză ambițioasă împrospăta raporturile dintre materiale tradiționale, dintre Lemn
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
din Sub semnul Aspidei. O dificultate tenace se dovedește a fi așezarea cărții, a romanului sui generis, cum zice dl D. Micu în prefață, Roxanei Pavnotescu în contextul literaturii actuale. Cartea ar putea fi afiliată postmodernismului prin unele trăsături comune: fragmentarism, incoerență (măcar aparentă) la nivel narativ, ștergerea limitelor dintre genuri și specii, dar toate aceste caracteristici sunt aparente numai, sau, mai degrabă, formale, ca o condiție oarecum obligatorie de a te înscrie în moda literară la zi. Pentru că, altfel, substanța
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
aproape neverosimila ediție îngrijită de regretatul Zigu Ornea în 1979, nu au reușit nici să ne furnizeze un „nucleu dur”, convingător al operei, nici nu l-au readus pe scriitor în atenție. Fie din cauză că au fost „orientate” ideologic, fie din cauza fragmentarismului sau a interpretărilor necorespunzătoare - de întâlnit în cele câteva ediții apărute la Chișinău -, cele 8 culegeri de publicistică a lui Stere au trecut fără urmări în planul valorificării istorico-literare. Este o motivație suficient de puternică pentru ca un cercetător laborios și
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
constant de a se lăsa înregimentat oricărui curent de gîndire dominantă și de a ceda oricărei tentații totalitare, asemeni suprarealiștilor comunizanți: „Judecata severă pe care o poartă el asupra raționalizării crescînd a poeziei și a lumii nu îl conduce (...) la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit”. Merită evidențiată situarea lui Fondane ca gînditor „existențial” - nu „existențialist” - adept al „gînditorilor privați” Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche, Șestov și care, spre deosebire de Sartre și Heidegger
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
nu numai manuale și auxiliare didactice, ci și statuete din plastic sau iconițe cu scriitori canonici). Problema constă într-o imperfecțiune de modulație. Fără să aibă numaidecât adâncime, personajele de aici se detașează excelent prin contur, ajutate și de amintitul fragmentarism al romanului. Un Cristian le trasează din câteva tușe, mai multe nefiindu- i necesare. Dacă revine la ele ulterior, o face tot cu minimă risipă de energie. Realismul rezultă prin efecte, în fond, caricaturale. Când are, în schimb, de prelucrat
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
un scriitor. Această enigmă a biografiei lui Urmuz primește, prin ediția de față, o lămurire convingătoare. Dar tipul de scriitor pe care îl ilustrează misteriosul grefier de la Casație este unul special, mai ales în modernismul interbelic. Urmuz tinde nu spre fragmentarismul suprarealist, ci spre modelele „fractalice” ale prozei postmoderne. Căci versiunile prozelor sale sunt, toate, încheiate. Ele diferă, desigur, prin gradul de rafinare artistică - Ion Pop remarcă tendința scriitorului către sublimarea și abstractizarea expresiei -, însă există de sinestă tător, comunică între
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
protocronismului de Alexandra Tomiță, cu Avangarda românească și complexul periferiei de Paul Cernat și cu altele de aceeași factură, ne îndreptățește să vorbim despre un moment distinct în orientarea noilor critici. Au fost acuzați fără temei, până de curând, de fragmentarism și neorganizare.
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
privește proza, în special romanul, care se află în atenția acestui comentariu, transformările sunt de-a dreptul spectaculoase. Între altele, scriitorii purced la schimbarea structurii tradiționale a romanului - răsturnarea cronologiei, aparenta lipsă de unitate compozițională, jocul liber al memoriei asociative, fragmentarismul, nouă viziune asupra personajului. În elanul ei evolutiv, literatura română își impune un efort sincronic mai mare decât oricând. De mult s-a dorit apropierea de marile literaturi europene, înainte de toate, și, pentru aceasta, s-a născut voința de ardere
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
intervențiile din Le Point pe marginea sorții romanului. Printre altele: dacă Tolstoi, Hugo, Flaubert erau sociologi și istorici ai timpului lor, „astăzi totul s-a fragmentat: romancierul spune istorii sau, mai rău, propria istorie, nicidecum Istoria.” Deși se vorbește despre fragmentarism mai ales în ultimele decenii, niciunui romancier nu i-a fost vreodată la îndemână privirea integrală, absolută și definitivă asupra lumii. Marile desfășurări epice pot fi cuprinzătoare, cu mulțimi de personaje puse în mișcare, cu o consistentă filosofie subtextuală, dar
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
e cert: poezia lui Virgil Mazilescu a reprezentat, în ultimele două decenii ale regimului ceaușist, un reazem al celor care mai credeau în literatura adevărată. Puțini scriitori au fost atât de opaci la elementul ideologic, pe cât a fost Mazilescu. Laconismul, fragmentarismul și concepția textului ca „work in progress”, condamnându-l la o relativă marginalizare socială, l-au salvat artistic, în integralitatea operei sale. Era necesară readucerea în circuit a operei lui Virgil Mazilescu, la zece ani după discreta, totuși, ediție Condeescu
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
greu să construiască o relație cu Uniunea Sovietică, în care se consuma finalul Marii Crize și aveau loc câteva asasinate politice care zguduiau pașnica, până atunci, scenă politică internă? O primă caracteristică pe care o remarcăm imediat - întrucât contrastează cu fragmentarismul asumat al beletristicii - este consistența unor teme pe care Vinea le urmărea încă din deceniul anterior. Cum ar fi: 1) incoerențele politicii externe, în care gazetarul vedea (premonitoriu, am spune azi) cauzele unei viitoare prăbușiri a României Mari, 2) moralitatea
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
interbelic (și nici măcar cel mai popular dintre suprarealiști), departe de a diminua meritele ediției, le subliniază. Căci, ajunsă la al nouălea volum, ediția critică ne obligă să renunțăm la imaginea unui Vinea boem, dezinteresat de opera sa și risipit în fragmentarism.
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
România:07.12.2012. Produs de: Inforg Studio/ Hai Hui Entertainment/CNC. Distrbuit în România de: Transilvania Film. Realizat după romanul omonim al Aglajei Veteranyi, filmul Krisztinei Deák încearcă să păstreze o anumită poezie existențială a romanului și să coaguleze fragmentarismul generat de viziunea caleidoscopică a unei hipersensibilități contrariate. Aglaja (Babett Jávor) se naște în marea și eteroclita familie a circului, dintr-un tată român, comediantul Țăndărică (Zsolt Bogdán), specializat în căzături în cur, și o mamă unguroaică, Sabine (Eszter Ónodi
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
debutaseră încă în volum. Între timp, însă, cărțile lui Paul și Bianca Burța Cernat, Andrei Terian sau Claudiu Turcuș au demonstrat nu numai acribie în cercetare - calitate de care nimeni nu-i mai suspectează pe tineri într-o epocă a fragmentarismului mediatic -, ci și mult tact profesional. Principiul de ordine pare a fi sine ira et studio. Mai mult: cele mai importante volume ale ultimei generații de critici își propun să facă lumină în „cazuri” complicate de istorie literară, imposibil de
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
ajustată, din cauza contextului, la dogma „autonomiei esteticului” - își găsește, peste ani, complinirea. De altfel, nu-i greu de observat că (sigur, cu diferențele de rigoare) acești critici reînnoadă mai degrabă cu „bunicii” șaizeciști decât cu „părinții” optzeciști, mai aplecați spre fragmentarism și spre reabilitarea marginalului. Tinerii au în comun cu generația critică a anilor șaizeci ambiția de a reconstrui, după un cataclism social-politic considerabil, istoria literaturii române din rădăcini. După cum generația lui Manolescu- Simion simțea că poate repune pe masă, în
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]