240 matches
-
ideea că soțul nu are putere asupra propriului trup, totuși a adăugat că femeile trebuie să fie obediente (Ephesians 5: 22), elemente pe care personajul chaucerian le ignoră voit.309 Ceea ce o caracterizează în această pledoarie în favoarea eliberării femeii este fragmentarismul, deoarece dizlocă textele scripturistice sau patristice. Această metodă de interpretare a preluat-o totuși din tradiția oficială: „Citând aceste texte în scop propriu, târgoveața nu face decât ceea ce întreprindeau și exegeții biblici în lucrările lor, pulverizându-le și fragmentându-le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în care impresia generală este a unei conversații, dar prin apropiere de pacienți se observă că fiecare vorbește singur. Opțiunea pentru această imagine alegorică este sugestivă în ceea ce privește atitudinea de respingere pe care Călinescu o manifestă privitor la modernism, perceput drept fragmentarism. Totodată, se resimte puternic oroarea de individualizare, ce ține de aceeași viziune clasică. Călinescu argumentează că Revoluția Franceză a fost dominată în ceea ce privește actanții ei de viziunea clasică. Aristocrații nu au fost surprinși de ghilotină, preferând în continuare să converseze, să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aibă biografie anterioară, venind dintr-un trecut incert și deplasându-se spre o țintă nebuloasă. De fapt, acest gen de personaj consuna cu noile formule literare create de experimentele moderniste. Dezintegrarea eului, mutarea accentului de pe descrierea evenimențială pe analiza interioară, fragmentarismul proceselor psihice, fluxul conștiinței n-au rămas achiziții ale cercului închis al elitei. „Mărcile înregistrate” Virginia Woolf sau James Joyce iradiază în direcții neașteptate, creând epigoni chiar în zonele extrem-marginale ale literaturii. Ca locuitor al nebuloasei lumi moderne, Philip Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Volumele de poezii Peisaje bolnave (1990) și Personaj în grădina uitată (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România) cultivă o atmosferă generală de morbidețe, de spleen baudelairian întârziat. G. promovează programatic poetica optzecismului și, în genere, a postmodernismului, cu accent pe fragmentarism, pe discursul autoreferențial manierist-baroc. Adoptă postura de înstrăinat, de „bolnav” ce face exerciții de singurătate și pictează „peisaje bolnave”. Colocvialitatea, ironia și aluzia inteligentă la cotidian sunt „mărcile optzeciste”, care se aliază cu narativitatea neolirică, cu dezinvoltura realismului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
școlirea, a devenit licențiat, adesea doctor În știință, și-a tipărit carte de vizită de intelectual, a fost abandonată societatea multilateral-dezvoltată și hegemonia doctrinei unice, s-a schimbat ierarhia valorilor, s-a adaptat și el. Disoluția doctrinei unice, ruptura și fragmentarismul ce i-au urmat, punând sub semnul Întrebării Întreaga istorie socială de o jumătate de veac, l-au găsit pregătit pentru schimbare. Renunțarea la valorile absolute i-a adus o ușurare: a abandonat miturile comuniste, relativismul i-a venit ca
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de tehnica narativă), iar în Șanțurile, Moșu exprimă stratul legendei, al mitului. Dacă Eugen Simion găsește în tipologia personajelor lui Eliade, "indivizi comuni cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fundamentale" în apocrife (doctorul Tătaru, din Les trois Grâces) și susțin deprinderea unui nou limbaj "în cuvintele limbii de toate zilele", "limbajul camuflat în limbajele de toate zilele" (Dayan), văd în teatru "un spectacol sacru" (Nouăsprezece trandafiri), citesc semne în fragmentarismul cotidian etc. Există întotdeauna un mesaj pe care personajul eliadesc îl transmite sau trebuie să-l transmită celorlați, mesaj a cărui decodare echivalează cu recunoașterea sensului trans-istoric73. Chiar Sorin Alexandrescu, care folosește o abordare semiotică a operei eliadești (alcătuiește careuri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fragil". Pe când "cei puternici vor cădea", Fărâmă supraviețuiește pentru că este "cel ce știe să povestească" și, în felul acesta, "poate, în împrejurări grele, să se salveze"380) a fost analizat de majoritatea exegeților lui Eliade: "fragilitatea și lipsa de coerență, fragmentarismul unei ființe modeste"381, "fragilitatea ființei"382, ca și "reprezentarea"383 lui Eliade în acest personaj, "asemănările importante între Mircea Eliade omul și bătrânul Zaharia Fărâmă"384. Vorbind despre termenul central al hermeneuticii lui Eliade, "fragmentări", Ștefan Borbély spunea că
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ea este cerută de speranța în viitorul ultim: „Omul se are pe sine în-suși, dispune de sine însuși, se înțelege pe sine însuși și înțelegând, rememorându-și trecutul său și actualizând își prevede viitorul”. c) A ajuta la eliberarea de fragmentarismul istoriei. Istoria, astăzi, este prezentată ca o serie punctiformă de fla-shes-uri fără nici un fir conductor. Este posibil să surprindem evanghelic sensul harului momentului pe care îl trăim acum; criza, care astăzi se trăiește în ceea ce privește speranța, ne poate aminti că nu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lui C. Rădulescu-Motru. Aspirația aceasta e percepută și-n Statele Unite ca dorință de transcendere a limitelor impuse de neomodernism și postmodernism, o trecere peste ceea ce Max Weber numea "cușca de fier" a instrumentarului îngust, specializat al modernității, dar și a fragmentarismului și relativismului postmodernității. În limbaj eminescian, identitatea (arheitatea) nu se opune, ci condiționează diversitatea dinamică a noului. Transmodernismul se prefigurează a nu fi o doctrină, cât o spiritualitate, acea lume-lumen în stare să contracareze veșnica primejdie a opacizării prin artificială
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată ca text. Discursul liric, lacunar și derutant, alătură rezonanțe ale poeticii lui Lucian Blaga cu unele note avangardiste. Deși absorbit câteodată de retorica șocantă și de fragmentarismul limbajului, poetul are o sensibilitate mai apropiată de marile teme - iubirea, poezia, moartea -, pe care o locvacitate neliniștită și încordată pare a le asedia continuu. Proza scurtă și publicistica lui Ș. oferă o fațetă complementară, abia vizibilă în poezie; inspirate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
principal al scrierilor sale. F. pornește de la cercetarea aplicată asupra unor probleme controversate: în studiul Héraclite d’Ephèse (1933), de pildă, reconstituie formula inițială a cărții acestuia, analizează stilul obscur al filosofului sau ideile lui despre cauzalitate. Comentatorul depășește însă fragmentarismul analizelor de detaliu și formulează concluzii de interes general. În această primă lucrare notabilă, important este mai ales raportul pe care autorul îl stabilește între limba și filosofia oricărui popor, premisă a încercărilor lui ulterioare de filosofie comparată. După F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
și focoasa Profi -, unchiul Tache Mărcuș și fiii săi), ale tovarășilor de joacă și ale colegilor de școală, ale unor concetățeni cu diverse ocupații. Forța și căldura evocării, într-un stil ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios lirism. SCRIERI: Din lacrămi, Craiova, 1899; Peste mări și țări, I-II, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
un număr astăzi îngrijorător mare de studii teoretice a fost marginalizată tocmai cazuistica, au căzut în dizgrație exemplificările, studierea cu acribie a operelor propriu-zise. Oricât de reprobabil ar fi, faptul în sine a fost generat și de anumite condiții "obiective". Fragmentarismul, lipsa datelor biobibliografice suficiente în privința anumitor autori, ba chiar a textelor în cauză sunt tot atâtea elemente de contextualizare transistorică, dat fiind că ne referim la acele opere culte care s-au pierdut (sau a căror existență este, în cel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este desemnat prin repere multiple, chiar și în poezia epică sau în proza scurtă. - Genul dramatic este caracterizat printro dublă temporalitate: timpul ca moment obiectiv/ca durată a acțiunii scenice (un prezent al timpului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip balzacian, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața nean tului, angoasa existențială, solitudinea, alienarea, spaima de moarte, sentimen tul finitudinii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
actualizează, aleatoriu, momente care nu se succed cronologic sau se realizează prin acronii de tipul analepsei (amânare, rela tare ulterioară a unui eveniment cauză/eveniment anterior), al prolepsei (anticipări), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. 3.2.5. Modurile de narare. Stil direct, stil indirect și indirect liber Modurile principale de narare sunt: Nararea prin reprezentare este o strategie textuală prin care se impune discursul personajelor ce substituie pe spații ample discursul naratorului. Conferă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mari. Devenită și ea o societate de consum, lumea țărănească aderă la un model existențial care îi este străin. Țăranul mănâncă acum conserva de fasole / cu cârnăciori produși la fetești încălzită cu baterii solare. Alienarea omului modern este exprimată prin fragmentarism, prin asocierea unor imagini discontinue care sugerează înstrăinarea de natură și de vietățile ei, artificializarea existenței întro lume care șia pierdut reperele transcendente, substituind credința cu tehnica și cu știința: ba dați în câini lumea e mică/ba cu gerovital
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
suliman”. Începând cu poemele publicate în 1915 în „Cronica”, lirismul lui, evoluat în răspăr cu idealul compoziției sinestezice și imagistica de tip romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, cât și de fadul idilism sămănătorist: „...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare / în schimb, iată un popă-negru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Desigur, exercițiile lirice ale optzeciștilor basarabeni nu egalează întotdeauna valoarea modelelor după care s-au inspirat, însă prin reprezentanții săi de frunte, această producție poetică se poate supune celor mai înalte criterii de apreciere. Caracteristicile principale ale acestei poezii sunt: fragmentarismul, prozaismul, autoreferențialitatea, ironia și metatextualitatea - toate puse sub imperiul culturii. Cultura, livrescul, sunt semnul heraldic al acestei generații, al cărei merit principal constă în faptul că a adus cultura, prestigiul acesteia, în scrisul său. Lista foarte restrânsă a prozatorilor optzeciști
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
începe doctoral și tehnic, devine un pasionant excurs în simbolismul cultural al culorii, în cheie comparatistă. În Tradiție, inovație și spirit critic se distinge, în istoria paradigmelor, arta care „face artă despre artă” de arta „care face artă despre viață”, fragmentarismul primei tendințe putând totuși contribui la edificarea spirituală a omului ca totalitate, după cum - tot prin spirit critic - absolutizările pot contribui la construirea globalității spirituale. Remarcabile sunt tonul comprehensiv, hermeneutica asociativă și precizia caldă a prezentării unor artiști ca Theodor Pallady
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
celor nouăsprezece trandafiri: „la Eliade, revelațiile sunt construite de autor, iar nu trăite de acesta și, la o analiză minuțioasă, își dezvăluie lipsa de autenticitate literară și umană”. În schimb, cea de-a treia secțiune (Teze neterminate) mizează pe avantajele fragmentarismului și pe insolitul asocierilor, fiind un montaj de texte care speculează contiguitățile imprevizibile. Captivante și plauzibile în ansamblu, unele juxtapuneri - cum ar fi analogia dintre Liviu Rebreanu și Hegel pe baza unor afirmații decontextualizate din Ion - resimt însă o aplecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
-n ritmul unui vers”. Alte poeme sunt semnate de Șerban Bascovici, Al. Vițianu, Eugen Ștefănescu-Est, Const. T. Stoika, George I. Stratulat, C. R. Ghiulea și Ch. Poldy (Leopold Chefa). Selecția de proză e la fel de coerentă programatic. Un adevărat indicator de direcție - fragmentarism, frazare discontinuă, torpilarea tuturor clișeelor sentimentale și literare prin acumulări în exces, alternate cu adnotări în zeflemea - sunt textele lui Adrian Maniu Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
care poate fi supusă observației. 3.1. Autoreferențialitatea Pierderea încrederii în consistența lumii, nu numai în puterea umană de a o cunoaște în totalitate duce și la tratarea ei ca pe un imens text, o imensă ficțiune, de aici atât fragmentarismul cât și autoreferențialitatea poemelor ce caracterizează postmodernismul: "desubstanțializarea lumii fiind una din trăsăturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se îndreaptă spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și nu întâmplător imaginea de panoptic e
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
filosof, Cantemir nu pare a face parte din aceeași epistemă cu John Locke, Descartes, Bacon sau Leibniz. El se situează între epoci, preluând și deformând principii din teosofia lu van Helmont, mai puțin aspectele legate de experimentul științific. Principele subordonează fragmentarismul cunoașterii omenești (obținut prin metodele clasice pe care le recomandă filosofia) coerenței adevărului revelat; lumea nu poate fi înțeleasă decât trecută prin oglinda Scripturilor acesta este, de fapt, mesajul lui Cantemir. Adevărul acolo se află, iar la el are acces
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]