8,186 matches
-
da din bugetul pentru departamentele umaniste către cele tehnice. Dacă priviți un catalog de cursuri de la Stanford, departamentul de engleză este neafectat, dar celelalte limbi continuă să piardă teren, ceea ce este foarte trist, pentru că engleza nu poate fi puternică, dacă franceza și celelalte limbi nu mai reprezintă mare lucru. Nimeni nu mai știe nimic despre Stendhal, Flaubert sau Baudelaire, ceea ce face, să spunem, studierea lui T.S. Eliot, care a fost atît de influențat de acești scriitori, destul de dificilă. Astfel, persoane creative
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
auctorial" într-o mică și mizerabilă gară de provincie, unde, între horcăituri sinistre de soldați și prostituate, cânta, la lumina lanternei... Adevăratul chip, cel care dădea el însuși lumină, își rememora muzica vieții. Andrei Makine. Muzica unei vieți. Traducere din franceză de Emanoil Marcu. Editura Humanitas, 2002.
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; (prin extensie) care denotă profunzime, competență"; pertinența fiind definită ca "însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent" (DEX 1996). Diferența dintre pertinent și impertinent a fost preluată de română din franceză, unde sensul "obraznic" se dezvoltase, în timp, din cel "nepotrivit (cu situația)". Definiția este evident contrarie utilizării politicoase a termenului, demonstrînd că formula cu pertinență are o funcție cît se poate de autolaudativă. Că e vorba de o interpretare fantezistă
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
de aceea, cu fascismul românesc. Dar a facut-o în felul lui carnavalesc, așa încât nici Codreanu nu l-a considerat în nici un fel de ajutor. Cu această înțelegere, Marta Petreu dă o nouă perspectivă asupra operei scrise de Cioran în franceză. Citind în întregime, ea a căutat toate referințele la România, la anii '30 sau la fascismul românesc. într-un capitol intitulat "Spovedanie", a adunat toate aceste referințe și a creat un text nou, scris numai cu cuvintele lui Cioran, în
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
mare a lui E. Lovinescu. Școala, Holban a urmat-o la Fălticeni și la Focșani și a încheiat-o, după primul război, la București, unde și-a făcut și studiile universitare. A ratat un doctorat în Franța, fiind profesor de franceză la Galați, la Seminarul mănăstirii Cernica și în fine la seminarul Central din București. A debutat în 1924 la Mișcarea literară a lui Liviu Rebreanu și, editorial, în 1929, cu Romanul lui Mirel. A colaborat la Sburătorul (frecventînd regulat cenaclul
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
dat dreptate atunci, dar îi dau perfectă dreptate acum, după douăzeci de ani. "Cum naiba poți să scrii dumneata o carte despre Eminescu, dacă nu știi germana?" Atunci m-a supărat foarte tare, mi s-a părut că, dacă știu franceza lui Rimbaud și Baudelaire și Lautreamont, e perfect, ca acum să-mi dau seama că nu-i adevărat. Dacă nu știi germana lui Schopenhauer, Goethe & comp. nu prea ai ce să cauți - nici în bine, nici în rău în Eminescu
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Marina Constantinescu Am participat la nenumărate. Fiecare dintre noi. La școală sau în particular. Lecții de istorie, de matematică, de dans și bune maniere, de franceză, de engleză. Și cîte și mai cîte. Dar, vorba aceea, cît trăiește, omul învață. Orice și de toate. Nu știu dacă și esențialul. Asta este o altă discuție. În fine, mă grăbesc să ajung la ce vreau să vă povestesc
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
Simona Cioculescu Volumul Testamentele trădate (Gallimard, 1993) este a doua carte de eseistică publicată de Milan Kundera în Franța, după Arta romanului (1986). Scrise direct în franceză, cele trei sute douăzeci și două de pagini, împărțite în nouă părți, abordează diverse aspecte ale "artei născută din râsul lui Dumnezeu": spiritul umorului, înrudirea cu muzica, valoarea sapiențială etc. Cartea e străbătută de o ironie nostalgică față de trecutul trădat. Dincolo de
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
remake erau deja reținute de cîțiva ani la Hollywood de Julia Roberts și Meg Ryan. Am abandonat deci proiectul, cu atît mai mult cu cît piesa lui Clare Boothe era foarte americană, iar eu voiam să fac un film în franceză, cu actrițe franceze. Apoi am descoperit o piesă polițistă din anii '60, 8 femei, scrisă de Robert Thomas, scriitor căzut în uitare, dar care a avut momentul lui de glorie, în anii '70, la Théâtre de Boulevard, și a cărui
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
Despre Curzio Malaparte s-ar putea spune că reprezintă în publicistică, eseu, reportaj ce a reprezentat Malraux în romanul politic al secolului XX. În numele amândurora, hazardul sau soarta a introdus o particulă ironic-nobiliară, substantivul care, și în italiană și în franceză, indică Răul, - Mala-parte, Mal-raux. Întrebându-l o dată de ce își alesese acest pseudonim bizar (numele adevărat fiind Kurt Suckert) Mussolini primise un răspuns glumeț din partea scriitorului - bun prieten în tinerețe cu dictatorul - zicându-i că e doar o replică prevăzătoare la
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
și m-am apucat să-l citesc pe Houellebecq, Particulele elementare, cumpărat în acea zi de la Tîrg (în sfîrșit, un scriitor nou francez care-și merită faima. Și tradus excepțional de Emanoil Marcu, cel mai bun traducător al nostru din franceză, ai). În timp ce îl descopeream cu poftă pe Houellebecq, de sub pat s-a auzit un miorlăit timid. Am scos un chiot, ai mei au venit imediat, speriați, toți trei am îngenunchiat și am zărit în întuneric ochii fosforescenți de bufnicioară. Bucuria
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi prezentată ca o limbă "superioară" și rațională, pentru caracteristica sa de a menține o ordine a frazei stabilă, în succesiunea logică subiect - verb - obiect (netulburată de impresii și de pasiuni!). în istoria lingvisticii românești, evaluările unor trăsături ale
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
în Introducere la Carte de citire, 1882) "repețirea pronumelor" în limba vremii ("nu o știa pre ea", "pe mine mă știe el"), plasînd-o în cadrul mai larg al unei discuții despre anumite libertăți ale topicii românești. Pentru autor, topica fixă din franceză e de-a dreptul un defect: "Cu toate acestea, cîtă lume n-a admirat propoziția franțuzească zicînd: ce logică minunată: subiect, predicat și regim; iaca asta înseamnă limbă perfectă! Pe cînd în realitate este o neiscusință a limbei franceze de
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
la Istvanfi (Hafis-Pașa) în timp ce cronicile românești, turcești și italienești îl numesc Mustafa. Pune față în față comentariile diferite asupra aceluiași subiect: Esprinchardt, Montreux, Frachetta și D'Ambry, fiecare cu pagina la care poate fi consultat. Transcrie documentele în original, în franceză, greacă, latină, italiană. Reproduce, în note, portretul făcut de Sagrado lui Mahomed III, în care o favorită, mângâindu-l, îi spune cruntul adevăr că, deși născuse 50 de feciori și fete, "în zadar se ostenește, căci nu naște oameni spre
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
pe cetățeanul de peste mări și țări în afară de orice bănuială, care fusese domnul Carol. Jandarmii i-au deschis valiza. După ce i-au frunzărit fără prea mare interes, dar încruntându-se, caietul de elev în care scria din când în când, în franceză, poezii, au vrut să știe mai multe despre manuscrisul neterminat cu reportajele sale despre America de Nord. Manuscrisul era dactilografiat de pe timpuri, în românește, și asta i-a intrigat cu siguranță. Ca, de altfel, colecția lui de fotografii în alb și negru
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Iulia Popovici Piesa lui Matei Vișniec Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat a fost scrisă în franceză în 1996, iar premiera ei a avut loc un an mai tîrziu, în septembrie 1997, la Teatrul La Maison des Comoni din Revest-les-Eaux (Toulon), în montarea companiei Pli Urgent din Lyon (cu care dramaturgul colaborează constant) și regia lui Christian
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
în războiul din Bosnia). Unul dintre cei mai apreciați dramaturgi români contemporani, deși puțin jucat înainte de 1989, Matei Vișniec a plecat în Franța ca turist în 1987, a cerut acolo azil politic, din 1992 a început să scrie direct în franceză și de atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez contemporan, ale cărui piese sînt montate pe scene din toată lumea. își scrie piesele întîi în franceză, apoi în română, la fel cum s-a întîmplat și cu Paparazzi, și uneori ajung
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
în 1987, a cerut acolo azil politic, din 1992 a început să scrie direct în franceză și de atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez contemporan, ale cărui piese sînt montate pe scene din toată lumea. își scrie piesele întîi în franceză, apoi în română, la fel cum s-a întîmplat și cu Paparazzi, și uneori ajung să fie puse în scenă și în România. Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat și cele 14 scene ale sale se înscriu în
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
muzicieni. După ce și-a obținut licența în filosofie la Nanterre, și-a scris prima carte, l'Etre et le balbutiement, cu care a debutat la Ed. Mercure de France în 1969, an în care se și însoară. Predă un timp franceza veche la Universitatea Vincennes, apoi e angajat ca lector la Gallimard unde, din 1976 și pînă în 1994, cînd își dă demisia, ocupă funcția înaltă de responsabil editorial. Între timp, scrie și publică mult - romane, eseuri, povești, librete de operă
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
Corneille, Paris, Klincksieck, 1976. Se desparte însă curînd de principiile unei analize pur formale prin The Poetics of Plot: the Case of English Renaissance Drama (Minneapolis, 1985) și mai ales prin lucrarea fundamentală Fictional Worlds (Cambridge, Mass., 1986). Tradusă în franceză, italiană, spaniolă și română, Lumile ficționale a devenit o carte de referință în domeniul hermeneuticii literare actuale și una dintre puținele tentative originale de a defini pur și simplu literatura la sfîrșitul secolului al XX-lea. Au urmat Le mirage
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
mai original, mai personal. Nu știu dacă lucrarea mea Mirajul lingvistic, în care criticam o serie de autori foarte la modă în anii 1970-1980, ar fi apărut la fel de ușor dacă aș fi scris-o întîi în engleză, și nu în franceză. O dată însă ce a fost remarcată în Franța, mi s-a cerut imediat să scriu o versiune engleză. La Joyce ce să tăiem? Probabil, aproape totul... Pentru că vorbim de cărți, să ne întoarcem la romane. Nu v-ați sfiit să
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
și altele au creat o impresie absolut dezagreabilă. Ce criterii or fi funcționînd în alegerea corespondenților? În ce-i privește pe crainici, presupun că un criteriu ar fi cunoașterea limbii române, altul, cunoașterea principalelor limbi străine. Cît de bine cunosc franceza crainicii TVR1, iată o întrebare, cînd îi auzi, unul după altul, pronunțînd foarte românește Paris Saint Germain. A plouat la meciul "mare" dintre România și Norvegia. Distractive clișeele crainicilor: de pildă, acela că terenul desfundat le convine norvegienilor. Pe de
Curat murdar! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14684_a_16009]
-
tipe care încearcă de zor să deschidă o umbrelă veche, defectă: "Tâmpito, închide umbrela, sperii ploaia!" Mitică în piața Amzei. Văzând un Mercedes negru care turtește botul unei Dacii verzi, exclamă vesel: Hai că l-a-ndreptat!" Ticul unui profesor bătrân de franceză care din când în când spune: Verité, pas debout! Adică atunci când stai în picioare, fiind tensionat, de obicei, nu poți rosti calm un adevăr durabil, necesar... De unde obiceiul vechi al rușilor de a lua loc pe scaun, oridecâteori se pregătesc
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
multe limbi, arătând cum această regresiune revine obsesiv și întotdeauna ca un indiciu anunțător al mizantropiei de nelecuit a sicilianului. Aceeași traiectorie este urmată de autoare și în restul analizelor sale, pornind, o dată, de la o frază gândită de protagonist în franceză și care conduce treptat la dezvăluirea unui întortocheat joc de protecție psihologică a principelui-personaj și a principelui-autor, altă dată de la imaginea auriului patinat al ornamentelor palatului, care îi sugerează ciudatului don Fabrizio "soarele letal" (cum îl numește autoarea) al Siciliei
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
Întâi, din pricina necunoașterii originii exacte a cuvântului. Apoi, prin alăturarea lui netemeinică și incorectă cu alte cuvinte românești terminate în -uos ca, de pildă, fastuos, fructuos, onctuos, sinuos, somptuos, toate împrumuturi relativ recente din latină (în anumite cazuri prin mijlocirea francezei), limbă unde finala -uos este cu totul îndreptățită. Acestea sunt, câteodată, greșit pronunțate și scrise de anumiți vorbitori fără -u-, adică fastos, fructos etc. Cunoscând acest lucru și căutând, probabil, să se ferească de pronunțări vădit incorecte, specifice unor persoane
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]