529 matches
-
e pe sufletul meu ! răspunse bărbatul fără sfiala de a arăta că reacționa cochetând, așa cum trebuie reacționat omenește la aprecierile pe care ți le adresează o doamnă distinsă. Și, cu perfectă îndemânare politică, atacă prin tot ce era la el franchețe și sinceritate: Distinsa mea protectoare, fiindcă ați rostit gândul acela îndrăzneț cu « vrem nu vrem să-i luăm în considerație pe regi », n-am să vă ascund faptul pe care-l știți de multă vreme, de când am conspirat pe acolo
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
aici și ranchiuna pe care a provocat-o mereu. Prima soție i-a făcut viața otravă, colegii de serviciu i-a înveninat zilele, superiorii l-au prigonit, Securitatea l-a tracasat, și la toate aceste corvezi singura explicație stă în franchețea nediplomatică a autorului: spune ce crede și iscă stenahorie. În volumul Memorii afective, Nicolae Radu se arată meticulos în înregistrarea dușmanilor, prietenilor sau rudelor. Parcă o voință de catastif din care nu trebuie să lipsească nici un personaj îi însuflețește intenția
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
și ea o experiență fără precedent, buimăcitoare, din care unii dintre noi n-au ieșit încă sufletește, mental și, uneori, instituțional. Dar pentru a înțelege cât mai cuprinzător posibil tragedia petrecută la 30 decembrie 1947, este bine să vorbim cu franchețe și simț de răspundere despre toate aspectele pe care ea le-a implicat. Plecarea Regelui Mihai din România a avut trei consecințe, dar noi vorbim sau ne preocupăm numai de două dintre ele. Prima a fost trecerea la forma republicană
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
ce m-a cuprins!” „Ispita izbăvirii” este titlul ultimului roman al lui Mihai Sin, apărut și lansat postum de editura „Nemira” din București, cu câtva timp în urmă. O carte trudită, densă, o parabolă uluitoare prin complexitatea, profunzimea și dureroasa franchețe a discursului, o carte matură și responsabilă despre condiția dramatică a intelectualului vremii contemporane românești, peregrin întru regăsirea Adevărului Unic al sinelui. Într-o lume ternă, lipsită de orizont, într-un univers ostil, golit de repere valorice esențiale, ziaristul cândva
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
atât pentru specialistul din diverse domenii de activitate materială și spirituală, cât și pentru simplul cititor, doritor să călătorească și să-și sporească necontenit cunoștințele, cele patru componente esențiale, care, după opinia patriarhului istoriografiei românești, Nicolae Iorga, dau veridicitate, soliditate, franchețe și frumusețe unei bune lucrări: material informativ abundent, critică riguroasă, organizare corespunzătoare și stil adecvat”. Sunt fericit să pot face aceste precizări și să folosesc citate extrase din cartea mea, adică... din cartea oferită de autorul ei, domnul inginer Vasile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
Luna,/ Ca să port cununa/ Și cu stelele -/ Să-mi mărească zilele.// Am cerut iertare/ Și la Carul Mare,/ Să pot să răzbesc/ Pe cât de mult iubesc” -, pentru ca brusc, instantaneu, imprevizibil, să cadă ghilotina fulgerătoare a unei mărturisiri dureroase, cutremurătoare prin franchețe: ,, Nu m-am simțit nicicând iubită,/ Doar de ciori, carnea mi-i râvnită,/ Uită că sunt măritată/ Și nu mă vând niciodată”. Cadență de metronom implacabil, metronom al destinului, întâlnim în litografia ,,În luptă cu vântul”: ,,Bate vântul frunzele,/ Îmi
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Cultural Român "Titu Maiorescu". Încrezător în virtuțile iubirii propovăduite de Fourier, "Familisme, Érotisme, Amitié", Sombart (născut în 10 mai 1923) se căsătorește deja din 1950, devenind ulterior tatăl a patru copii. Dar, așa cum notează cotidianul berlinez TAGESZEITUNG în articolul comemorativ, franchețea cu care "reprezentantul unei generații, poate ultima, care s-a născut cu pretenția de a percepe lumea ca un întreg", vlăstarul unei familii cosmopolite și aristocratice, și-a consemnat tribulațiile erotice în multe din scrierile sale, nu a încîntat deloc
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
sunt toți (lipsește cel puțin Andrei Simuț, fiul profesorului!), dar sunt aproape toți, astfel încât ne putem face o idee despre ceea ce s-ar putea numi "Școala de critică a lui Ion Simuț". Întro scurtă prefață, profesorul stabilește, cu modestie și franchețe raporturile sale cu cei șapte (magnifici): "Cei șapte alcătuiesc un grup de cercetare în jurul catedrei de literatură română contemporană de la Facultatea de Litere din Oradea, unde eu sunt profesor. Patru dintre ei aparțin școlii orădene (Alin Creangă, Marius Miheț, Dana
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Aurel Pantea, Dan Coman și au apărut altele, de care s-a auzit puțin sau deloc: Dinu Virgil, Ion Petraș, Angela Baciu-Moise. (Îmi cer scuze față de acești poeți, poate vor fi având talent, nu știu, dar îmi exprim convingerea, cu franchețe, că ordinea logică e să se afirme mai întâi acasă ca autori și abia după aceea să fie "exportați"... E păcat, o alegere care dă senzația de arbitrar, care dă senzația că ascultă de bunul plac, iar nu de criteriul
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
ea, cu el... La nemți (Der Tod) substantivul moarte este de genul masculin, la ruși (smerti), ca și la francezi (la mort), ca și la români, substantivul moarte se strecoară în femininul senzual, lunecător, umed... O să-ți mărturisesc cu maximă franchețe că mie... mi-e o frică atroce de moarte. Am simțit-o nu o dată încolțindu-mă. În timp însă am învățat să conviețuiesc cu ea; din certurile cu ea mi-au irumpt câteva poeme. Conviețuirea asta seamănă, mai mult, cu
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
comentariu inteligent al lui Liviu Capșa referitor la "turneul" european la care vor participa 1200 de "piese" (inclusiv Gânditorul de la Hamangia) re-pre-zen-tative pentru neoliticul din România, un interviu (realizat de Nicolae Băciuț) cu Ioana Cră-ciu-nescu, remarcabilă, ca și altădată, prin franchețe, un alt interviu (semnat) de Ioana Todea cu Nicu Alifantis ("Știi cum îl faci pe Dumnezeu să râdă? Îi spui planurile tale de viitor"), un portret făcut de Anda Ghiran talentatei violoniste Silvia Marcovici, româncă stabilită în Franța, o convorbire
Plăcere rafinată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8420_a_9745]
-
O ultimă idee privitoare la România: "Ca în orice țară postcomunistă, totul este politizat mult prea mult. În lume lucrurile-s mai simple". Un interviu la fel de pasionat, și tocmai pe tema politicului și a implicațiilor lui nefaste, este dat, cu franchețea și ascuțimea de spirit bineștiute, de doamna Tia Șerbănescu revistei 22, nr. 36 (1-7 sept.). Titlul interviului, Dacă nu e caracter, nici credibilitate nu e, este argumentat într-unul din răspunsurile la chestiunile Rodicăi Palade: Este caracterul de vânzare? În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
ce-mi trece prin cap." Așa i se întîmplă și Cronicarului, și multora dintre intelectualii noștri. Mai grav e cînd realitatea te face să nu-ți mai treacă nimic prin cap. Liviu Ioan Stoiciu nu se lasă mai prejos cu franchețea: Fiindcă nu pun bază pe memorie, îmi reîmprospătez mereu lecturile. Adevărul e că la vîrsta mea citesc numai din plăcere. și cum nu mai am nimic de demonstrat, scrisul a intrat și el în regim liber. ŤNu mai stau în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
din primele sale cuvinte.Începe să povestească din trecutul lui îndepărtat,probabil nu i s-a mai destăinuit cuiva de ceva vreme.O caracteristică fundamentală a oamenilor din această categorie este tendința de a povesti despre viața lor, sinceritatea supremă,franchețea față de oricine,relatarea subiectelor de orice natură de la armată la divorț ,cu lux de amănunte ,trecerea de la general la particular. "Tu nu erai născută fetițo când m-a părăsit nevasta",respectă întrutotu tiparul celor mai sus menționați.Acest om a
Divorț în "Cârciuma Prieteniei" by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81242_a_82567]
-
lui sunt pătrunse de o molipsitoare atmosferă sufletească. E în Anania un tipar mental care vorbește fără voia lui. În concluzie, deși inegală, avem de-a face cu o carte mare, a cărei primă jumătate este cu adevărat excepțională. Prin franchețea fără tertipuri a mărturisirilor cuprinse și prin ținuta adeseori nemăsluită a adevărurilor spuse, cartea are o înălțime pe care astăzi, într-o epocă atît de previzibilă sub unghiul ideilor ce urmează a fi spuse, nu o mai întîlnim. "Memoriile mele
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
e un decadent complicat interior, ci un idealist trădat de împrejurări. (Cinismul lui Cuza îi repugnă în așa măsură încât îl denunță de câteva ori într-o singură filă. Altminteri, e încântat de bunele intenții ale domnitorului, recunoscându-i o franchețe fastă politicește). Viața îi va oferi șanse mici, de ordinul deputăției sau al căpităniei de județ, și i le va retrage cu aceeași lejeritate. Mai potrivită ar fi comparația cu meridionalul Ion Ghica, cu ale cărui scrisori unele scene de
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
o profesiune de credință a unui ovrei care - în anumite biete împrejurări - a iubit pe Domnul Hristos și neamul românesc...” De bunăvoie, în capcana scrisului\ În LUCEAFARUL DE DIMINEAȚA nr. 8 ne-a reținut atenția confesiunea necosmetizată, plină de o franchețe ce stârnește simpatia, a lui Radu Aldulescu despre felul atipic cum a ajuns scriitor. Prozatorul mărturisește că s-a format „pe cont propriu”: „...n-am avut niciodată vreun îndrumător maestru care să-mi recomande autori sau să-mi alcătuiască liste
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
că oglin-da aceea nu este ca toate oglinzile și ne-am apropiat să ne privim în ea. Într-adevăr, chipurile noastre nu s-au văzut așa cum erau, ci lățite în mod grotesc.40 Uneori poetul întoarce spatele realului cu atâta franchețe, încât schelăria iluziilor lui, lipsită de orice pregătire, de orice suport, se clatină din temelii: Existența mea era o amară alegorie de carton, un spectacol fără grație. (Meridian) Școlarul Durerii încearcă să trăiască dincolo de memorie (= oglindă), el vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
scoată pe drumul mare al vieții și să ne ducă de o parte, de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu." Vitalitatea lui excepțională, franchețea ideilor, a părerilor, felul în care s-a așezat, cu greutate, cu asumare, față de teatru și față de viață m-au fascinat, m-au făcut să meditez. Îl privesc, pe scenă sau nu. O forță inepuizabilă. Totală. Absolută. Nici urmă de
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
să interpretăm titlul debutului - Invocație nimănui, un volum ce nu pare traversat de influențe și nici, cu atât mai puțin, de anxietatea lor. S-a vorbit pe larg despre prospețimea acestei poezii; în ce mă privește, înclin să insist asupra francheții ei extraordinare. O franchețe care nu disprețuiește și nu ocolește însă metafora, cum vor face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Invocație nimănui, un volum ce nu pare traversat de influențe și nici, cu atât mai puțin, de anxietatea lor. S-a vorbit pe larg despre prospețimea acestei poezii; în ce mă privește, înclin să insist asupra francheții ei extraordinare. O franchețe care nu disprețuiește și nu ocolește însă metafora, cum vor face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate - ce tinde să devină
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate - ce tinde să devină convergență - între tonul direct și regimul metaforic, între metaforă și franchețe. Pariu imposibil, căci cum să obții transparența unui sens printr-o metaforă care - prin însăși esența ei - îl ascunde sau îl amână. Pariu transformat într-un conflict interior ce conduce la o mare concentrare și se rezolvă printr-o rar
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
și Le feu follet. Până la capăt Într-un fel consecvent cu excesele pe care le-a practicat, Drieu alege ideologia hitleristă, câștigă bunăvoința ocupanților germani, contribuie la persecutarea și denunțarea colegilor de scris, coboară treptele trădării. Înainte de stingere revede cu franchețe cei 16 ani de simbioză literară cu Malraux și, în ciuda dezacordului, nu-l poate renega ca prieten. Când trupele germane s-au răspândit prin Paris și lui Drieu i s-a încredințat conducerea revistei NRF, Malraux l-a mustrat, fără
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Michnik, Leon Volovici nu exclude existența unui "naționalism civic" sau "inclusiv", nexenofob, definit doar prin elemente pozitive și neîndreptat împotriva vreunei etnii. În fond, poți să îți iubești țara, fără să urăști pe nimeni. Intervenția lui Nicolae Manolescu impresionează prin franchețe și realism. Frazele sale lipsite de orice urmă de bovarism sunt o continuă pledoarie pentru normalitate. Criticului îi repugnă starea de vedetă, biografiile care i se construiesc de specialiști mai mult sau mai puțin avizați și pledează pentru dreptul oricărui
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
ce ajungi să cunoști în tine însuți iubindu-te? * În fine, să presupunem că ai ajuns să nu mai gândești pentru oameni, că ai ajuns să gândești ceva interzis, despre care nu se poate vorbi sau scrie; stilul, subtilitatea sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]