132 matches
-
frecvent 63. Numeroși oameni de știință și medici români Își făcuseră studiile În Franța și fuseseră puternic influențați de ideile la modă printre medicii și cercetătorii francezi 64. Acesta era mai ales cazul românilor din Regat, unde exista o grupare francofilă foarte puternică printre elitele academice. Prin contrast, elitele educate din Transilvania Își căutau inspirația științifică și intelectuală mai ales În direcția Vienei și a Berlinului 65. Cu toate acestea, chiar și În cercurile francofile din București existau puțini adepți ai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
din Regat, unde exista o grupare francofilă foarte puternică printre elitele academice. Prin contrast, elitele educate din Transilvania Își căutau inspirația științifică și intelectuală mai ales În direcția Vienei și a Berlinului 65. Cu toate acestea, chiar și În cercurile francofile din București existau puțini adepți ai eugeniei care să susțină viziunea pronatalistă a mișcării franceze, fără să critice lipsa acesteia de preocupare pentru calitate În rezolvarea problemelor capitalului uman66. Majoritatea eugeniștilor români erau În favoarea creșterii ratei natalității În rândul populației
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
A.I. Odobescu, piesa L’Ami Fritz de Erckmann-Chatrian. Înrudite cu foiletoanele, conferințele ținute la Ateneul Român, multe dintre ele publicate, popularizează, într-o expunere când gravă, când ironică, varii aspecte privind cultura, literatura. Bunăoară, vorbind despre Ion Neculce, I.-G., francofil perseverent, îl compara cu Saint-Simon (analogie regăsită la G. Călinescu), caracterizându-i pe amândoi ca fiind „vorbăreți de frunte”, „parfaits causeurs” (Elementul pitoresc în cronicile române, 1885). Multe intuiții fine se pierd însă, ecranate de o volubilitate căutată, construită, ornamentată
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
Maiorescu) și prenumele sau (Titu Liviu) asupra voinței de afirmare a originii latine a românilor din Transilvania. Germanofon (Își scria jurnalul intim În germană), susținător constant al alianței politice cu Puterile Centrale, se deosebea de majoritatea elitei românești francofone și francofile. După studiile de la Viena, la Academia Tereziană, Berlin și Giessen, a fost profesor de filosofie, autor al unui manual de logică, a publicat studii de critică literară, fiind În același timp avocatul unor reprezentante comerciale austriece În România. Rector al
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
redusă după reforma agrară din 1945 și apoi vândută bucată cu bucată), motiv pentru care P., după cum mărturisește într-o carte-convorbire, este nevoit să declare întotdeauna - formula „origine boierească” nefiind acceptată în timpul regimului comunist - că este de „origine burghezo- moșierească”. Francofil, aproape de stânga în tinerețe, tatăl i-a transmis de timpuriu pasiunea pentru I. L. Caragiale și pentru Montaigne. P. și-a petrecut copilăria printre celebritățile epocii, într-un mediu saturat de cultură. La București, după ce termină școala primară din strada Mântuleasa
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
îndrepta spre germani. Despre germani a și vorbit mai târziu, de altfel. Numai că sper, dragul meu, că tot ce am povestit până acum n-are să te facă să concluzionezi c-aș fi germanofil ! Preferințele mele coincid cu ale majorității francofile, dar la vârsta mea frumos mi-ar sta să fac în stradă agitație cu tricolorul ? Nu m-am simțit nicio clipă în stare să provoc, prin glasul meu, dureroasa jertfă a războiului. De aceea, când aud atât de des cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alergia la insubordonare și varietate, groaza mediocrității (și a oficialității) față de per sonalitatea alchimică, senin însumatoare de polarități. Boală veche. La fel fusese-n vremea boierimii degrab’ tăietoare de capete, potrivit facțiunilor turcofile sau rusofile, apoi a burgheziei germanofile sau francofile, întru pacostea comună și folosul alogeniei hrăpărețe. Ca și la instaurarea monarhiei, în vremea carlismului, legionarismului, antonescianismului ș.a.m.d. Totul, cu o istoriografie mai mereu pigmentată partizan, de la Xenopol și Iorga la Florin Constantiniu, de la Hasdeu și C. Giurescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
virtuoasă și virtuoză! Colț de lume tihnit și nebănuit în zgomotul orașului. într-una din acele zile blânde, în pauza danturilor de Brahms, doamna Schmidt, ca glumă, pusese o placă la gramofonul nou al tânărului Schmidt, o haimana de licean, francofil aprig, și care proclama că neamțul Schmidt e pur alsacian. Placa era vestitul Oyral Melodie purtată prin toată Europa de turneul revistei Tour du Monde. Oyral nu era numai o canțonetă care a prins, era însuși afișul muzical al acelei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vehicul de cultură) se formează aproape în întregime în zona «tradiției moderne» sau a «tradiției rupturii»”. Prima „ruptură” literară și culturală majoră are loc între ideologia posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit, progresist și francofil; prin Eminescu și prin filtrul junimist devine metafizic, conservator și germanofil, impunînd o ontologie lirică, un limbaj omogen și prefigurînd - deja - spiritul Decadenței. „Liniile de forță ale vocației poetice eminesciene” - observă același V. Ivanovici - vor determina „în dublu sens evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În termenii lui Blaga, influența idealistă germană/eminesciană asupra estetismului românesc a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui Macedonski - una „modelatoare”. Decadentismul românesc va fi, de altfel, legitimat estetic și filozofic prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre des Masques fiind puternic îndatorat romantismului și idealismului subiectiv german. Simptomatică este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ani; situația socială a contribuit într-o nu mică măsură la refuzul literaturii anterioare” (ibid., p. 267). În România, prima ruptură literară modernă - inițiată de cercul Literatorul lui Al. Macedonski - fusese o alternativă poetică estetizantă, urbană și cosmopolită, de obediență francofilă, față de populismul posteminescianismului sămănătorist: o aristocrație de drept poetic, o afirmare a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia viitorului“ (1892) de Al. Macedonski, „Noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alcătui sumarul volumului Plumb (1916). După 1895 apar, de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură ale „independenților” din România și primele reviste de artă deschise fenomenului modern. Revista Literatorul a lui Alexandru Macedonski și satelitele ei „francofile” (Revista ideii, Revista literară, Revista olteană, Revista orientală. Révue franco-roumaine, Revista contimporană, Liga ortodoxă ș.a.), dar și numeroase publicații mai eclectice (Revista modernă etc.), găzduiesc producții estetizante autohtone sau traduceri din simbolismul european. Efemera revistă Linia dreaptă (1904) a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de amatori de artă rafinați, cu situație socială bună (Eugeniu Ștefănescu-Est, Ion Pillat). O utilă schiță sociologică în acest sens găsim în Poezia simbolistă românească, Antologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altfel, primul studiu amplu și informat despre simbolism, datorat Izabelei Sadoveanu) și, adeptă a unei heteronomii specifice, nu este deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă de modernizare a literaturii are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anume categorie de tineri care erau îndrăgostiți de tot ce este franțuzesc. La fel cum tinerii ruși din Tokyo, îmbrăcați cum își închipuie că se îmbracă muncitorii lor, se adunau prin anumite baruri ca să cânte cântece populare rusești, și acești francofili se adunau în cafenele ca aceasta, cu berete pe cap și cu cărți sub braț, ca să ofteze după chanson-uri franțuzești și să facă pe grozavii. Takamori nu se simțea în largul lui în astfel de locuri; el prefera barurile învecinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
compara cu Parisul, nu? Adresându-i-se lui Gaston și Tomoe, Ōkuma nu mai contenea cu critica la adresa orașului Tokyo și a Japoniei. Disprețul pentru țara în care s-au născut și pentru orașul în care trăiau îi caracteriza pe francofili. Chiar dacă nu înțelegea ce i se spune, Gaston se holba pur și simplu la Ōkuma cu niște ochi mari și cu gura pe jumătate căscată. Takamori, deși nu era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ungaria comunistă și a fugit, după toate probabilitățile, în Rusia Sovietică. Ai putea presupune că, fiind căsătorit cu o austriacă și făcîndu-și studiile în Germania, Dan Bogdan e germanofil. În realitate, tocmai fiindcă e căsătorit cu o austriacă, afectează sentimente francofile sau anglofile. Dacă însă cineva atacă Germania, atunci Dan Bogdan o apără. Dintr-un sentiment greoi de lealitate, Dan Bogdan e totdeauna contradictoriu, cu încetineală. Poate fi câștigat după o mare incubație intelectuală, după care devine un prieten obstinat. Succesul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erau însă o simplă spoială care nu putea ascunde realitatea pentru observatorul perspicace”. Dincolo de acestea, „România făcea antisemitism de circumstanță”, avea un „regim totalitar cu masoni și democrați cunoscuți”, ce „încerca să încropească o apropiere de Germania cu anglo și francofili ș.a.m.d. Regele era înconjurat de oameni de aceleași credințe, iar situația Elenei Lupescu era mai tare decât oricând. Vechii exponenți ai democrației, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, dr. Lupu etc., erau izolați și complet părăsiți și dați uitării ca
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
febr. 2008, nr. 2, p. 29-31. Despre volumele Femei de Mihail Sebastian și De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu. SOROHAN, Elvira. I.D. Sîrbu: Drama unui cronicar dramatic. În: Convorbiri literare, 142, dec. 2008, nr. 12, p. 20-23. SOROHAN, Elvira. Iașul francofil și francofon. În: Convorbiri literare, 142, mart. 2008, nr. 3, p. 20-22. Felicia Dumas, Olivier Dumas. Iași et la Moldavie dans les relations franco-roumaines. Une histoire chronologique du XIVe au XXIe siècle. Iași: Institutul European, 2006. SOROHAN, Elvira. Întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a conștiinței culturale românești moderne. Cu asta ai spus tot. Spiritul Junimii e tot ce poate fi actual(izabil) din istoria literaturii, a ideilor social-eco-nomice și a formelor politice autohtone, chiar dacă nu ești conservator, ci liberal, republican și nu regalist, francofil anglofon și nu germanofil. Nu a existat nici un important moment post-89 în care ideile și atitudinile junimismului să nu fie invocate sau presupuse, recontextualizate sau infirmate, arborate sau alterate ș.a.m.d., fie că vorbeam despre monarhie, tratate politice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
în realitate că Ceaușescu i-a păcălit cu pretinsa lui independență și i-a cam făcut de râs în fața propriilor concetățeni 47, nu mai aveau niciun motiv pentru a nu lăsa rușilor controlul acestui maverick colectiv, imprevizibil, duplicitar, și pe deasupra francofil prin tradiție, pe care îl disprețuiau cordial. Cât despre Franța, e foarte probabil că președintele Mitterrand, încurajat de desemnarea ca prim-ministru a lui Petre Roman fiul unui fost combatant în Spania, cu multe relații în mediile comuniste și comunizante
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sunt Păstorel Teodoreanu și Radu Anton Roman, a cărui prematură dispariție lasă un gol uriaș în gastronomia românească. Concluziile la care fiecare dintre ei a ajuns în chestiunea sus-menționată sunt cum nu se poate mai diferite. Primul a fost un francofil exclusivist în materie de artă culinară: gastronomia Franței este termenul de comparație din pricina căruia mai toate bucătăriile naționale, inclusiv cea românească, sunt... sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Pentru cel de-al doilea autor, a existat pe de o parte o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
industriale, primul cu victime la scară industrială, Henry a prevăzut consecințele catastrofale ale conflictului european mai curând decât majoritatea englezilor. La numai două zile de la declararea stării de război, Îi scria prietenei sale Edith Wharton, ca și el anglofilă și francofilă (neștiind când și unde avea să Îi parvină scrisoarea, căci se afla cu mașina undeva, În Spania, când se făcuse mobilizarea și expirase ultimatumul): „Mă simt aproape insuportabil Împovărat de această prăbușire a civilizației noastre“, după care a rămas definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]