55 matches
-
avut În cătare vreo cincizsprezece secunde. Mai aveam doar două gloanțe și, după ce m-am gândit, mi-am zis: azi n-am să-l omor pe glupan. Pe acest papă-lapte. 14. Când pictorul de război a terminat de povestit istoria franctirorului, Ivo Markovic a stat o vreme pe gânduri, fără să spună nimic. Se așezaseră În turn și beau din berea adusă de croat: Markovic pe treptele de jos ale scării În spirală, Faulques pe un scaun, lângă masa cu vopsele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
totul pe șervețele de hârtie Într-un colț liber al mesei, punând lângă sardele celelalte două beri aduse de croat, care Încă mai erau reci. - În ceea ce privește urmele și vânătorii, a adăugat Markovic Între două Înghițituri, poate că, În felul lui, franctirorul era și el un artist. Faulques a izbucnit În râs. - De ce nu? În artă, munca originală a eului are mai mare importanță socială decât filantropia. Ori, cel puțin, așa se spune. - Poți să repeți ? Pictorul de război a spus sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a comentat Markovic. Ce crezi despre asta? Crezi că nimeni nu poate gândi și lovi În același timp? Faulques s-a gândit o clipă. Sau a părut că se gândește. - Sunt compatibile, a spus. Să ucizi și să gândești. - Ca franctirorul dumitale? Artistul cu pușca. - De exemplu. - Am citit odată că nu există nimic inteligent În actul de a ucide. - Cine spune asta nu-i bine informat. Markovic a Încuviințat. Asta cred și eu, spunea gestul lui. - Și cum merge? Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
internațională a partidului. Participă, alături de Marceau Pivert, la crearea mișcării Socialisme et Liberté (Socialism și Libertate), care îi reunește, la una dintre primele sale întîlniri, pe Albert Camus, Jean-Paul Sartre și André Malraux. Cu Charles Ronsac, jurnalist la Le Franc-Tireur (Franctirorul), creează în 1956 săptămînalul Demain (Mîine). Acest săptămînal, care avea un tiraj de 10.000-20.000 de exemplare, se focaliza pe construcția Europei, pe problemele libertății și ale drepturilor omului, pe războiul din Algeria, denunțînd torturile. După 104 numere și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
scurtă apărute în România înainte de exil, alături de o seamă de inedite (extrase din manuscrisele anilor ’50-’60) și de pagini publicate doar în reviste. Artizan marcant, în anii ’60, al sincronizării cu literatura universală modernă, șef de școală literară, ulterior franctiror neobosit pe frontul înnoirii prozei, precursor al textualismului optzecist, perfect integrat într-o literatură occidentală, Ț. a fost ignorat aproape două decenii în spațiul cultural de origine. De aceea, scrisul său din prima perioadă nu a putut exercita influența pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]