107 matches
-
figuri ale ambiguității. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i se poate vorbi de ambiguitate discursivă, atunci cînd accentul nu se pune pe sensul cuvintelor sau pe construcția frastică, ci pe sensul implicit. Același enunț poate să aibă o semnificație diferită, în funcție de inferența pe care sîntem determinați s-o realizăm pentru a interpreta. De exemplu: enunțul Am 30 de ani nu permite să înțelegi dacă locutorul este bătrîn sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nearticulat sau articulat cu articol nehotărît (Ana a cumpărat [o casă veche de două sute de ani]1. [O atare/asemenea casă]1/[Respectiva casă]1 are nevoie de restaurare.) Din punct de vedere sintactic, se poate vorbi despre o anaforă frastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în interiorul aceleiași fraze: Paul a luat o carte 1 ca s-o1 răsfoiască.) sau transfrastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în fraze diferite: Paul a luat o carte. A răsfoit-o și a pus
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
temă, text. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN ANALOGIE. Considerată un factor important al schimbării lingvistice, analogia constă în imitație, prin regularizare, a unei forme cu extensie sintactică variabilă (de la cuvînt la unități frastice și suprafrastice), în funcție de criterii determinate și de intențiile de comunicare, prin asociere cu un model. Numit inițial falsă analogie și considerat o anomalie, procedeul a fost valorizat pentru prima dată de școala neogramatică, care a arătat că el reprezintă, împreună cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
zăbovea pe imaginea unui distins estetician, îngenunchiat lîngă Flendurilă [...]. (începutul romanului Fototeca, de Adriana Bittel) Distanța dintre cataforic și subsecvent nu poate fi foarte mare atunci cînd cele două expresii referențiale se găsesc în enunțuri diferite și, de aceea, cataforele frastice sînt mult mai frecvente decît cele transfrastice. Din punct de vedere morfologic, expresiile cataforice cele mai frecvente sînt pronume sau cataforice zero (vide), și atunci, în majoritatea cazurilor, cataforicul și subsecventul trimit la același referent Ca să nu-și1 mai dezamăgească părinții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de la aceeași bază (colț-colțos, colțuros, încolți, colțar, colțișor), iar fonetica operează cu cîmpurile de dispersie ale fenomenelor care cuprind ansambluri ale variațiilor rezultare prin vecinătatea dintre cuvinte. S-au distins și cîmpuri sintactice ale cuvintelor care corespund rețelelor de articulații frastice și sintagmatice care circumscriu sensul. În semantica discursivă, P. Guiraud a numit cîmp stilistic configurațiile textuale distinse în discurs, care asigură unui cuvînt o accepțiune sau conotații particulare. În a n a l i z a d i s c
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici care orientează interpretarea intențiilor comunicative ale locutorului. De obicei aceste intenții sînt asigurate de intensificarea, prin intermediul "indicatorilor de forță" de tipul În ciuda A, totuși B, în funcție de context, a unei contra-opinii, a unei obiecții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care-l vizează se constituie în principiu de organizare sintactică (frastică sau suprafrastică), ce asigură coerența comunicativă, constînd, în accepția Valeriei Guțu-Romalo, în "reiterarea, în diverse puncte ale enunțului, a unei informații gramaticale prin mijloace morfologice". Concordanța lexicală, în schimb, este definită ca instrument de lucru sau de studiu, care cuprinde
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valorile tematice și cele rematice, care regrupează ceea ce nu poate cu adevărat să aparțină temei sau remei. Așadar tema, ca unitate a nivelului comunicativ, este centrată pe gradul de informativitate și de dinamică comunicativă, în strînsă legătură cu gramatica înlănțuirilor frastice. În conformitate cu distribuția bazică a gradelor de dinamism comunicativ, enunțul începe cu elementul care transportă cel mai mic grad de discurs comunicativ (tema) și se dezvoltă spre elementul cel mai dinamic din punct de vedere informativ (rema). Iar dacă, din punct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
receptare. Unii cercetători consideră însă că, de fapt, numai programarea vorbirii în trei etape (de spus, spunere și spus) presupune raportarea la categoria timpului. Actualizarea limbii în discurs constă în înscrierea într-o realitate personală, spațială și temporală a activității frastice, dincolo de activitatea textuală, iar această actualizare produce o imagine a timpului, înscriind temporal și aspectual această activitate pe imaginea timpului care construiește discursul, ceea ce permite operația de realizare a relației cu referința. Timpul este reprezentat de elemente ce țin de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se încadrează în sfera pragmaticii, dar recurge și la elemente de sintaxă și de semantică în vederea definirii, a descrierii și a investigării sub aspect funcțional a unităților de dincolo de enunț, precum și a stabilirii tipologiei acestora. Fiind o extensie a lingvisticii frastice, transfrastica explică procesul de constituire a textelor pornind de la combinarea frazelor (de obicei nu mai mult de două enunțuri sau replici dialogale). Analiștii discursului dispun de acest nivel minimal de analiză a conexiunilor interpropoziționale, dar se interesează mai ales de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
incertitudinea privind faptele prezentate; ele includ, la fel ca în cazul modalității pozitive, verbe modale precum poate și trebuie - „Trebuie să fi mîncat pastele” (erau în frigider azi dimineață) -, adverbe cu sens modal precum se prea poate, fără îndoială, construcții frastice de tipul „Este foarte (im)probabil ca...”, precum și mijloace mai idiomatice: „Fără discuție ,Tony și nu altcineva a luat bicicleta”. De asemenea, pot fi folosite verbe indicînd „cogniția speculativă”: „a presupune”, „a-și imagina” etc. Pe lîngă acestea, fragmentele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tranzitivă decât partea nonergativă. Acest tip de relație este discutat pe larg în câteva studii ale lingvistului francez D. Creissels (2004a, 2006, 2007). Autorul arată că noțiunea de ergativitate privește modul de organizare a contrastului între termenii nucleari ai unității frastice, cu observația că nu toate limbile au argumente principale marcate contrastiv. În alinierea acuzativă, P (corespunzător notației O de la Dixon) este unicul rol sintactic principal care are formă distinctă, iar în alinierea ergativă, A are acest statut. Construcțiile intranzitive sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu el, și dintre cei aleși vor cădea! Origen era eretic cînd spunea că Dumnezeu e atît de bun că pe toți păcătoșii și pînă și pe diavol îi va ierta! sec de frază și o escamotăm colectiv, mai ales frasticii, scriitori in praesentia, în urma viziunii reziduu cristalizat că trupul imaginarului e lumea fizică a lui, pentru început ar fi purtările gării Iași, vin din recuperări, paralel cu Gabi și golul de compartiment și de vagon din care își trage seva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții, pomenește de sternophthalmi, ceea ce ar însemna oameni cu ochiul în piept.” (G. Călinescu, U.P., 122), „Soldatul nu prea avea gust să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Boieroaica, doamna Guma, îl boteză ea însăși, iar Moromete, pe atunci flăcău tăcut, deschise gura și îl porecli Parizianul.” (M. Preda, Delirul, 7) Apoziția interpretativătc "Apozi]ia interpretativ\" Apoziția interpretativă sintetizează planul semantic global al termenului-bază, cu dezvoltare propozițională sau frastică, prin pronumele relativ compus ceea ce sau pronumele demonstrativ asta (aceasta) (ambele întrebuințate cu sens neutru), termenul secund al relației de apoziție, cu funcție de subiect într-un nucleu predicațional prin care se interpretează dintr-o anumită perspectivă realitatea extralingvistică exprimată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
împreună cu Benveniste, că domeniul analizei translingvistice a textelor cerea "un aparat nou de concepte și definiții" ([1975] 2000: 65) Ne vom ocupa de aceasta progresiv, revenind asupra problemei spinoase a frazei (§ 1). Vom vedea ce trebuie reținut din descrierea înlănțuirilor frastice propuse de Școala de la Praga (§ 2). Vom dezvolta apoi pe larg punctuația definită ca o operație complexă de segmentare a unităților (§ 3), și vom încheia cu problemele ridicate de stabilirea textelor, adică a obiectului însuși al acestui studiu (§ 4). 1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din domeniul gramaticii (Combettes 1992: 113), domeniile textului și morfo-sintaxei sînt diferite și destul de independente. Acestă "distorsiune", acest "decalaj" între categoriile gramaticii și cele ale ale lingvisticii textului nu trebuie să ne mire: demersul tradițional al limbii este un demers frastic al gramaticalității enunțurilor, așadar categoriile sale se sprijină pe criterii morfo-sintactice (uneori implicite și mascate de definiții de tip semantic). Lingvistica textului trebuie deci să elaboreze concepte specifice și să definească clasele de unități "intermediare între limbă și text" (Combettes
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
morfo-sintactice (uneori implicite și mascate de definiții de tip semantic). Lingvistica textului trebuie deci să elaboreze concepte specifice și să definească clasele de unități "intermediare între limbă și text" (Combettes 1992: 107). Așa cum spune tot Combettes, conceptele utilizate în gramatica frastică: [...] își au propria utilitate, în ordinul lor, dar nu pot fi "refolosite" ca atare într-o problematică legată de un domeniu diferit de al lor. [...]. Chiar dacă putem observa relații, interacțiuni între cele două domenii (frază și text), categoriile fundamentate pe
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
justifică" cu adevărat decît prin luarea în considerație a contextului. Din această perspectivă, opoziția frază/text nu separă fenomenele lingvistice care ar ține de frază de cele care ar ține de text, ci își propune să distingă proprietăți diverse unele frastice, altele textuale în cadrul uneia și aceleiași structuri de limbă. (1993: 47) Odată depășită limita frazei prin abordarea produselor naturale ale interacțiunii de limbaj care sînt textele, nu procedăm doar la o simplă extindere transfrastică a limitelor lingvisticii. Așa cum spune Antoine
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
CD, cu formă gerunzială scăpînd care semnalează anterioritatea acțiunii la forma activă și deja încheiate, este dată ca o informație importantă asupra cauzei [e1] accidentului povestit în nucleul frazei [e2]. Aceste exemple arată că, în ciuda legăturii gramaticale și a sintaxei frastice stricte (prezența subiectului CD în nucleu), CD sînt unități de sens care intră în componența textuală. Ele constituie propoziții-enunț. În T2, fraza a cincea, sînt prezente două forme de relative: [P5] În fața porții închisorii, prizonierii urcară într-o trăsură CARE
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
siècle. Contribution à l'étude du sentiment linguistique français, Louvain-Paris, Peeters, 1993. 2. Coeziune textuală și progresie tematică 2.1. "Perspectiva funcțională a frazei" Un bun exemplu care ilustrează necesitatea de a distinge între categorii textuale și categorii ale gramaticii frastice este dat de "Perspectiva funcțională a frazei", teorie elaborată în cadrul lucrărilor celui de al doilea Cerc lingvistic de la Praga (lucrările lui F. Daneš și J. Firbas care prelungesc, în anii 1960, lucrările lui V. Mathesius, directorul Cercului încă de la înființarea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
situația de interacțiune sau presupus prezent în memoria enunțătorului sau co-enunțătorului. Punct de sprijin al enunțurilor, partea tematică este deci co(n)textual deductibilă. Grupul situat cel mai la dreapta, rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a insista asupra alegerii punctului de plecare (T) a fiecărui nou enunț. Așa cum spune Daneš, orice enunțător se confruntă de fiecare dată cu problema alegerii temei ca bază a enunțului următor. Blinkenberg descrie și el acest fapt, rămînînd în cadrul înlănțuirilor frastice: Majoritatea frazelor nu sînt izolate, ci înlănțuite de altele; o frază aduce o alta, o declanșează; și punctul în care se sfîrșeste o frază este adesea noțiunea inițială a frazei următoare; predicatul celei dintîi devine subiectul celei de a doua
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
structura planului de text. Paragrafele constituie blocuri de coerență semantică. Astfel se realizează echilibrul oricărui text între segmentare (decupajul textului în unități de nivele diferite de complexitate) și articulare (construirea sensului în interiorul fiecăreia dintre aceste unități și între ele). Segmentarea frastică a lui T4 este semnalată nu atît prin punct, cît prin virgulele care marchează frontierele propozițiilor elementare. T4 [pn1] Trîntindu-l la pămînt pe afișorul Ahile, [pn2] ei îl tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Altfortville, [pn3] apoi îl azvîrliră
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
interogației (v. 11) și ale exclamației care saturează versul 9 și mai ales ultima terțină. Interogația și exclamația subliniază emoția care marchează deja începutul versului 9 cu întreruperea (Un fulger...) și structura nominală a versurilor 9 și 12. Aceste modalități frastice, alături de forța apostrofei, corespund cu ceea ce Bally așază în rîndul sintaxei afective. Schimbarea timpurilor verbale este semnificativă din punct de vedere enunțiativ. Timpurile enunțării istorice, distanțate și narative (imperfect și perfect simplu) sînt urmate de timpurile enunțării actuale: perfect compus
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]