106 matches
-
al unei expansiuni la nivel discursiv, pe care, în general, îl luăm exclusiv în considerare. (1989: 165) D. Combe recunoaște că dacă "fraza narativă este forma minimală a povestirii [...] expansiunea discursivă este omniprezentă" (1989: 165), însă poziția sa rămâne categoric frastică: "Nu mi se pare necesar ca pluralitatea propozițiilor să fie o condiție gramaticală a povestirii " (1989: 164). Cu siguranță, o caracterizare gramaticală a propozițiilor considerate ca fiind narative este posibilă (temă-argument antropomorf, predicat care semnalează un eveniment, enunț asertiv activ
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
my England!” Volumul Genunchii Tamisei este dispus în cinci capitole (O zi pe Tamisa, Negrese la Londra, Parcul St. games, Garda regală, Ieșirea din Albion ), fiecare dintre acestea punctând anumite sensibilități ale umanului. șochează minusculul, ansamblarea bulversantă a versifiocației, dislocarea frastică, prețiozitatea lexicală care tronează-n fiecare creație lirică. Poetul Gheorghe Vidican pare fascinat de peisajul londonez, reușind tablouri de o picturalitate cu sonorități ancestrale: „e frumos e seara când bat clopotele în Dover... / șoseaua ne alunecă dinspre Londra spre Mare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
râu surda de dor calcă prin nori muta din schit cântă smintit cu buze fără de sfârșit <nici un cuțit nu m-a hoțit> ” (Râsu Plânsu) Poetul eoria Zilieru se lasă cucerit de suflul limbajului și tumultului arghezian, preluând, spre exemplu: dislocarea frastică: „redă-mă morții sânge cer / la întuneric fără grai ./ Cu sabia trufiei ieri / nevăzătorii îi strigai...” (6ărutul). Dar Poetul simte nevoia să reînvie și subtilități ale ermetismului de sorginte barbiană (Antonpanescă, Lamento pentru Biba Fâcii) sau implantând, exuberant, reflexe de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în evidență repetarea, prin cuvinte din aceeași familie lexicală sau din același câmp semantic, pentru ca elementul de diferire să apară fie la nivelul fonetic (un afix sau o alternanță fonetică), fie la nivelul sintactic, unde să valorizeze schimbarea de manifestare frastică de la hipotext la hipertext în diverse moduri: coordonare vs subordonare, simplitate vs. complexitate, structuri binare sau ternare, juxtapunere vs joncțiune etc. Sensul de desfășurare a procesului de constituire a semnificației artistice se prezintă ca rezultantă a două sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat (Eminescu: 2011, II, 35). Ca și în situația câmpurilor semantice, constelațiile intratextuale prezintă nucleu și periferie. Nucleul ascunde miezul hipertextual al unei secvențe de text și justifică legarea de altă structură frastică sau transfrastică, dar și periferia joacă rolul ei (ca într-o teorie a secundarului, nu poți ajunge în centru, dacă nu știi să depășești marginile). Astfel, inclusiv în secvența mai sus citată, se remarcă prezența nuceului intratextual muri afumați, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încât părea un ghem de fire (s.n.) roș sau un painjiniș (s.n.) zugrăvit cu sînge (Eminescu: 2011, II, 44). Unitățile lexico-semantice construite cu ajutorul sufixului colectiv -iș (hățiș, păienjeniș) alarmează puțin din cauza impresiei de hegemonie a haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rescriem istoria lingvisticii, am remarca fără îndoială faptul că fiecare nouă "școală" s-a clădit pe perimarea sau chiar dispariția celei/celor anterioare. Astfel se explică de ce mulți dintre noi știu că lingvistica textuală a apărut în opoziție cu lingvistica frastică, considerată ca deficitară, inaptă de a descrie complexitatea discursului. Apoi, chiar de la începutul anilor '60, pe măsură ce se dezvolta o lingvistică textuală prin curente la modă precum: gramatica textului, pragmatica textuală, se adînceau opozițiile față de lingvistica discursului. Astăzi, după o perioadă
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Principiul său de funcționare este următorul: așa cum vorbitorii pot să facă distincția dintre fraze gramaticale și fraze agramaticale, tot la fel ei pot recunoaște textele bine construite în fața unei înșiruiri întîmplătoare de fraze: gramatica textului este o prelungire a gramaticii frastice, iar noul concept operatoriu propus este coerența textuală. Eugeniu Coșeriu, de al cărui nume este legată nașterea lingvisticii textuale la mijlocul anilor '50, propune opoziția dintre gramatica transfrastică și lingvistica textuală, prima fiind considerată o dezvoltare a lingvisticii clasice, cea de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
R1 R2 R3 R4 R5 R6 Cele patru propoziții de la începutul cuvîntului înainte trimit către un plan de organizare textual asemănător celui pe care M. Charolles îl numește "perioadă": "Perioada este o unitate de enunțare a cărei membri sau componenți (frastici) se află în raport de dependență" (1988, p. 6). De fapt, frazele acestei treceri alcătuiesc un întreg, raporturile dintre ele fiind marcate prin forme anaforice, adverbe și conjuncții de coordonare. Prin urmare, structura periodică din (2) poate fi reprezentată astfel
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a vorbirii cotidiene aspre, a injuriei plastice la modul elementar, a expresiei pamfletare. E dificil a disocia în fiecare propoziție constituenții cu tentă expresionistă, modernistă în general, de cei pur romantici, însă percutanța vocabulelor, insolitul alăturărilor, modul provocator al construcțiilor frastice și imagistice dau multor versuri un aspect incontestabil modern. Adeseori instrumentul vorbirii poetice e paradoxul. Fie că semnalează situații paradoxale, fie că enunță paradoxal, poetul obține efecte vrednice de literatura absurdului. Simulând repudierea comerțului particular, poemul Florăresele se încheie astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
organizarea semantică și formală a textului și se realizează prin următoarele mijloace: 1) referință (engl. reference), 2) elipsă (engl. ellipsys), 3) conjuncție/conectare (engl. conjunction) 4) coeziune lexicală (engl. lexical cohesion). Corelativele se subsumează mijloacelor de conjuncție/conectare, alături de conectorii frastici și trasfrastici. Mai precis, structurile corelative alcătuite din două componente 1 - dintre care unul este, de regulă, un conector, iar celălalt este de obicei un adverb - reprezintă o modalitate de marcare suplimentară a raporturilor semantico-sintactice2 dintre unitățile textului, fie ele
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
relații de dependență, de subordonare). Cu alte cuvinte, structurile corelative asigură coeziunea textului prin reiterarea informației redată prin conectorii sintactici sau pragmatici. Structurile corelative realizează coeziunea textului funcționând - asemenea conectorilor - la diferite nivele: la nivel intrapropozițional (în interiorul propoziției), la nivel frastic (interpropozițional) sau la nivel transfrastic (discursiv). Corelația dintre unitățile sintactice se realizează prin două tipuri de construcții: structuri alcătuite din două componente lexicale identice ori structuri alcătuite din două componente lexicale diferite. Primul tip apare numai între unități sintactice de
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
și între unități sintactice de rang diferit (relație sintactică de dependență, de subordonare): atât..., cât și; nu numai..., ci și; pe cât..., pe atât; atunci... când; dacă... atunci; deși..., totuși etc. (vezi Tabelul 2)4. Tabelul 1 Conectare la nivel propozițional/frastic între unități sintactice de același rang Relația sintactică Raportul semantic Conectorul specific Perechile corelative coordonare copulativă cumulativ (asociere) și, nici atât..., cât și nu numai..., ci / dar și și... și nici... nici coordonare disjunctivă excludere sau fie... fie ori... ori
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
cumulativ (asociere) și, nici atât..., cât și nu numai..., ci / dar și și... și nici... nici coordonare disjunctivă excludere sau fie... fie ori... ori sau... sau alternanță când... când acum... acum aici... aici ba... ba Tabelul 2 Conectare la nivel frastic între unități sintactice de rang diferit Relația sintactică Raportul semantic Conectorul specific Perechile corelative subordonare (circumstanțiale situative) temporal local când unde atunci.. când acolo...unde subordonare (circumstanțiale procesuale) modal cantitativ cum cât așa...cum pe cât... pe atât cu cât... cu
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
ale enunțului) cumulativ pe lângă că pe lângă că... mai și La nivel discursiv (transfrastic) coeziunea prin conectare privește nu numai organizarea semantică și formală, ci și organizarea tematică a textului. În acest caz, coeziunea se realizează fie prin "convertirea" unor conectori frastici ("investiți" cu funcții pragmatice: dar, căci etc.), fie prin unități lexicale specializate (apropo de, or, mai precis etc.). În GALR se discută situația conectorilor transfrastici, făcându-se referire la capacitatea lor de a stabili conexiuni între două acte de vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
mult (AS). Cele două tipare se regăsesc chiar în proporții similare. Cu informația componentului secund exprimată prin extensie în imediata vecinătate a lui nu doar... au fost îregistate 17 ocurențe, față de 12 ocurențe cu elipsă totală 19. 3. CORELATIVE ADVERBIALE FRASTICE CU DISTRIBUȚIE LIMITATĂ Adverbul totuși este considerat de gramaticile curente un corelativ specializat pentru marcarea raportului sintactico-semantic concesiv, fiind al doilea component în structura deși /chiar dacă/cu toate că... totuși. Deși nu am pierdut nimic din punct de vedere patrimonial, ba mai
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
2 12 0 Adevărul 24 46 2 17 0 6 1 Capital 22 45 1 29 0 6 0 Cotidianul 56 150 1 70 1 7 0 TOTAL OCURENȚE 581 762 28 301 5 37 1 În ipostază de corelativ frastic totuși apare mai degrabă în structuri cu propoziții concesive relative sau conjuncționale având ca prim termen un conector nespecific (cf. GALR II: 594-595). Oricum ar fi, pe adresa de la numerele 9-11 exista totuși un contract de vânzare-cumpărare din 1940, care
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
admiteți că stilurile nu sunt doar unități de reacție, ci și (mai ales) pătrunderi ale obiectului ontologic, care se schimbă (H-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeții). În consecință, putem afirma că în româna actuală scrisă totuși funcționează ca un corelativ frastic destul de limitat, conectorii concesivi tipici (deși, chiar dacă, cu toate că) fiind destul de puternici pentru a exprima - singuri - semnificația "condiție, ipoteză contrazisă"21. Se observă, în schimb, o tendință bine conturată de folosire a lui totuși (cu semnificație nealterată) în ipostaza de conector
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
nu doar...ci (și), în "defavoarea" lui nu numai ..., ci(dar (și) în textele artistice; în schimb, în textele estetico-filozofice situația este inversată, fiind preferată structura nu numai..., ci/dar (și). 5.1.2. Adverbul totuși funcționează ca un corelativ frastic mai ales în construcții unde conectorul propozițional este polivalent. În schimb, se observă tendința de transgresare în clasa conectorilor transfrastici - fără pierdere de informație. Avansăm ipoteza că într-o situație similară este și atunci din structura dacă..., atunci. In acest
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
jos}(y), {nu doar o scară a lui Iacob. }(x) (G. Liiceanu, Ușa interzisă); Campania și alegerile sunt {și pentru consilieri} (y), {nu doar pentru starurile de ocazie. }(x) ("Adevărul"). 20 GALR îl menționează, de altfel, în cadrul discuției despre conectorii frastici și transfrastici, fără să insiste însă asupra lui: Unele adverbe au valori pragmatice, discursive, marcând roluri argumentative: concesia (totuși), acordul (într-adevăr) etc. [...]" (GALR II: 771). 21 Cf. GALR II: 592. 22 "În organizarea discursului, foarte importanți sunt conectorii de
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
caii, ete aici chiar aveam aria (TDO: 335, pct. 975) Bre, tataie, iote-așa, iote-așa și noi avem un berbec! (TDM II: 498, pct. 718). Iată are un sens mai vag (mai puțin concret decât uite), poartă obligatoriu accent frastic 16 și ocupă, cel mai adesea, o poziție inițială în enunț. În mod tradițional, iată s-a specializat pentru realizarea prezentării textuale (scrise).17 În comunicarea orală colocvială, această interjecție lipsește aproape cu desăvârșire.18 Este prezentă în expuneri orale
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
prezent, deși uneori cere executarea unei acțiuni viitoare; viitorul este evocat și de prezența în context a unor deictice temporale: acum, mâine etc: Haide mâine la mine.37). 3.2.1.3. Poziția în enunț Hai(de) poartă obligatoriu accent frastic și ocupă, de cele mai multe ori, poziție inițială în enunț. Hai să ne lăudăm și noi... ce frumoși... ce isteți... sau cât de tâmpiți putem să fim.... (blogsport.ro) În replici inițiatoare de conversație (dar nu numai) hai(de) este precedat
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
la modificările de stare pe care le produce, în vreme ce marcatorul (indicele) evocă doar semnificația pragmatică a unui enunț; referitor la conector, acesta intră în alt sistem conceptual, având un grad de gramaticalizare mai avansat (vezi cap. din GALR I: Conectori frastici și transfrastici: 767-778 ). 45 DA s.v. consemnează următoarele în acest sens: "Când după hai(de) urmează un imperativ, avem propriu-zis o construcție pleonastică, căci atât hai(de) cât și imperativul cuprind un îndemn sau o poruncă. În cazul acesta, hai
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
fiind urmarea acțiunii locale a agentului patogen asupra unui organ; prin leziune se modifică funcția, ceea ce duce la boală (C. Borundel, Manual de medicină). * în ipostaza de relator, care își procură referința tot de la o secvență de tip propozițional sau frastic, putând fi substituit cu după aceasta/aceea; dată fiind stereotipia secvenței, se tinde spre o gramaticalizare a formulei de joncțiune. Formula se întâlnește în toate registrele: Vom lua o scurtă pauză publicitară, după care aș vrea să ne răspundeți la
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
-ne pe observații empirice, fără a fi efectuat un calcul exact în corpus. Principiul lui Leech poate fi verificat dacă se măsoară lungimea frazelor care conțin relative (numărând cuvintele din fiecare frază) și se urmărește distribuția relativei în raport cu limitele unității frastice. Evident, un asemenea test nu se poate realiza "manual" decât pe un număr mic de construcții, iar testul poate fi considerat nerelevant. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ 1
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]