228 matches
-
bluza mea, ca să-și amintească ce înseamnă un trup de femeie, uite așa, ca să se convingă că sunt făcută din carne și oase... Da, îmi amintesc, se reînsufleți Bart și palmele i se mișcară ușor peste trupul femeii, cald și fremătător, alunecând puțin în jos pe rotunjimile sânilor și rămânând nemișcate. Îmi amintesc, îmi amintesc, repetă bărbatul, și după asta ce poate să mai fie pentru unul ca mine?... Ce?... Întrebarea lui copilărească se pierdu, acoperită de glasul ei. Și după
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
voal de mătase ca o mângâiere divină, care îi înfășura, ocrotindu-i. Bart își cobora buzele încinse mereu mai în jos, lin, fără precipitare, cu o rafinată pricepere, uitată și regăsită, în timp ce femeia îi apăsa ușor creștetul peste trupul ei fremătător și ar fi vrut să-l mai rețină, dar clipele treceau una după alta, precum apa unui râu peste pietriș, printre malurile povârnite. El îi aduse prinosul omagiului său fierbinte, zăbovind lângă sânii ei frumoși, catifelați și avizi de sărutări
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
regîndire a sintaxei imaginii, artistul realizează un registra formal ce acoperă toate sugestiile unei lumi care se autogenereaza cu vitalitatea realității înseși, în plină ei expansiune. Existența minerală, austera și definitivă că stractura, glisează pe nesimfite către imaginea vag anatomica, fremătătoare și animată de pulsiuni viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosa culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncita prin sugerarea directă a
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
nopții a fost și scopul regizorilor de teatru care, în anii 1980, au introdus-o și au instalat-o pe scenă. Spectatorul putea alege: ori să adoarmă în fotoliul lui, ori să exploreze, din adâncul sălii, celălalt întuneric, populat și fremătător de viață, de pe platoul de joc” - scrie George Banu în Trilogia îndepărtării, ale cărei fragmente stau la baza filmului realizat de Dominic Dembinski. În același volum, George Banu descrie filmul ca pe o experiență în care alternează viața și cultura
Reprezentaţii nocturne în cadrul Festivalului Naţional de Teatru () [Corola-journal/Journalistic/71051_a_72376]
-
alint. Dar aceasta presupune efortul de a distila emoția, căci poeziile "eseistice" nu fac altceva decât să atârne ca un lest enunțiativ într-un câmp ce se vrea al diafanității. Poeta presimte, visează mereu în stare de veghe, cu viziuni fremătătoare, transformă în cuvinte, cum însăși spune, un fulg de zăpadă, transcrie ceea ce trăiește, cu limpezime dusă, însă, până la sublimare. Trece ușor de la discursul patetic la intimismul candid, de la neliniște la beatitudine, de la senzualitate la ceremonia sentimentală, dar nu scapă nicicum
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
frazele nu servesc la povestirea de întîmplări, ci la crearea unei atmosfere. în centrul celor mai reușite nuvele din Cartea de aur (Zi de august, între cotețe, O noapte în Sulina, Dramă banală) se găsesc unul sau mai multe tablouri fremătătoare, descrieri dominate de o dinamică internă surprinzătoare. Nuvela pare compusă de dragul tabloului central: "Cu privire la această fermecătoare vale, colț al unei Elade de odinioară, albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulichie. Pe coastă în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
frazele nu servesc la povestirea de întîmplări, ci la crearea unei atmosfere. în centrul celor mai reușite nuvele din Cartea de aur (Zi de august, între cotețe, O noapte în Sulina, Dramă banală) se găsesc unul sau mai multe tablouri fremătătoare, descrieri dominate de o dinamică internă surprinzătoare. Nuvela pare compusă de dragul tabloului central: "Cu privire la această fermecătoare vale, colț al unei Elade de odinioară, albește, așezată cam la sfertul dealului, cula cu pridvor de zid a boierului Stambulichie. Pe coastă în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
hărțuită din toate părțile. Că Istoria înregistrează cu precădere confruntări și tensiuni nu mai e decât în firea lucrurilor. Drumul spre Adevărul cel mare și unic (cenușiu, mut, placid) e pardosit, definitiv și implacabil, cu puzderie de minciuni colorate, gureșe, fremătătoare care se cred adevăruri. Primul scriitor a inventat minciuna, primul cititor a făcut-o să dureze (detalii savuroase se pot găsi în Istoria lecturii, al lui Alberto Manguel). Încă de la început, pactul dintre scriitor și cititor (fie el simplu consumator
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
aripi în suflet. Etc. Cu sonorul dat la maximum Augustin Popescu, autorul volumului de versuri Strigăt de lumină, are un stil triumfalist, ca un candidat la președinția României. Ni-l putem, de altfel, imagina, scandând la microfon, în fața unei mulțimi fremătătoare: Eu m-am născut pe țărmuri legendare/ În strigăte sinistre de furtună,/ Când bolta, clătinată, își adună/ Comorile de jar, fremătătoare.// Am încolțit în trupul Cosânzenei,/ Când Făt-Frumos o-mbrățișă la râu./ Și port stigmatul purului desfrâu,/ Cu tot suspinul
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
triumfalist, ca un candidat la președinția României. Ni-l putem, de altfel, imagina, scandând la microfon, în fața unei mulțimi fremătătoare: Eu m-am născut pe țărmuri legendare/ În strigăte sinistre de furtună,/ Când bolta, clătinată, își adună/ Comorile de jar, fremătătoare.// Am încolțit în trupul Cosânzenei,/ Când Făt-Frumos o-mbrățișă la râu./ Și port stigmatul purului desfrâu,/ Cu tot suspinul hărăzit Ilenei." Criticului literar, intimidat de acest mod de a scrie declamativ-emfatic, nu-i mai rămâne decât să scandeze odată cu mulțimea
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
de retorică și fără a se plasa în afară, adică în acea poziție ingrată a naratorului obiectiv. Și ca în orice poveste nesfîrșită, spusă pe voci și pe tonalități diferite, în opera lui Constantin Baciu se găsesc de toate: culori fremătătoare, animale, plante și gîze, copii exuberanți, adunări carnavalești, tîrguri baroce, siluete în disoluție, bătrîni solitari și îngîndurați. Dar această lume nu are identitate și nici statut social, nu este localizată într-un spațiu anume și nici așezată într-un timp
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
exemplul patern, al unui virtuoz în intervenții de chirurgie salvatoare, internațional recunoscute, cum e profesorul Ion Lascăr. Ecouri multiple, însoțind atare spectaculoase izbînzi, erau de natură să-l ațintească pe tînărul ucenic asupra situațiilor de un accent particular, de o fremătătoare urgență. Probante, incontestabile, succesele profesorului te așteptai să facă direct irupție întrun cuget tineresc, după o logică a imediatului. Împrejurări crunte, - cutare accident de muncă retezînd groaznic o mînă -, zguduitor, presiunea lor near biciui memoria cu imagini inconfortabile: cu livida
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
lacom, i-am acoperit gura mare, despicată fraged și-orizontal peste dinții lați, sclipitori în saliva sălcie. O patimă nouă, copleșitoare, de conchistador al cărnii alb-roz-liliachie, îmbelșugată-n țărmuri necunoscute încă, o dorință invincibilă m-a aruncat brusc în aventuri fremătătoare, adînci, delicios de primejdioase. N-am observat inițial că Empampa avea un ochi de sticlă portocalie! Prin pupila îngustă a celuilalt, cel normal, verzui, sufletul mi-a intrat pe veci într-un tunel alunecos, lubrefiat de lacrimi intime, însmîntînite îndelung
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
era cel mai bun prieten al meu - aud că și al lui Ioan Barbu - și l-am însoțit în ultima lui călătorie în spațiul originar, de siguranță. înalt, masiv, curbat ca un arc din care tocmai au pornit săgețile ochilor fremătători, cu brațe lungi de rugbist care întotdeauna ține ceva în mână, Nenea Ioan Barbu îmbrățișează pe toată lumea, fără să atingă pe cineva. și toată lumea se poziționează în jurul lui, căci numai el ia deciziile și are soluții pentru toate problemele, deține
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
posibil, dar nicicând pe aceea că totul a fost realizat. Aceasta este aserțiunea Americii.” Noi, europenii, vom paria la nesfârșit pe magnificul Gatsby împotriva prozaicului Buchanan și, în pofida evidenței, vom crede până la capăt „în luminița aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în fața noastră. Ne-a scăpat o dată, dar ce importanță are... mâine o să fugim mai repede, ne vom întinde brațele mai departe...” Încăpățânarea de a face din Fata Morgana un aliat și nu un dușman
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
Mircea Popescu a fost un om cu simțul valorilor care trebuie conservate pentru cei care vin. Prin intermediul "Colegiului Pontifical Pio Romeno" din Roma, a amabilității rectorului Mihai Frățilă, am putut consulta o parte a corespondenței lui Mircea Popescu. Lume vie, fremătătoare, lumea exilului, cum apare și la Alexandru Niculescu, vezi: "Rom. Lit." 2/1992, 46/1996 etc. cu pasiuni, simpatii-antipatii, dar organic interesată de soarta țării de unde plecaseră atâția oameni de anvergură și de valoare europeană. Chipurile conturate din epistole au
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
un picior cu pas ușor Doamne mă topesc de dor eu așa o-ncondeiez spuneți-mi că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite să vegheze o adumbrire, iar în vale degete mici, fremătătoare alint devin privirii ca minuni când o pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri la apa
CINE E EA? [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373716_a_375045]
-
de Chopin, cînd deodată observă că singurul lucru care poate crește între alte două lucruri distincte este un sunet pur, sau mai bine zis un cuvînt autist, din acelea care te țin, cu coaja lor tare, departe de miezul dulce fremătător și e sigur că abia atunci, furios că energia gîndului său se materializa în cuantele cu care Dumnezeu ne pipăie pe toți, făcînd sentimentele să cedeze rudimentar în fața numerelor mici, Pablo își aminti un cîntec arhaic fără înțeles, pe care
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
renăscută din acele adâncuri întortocheate ale subconștientului, acele adâncuri în care eram parcă altceva decât om sau poate tot o formă umană dar mult mai evoluată. Alteori îmi imaginez că sunt omul care trăiește în pacea munților sau în pacea fremătătoare a oceanului sau a mării. Singur, el și barca și apusul și răsăritul lunii și al soarelui, algele care-i sărută picioarele noduroase sau ierburile virgine ale pășunilor. Seară și munte și iarbă și crestele munților neatinse de pasul omului
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
un picior cu pas ușor Doamne mă topesc de dor eu așa o-ncondeiez spuneți-mi că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite să vegheze o adumbrire, iar în vale degete mici, fremătătoare alint devin privirii ca minuni când o pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele de sus în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
surâs cald pe buze.I s-a adresat: -E deja în salon, nu mai e nevoie de oxigen.. În salon era liniște și cald. Copilul ei dormea molcom, iar respirația aproape se domolise. Era dimineață, în fereastră crengile unor plopi fremătători se loveau ritmic, iar în văzduh se răspândeau caierele albe depanate de acești copaci triști. Caierele, aceste scame rupte, îi făceau rău copilului ei. Cu fruntea lipită de fereastră încerca să-și imagineze un tei înflorit, răspândind miresmele sfinte...Cum
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
grobienice inspiră teamă și degajă doar animalitate primitivă și dorințe carnale instinctuale și ele două...imaginea candorii, a frumuseții, a stilului și a culturii. Ștefan sare ca ars din locul său, își face loc cu coatele și genunchii prin mulțimea fremătătoare. Nu pierde nicio fracțiune de secundă din câmpul vizual grupul Ștefaniei. Chiar în momentul în care a ajuns, una din brute întindea brațul să-i prindă mijlocul tinerei. Surprinsă, aceasta nu s-a pierdut cu firea, i-a tăiat elanul
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
urmărit-o de când l-a cunoscut mai bine, participând la orele lui de meditație, acesta considerându-l unul dintre puținele sale insuccese din viața de elev, cealaltă știind, că au luat sfârșit întâlnirile lor secrete pline de poezie și trăiri fremătătoare. Îi era viu în memorie, refuzul lui ferm de a mai continua aventura iubirii lor interzisă. Îi explicase că a fost o rătăcire, care putea să aibă consecințe grave pentru cariera lui, dacă s-ar fi aflat, dar bine că
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
purtat! Pornind încet, micuțul ciob de astru Prin spirele de stele tot căzând, Trecu fără popas de Zoroastru Și-alăturea de floare-a stat zăcând. Ea, tânără eternă, în mișcare, Spre Soare ca-n oglindă-si reflecta O inimă vibrând fremătătoare Și mica lui făptură n-o simțea. Din țăndările lui scânteietoare, Din mintea lui scăldată-n ideal, Semințe noi de fluturi și de floare Se răspândeau pe vânt în văi și deal. Și floarea fremătând misterioasă Cu dulcele nectar îi
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
deși poartă un număr de opus inferior lucrarea a fost creată după cinci-șase ani de la zămislirea Romanței în Fa major, publicată în anul 1805. Ca atmosferă generală cele două romanțe degajă un sentiment pur, inocent, în care cursivitatea melodică, lirismul fremătător, seninătatea, meditația sunt puse în valoare cu o desăvârșită naturalețe expresivă. „Dulceața” specifică tonului viorii își găsește aici întreaga ei „configurare”, orchestra îndeplinind aici rol dublu: de acompaniator al solistului și de „comentator” discret al fluxului sonor (sunt de remarcat
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]