1,352 matches
-
stabili la tot pasul: „lucruri topite-n memorie, captive ca gîzele prinse în chihlimbar/ și stoluri de rîndunele grăbind de spaima iernii spre sud. în oasele,/ în părul meu freamătă mîngîierea unei mîini de sub pămînt” (Vise, oameni și cîini). Totul freamătă de o prolificitate a naturaleții. Nu e nevoie ca poetul să-și întindă brațul prea mult pentru a căuta „poezia”, căci aceasta i se îmbie de pretutindeni. E o voluptate a firescului pe lîngă care trecem frecvent fără a o
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
grea tăcere de cavou Se pierde-al vocilor ecou , Și pacea totul stăpânește . Pe drumuri caravane vin Sunându-și clopoțeii lin... Un râu ce dintre stei tișnește Aleargă-n spume scânteind , Și-n veșnic tânăra-i sclipire , De viață nouă fremătând , Natura , veselă vuind , Ca un copil voios din fire , Se joacă singură , râzând . Dar de-al ospețelor tumult Castelul nu se mai răsfăța ; Stă trist și părăsit în ceață, Ca un batran rămas în viață , Când toți ai lui șanț
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
mai întîi trebuie ca tatăl suferind să fie bine îngrijit de medicul vienez. Domnișoara Miallaret s-a atașat de toți membrii familiei, care o iubesc și au deplină încredere în ea. - Mai vorbiți-ne despre Franța, vorbiți-ne despre Paris. Fremătînd, micul grup se adună în jurul tinerei. Se vaită toți de soarta țării lor, altădată călcată de năvălitori, iar acum, în plină epocă de eliberare, incapabilă să-și găsească drumul pentru a se bucura de independență. Întoarsă în camera ei, domnișoara
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
M-am supus, de parcă aș fi fost mînată de o forță superioară. M-am oprit la sfîrșitul primei pagini. - Ce talent bizar, murmură el, ce mod de a silui sufletele pentru a le convinge! A doua zi, l-am găsit fremătînd de nerăbdare. Întîrziasem cu cîteva minute. Mi-a cerut cheia: - Cheia! Repede, repede, cheia! Și, în ciuda privirilor perplexe ale prietenilor care ne așteptau în fața hotelului, m-am apucat din nou să-i citesc pagini din Zarathustra, iar el mă întrerupea
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
adaugă plăcut impresionat: "Peste o lume mai blajina n-ai să dai nicăieri; se rîde din inimă, o voioșie nevinovată răsună pretutindeni în jur! E azi cumva vreo sărbătoare? Ferească sfîntul! În fiecare seară răsună aceeași muzică, în fiecare seară freamătă aceeași mulțime pestrița, din care uneori se desprind grupuri ce se pierd șoptind în parcul întunecat și nemărginit. intrarea nu se plătește, muzica este, și ea, pe gratis. Ai chef să aluneci pe apă? Acolo șunt bărci, dacă știi să
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
delicat poet de real talent), nu m-aș fi dat în lături să "oglindesc" hidoasa față a chiaburilor piromani ("Chiaburul Darie dete foc la arie") ori să înfățișez luminoasa figură a activistului de partid ("Stele strălucesc peste medean/ Scocul morii freamătă sub lună/ însă cel instructor județean/ Fără preget umblă prin comună") și, mai presus de toate, să slăvesc pe Marele Dascăl și Părinte ("Dormi copile, dormi, visează, Stalin somnul ți-l veghează")". Lui Stalin, nu pregetă a-i atribui "bun
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
a desprins și a pornit să jelească prin toată casa, unde, de acum înainte se va văita și se va lamenta pe vecie. O simt trecînd prin mine. Trupul ei acoperă trupul lui Carlton. În jurul casei noastre, noaptea de Ohio freamătă și zumzăie. Piatra îngustă, ca un deget cenușiu, de pe mormîntul lui Carlton, se sumețește printre celelalte morminte, sub ochii albi, inexpresivi ai îngerului de marmură. Deasupra capetelor noastre licăresc avioanele și sateliții. Oamenii continuă să zboare la New York sau în
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
lavă revărsat peste materia inflamabilă". Sau: "mici suprafețe de retină se înghesuie una într-alta/ sub dictaturi clar-obscure". Sau: "șerpi strivindu-și testiculele de luna ruginită/ printre pulpe de cristal însorite în timpul concepției/ cu lumina viermilor de mătase prin vulvele fremătînd". Formația medicală a poetului se rostește și în pasaje încă mai elocvente: "mașinile de morgă deșertau sacii de plastic pe caldarîmurile reci pe admiterea mea la medicină/ pe zilele lungi pînă seara printre cadavre reactanți/ chimici și modele fiziologice de
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
căsători cu el pentru că așa i-a promis mamei înainte ca aceasta să moară. Îl iubește? Pe cine? Nu mai este vreme de răspunsuri. Mai există azi astfel de legăminte? Și dacă da, mai sînt duse la îndeplinire? Copacul nostru freamătă. Discret. În raport cu el, interpreții sînt pitici. îl privesc fascinată. însumează diferite perspective, profunzimi, distanțe, spații de joc, drumuri care vin și se duc, care urcă și coboară în coama lui, care merg în sus, în jos, ca pe scara lui
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
flamande. M-au cunoscut, m-au locuit și le-am cunoscut ... le-am locuit. L-am ucis pe cel mai blând. Așa am vrut. În Ziua a Doua, am plâns cu plânsul celui singur. Munți,dealuri și câmpuri tinere au fremătat prelung, carnea lor s-a despicat, apele au ieșit la lumină să curgă veșnic. M-am apropiat de ele și m-am botezat drept : Primul. Știam cine sunt. În Ziua a Treia, am tăcut cu tăcerea celui singur. Am mâncat
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
lui Anatol Covali sunt înlănțuite imagini de o rară frumusețe și sensibilitate într-un decor mirific. Răsărit de soare care încleștează amintirile, nori ai tristeții pe aripi cenușii ale vremii, gânduri și aspirații care se țes în curcubeie, păduri care freamătă de doruri răsunătoare, viori ale asfințitului care mângâie privirea sa blajină și însetată prin cânturi ale liniștii depline. Un cor de îngeri coboară să aducă lumii sale purificare și tihnă. Iar fiecare înger a lăsat o lacrimă a necuprinsului pe
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
de iubire. Crivățul crunt, urlă-n neștire. Eu doar îl ascult cum petrece... Mi te-ai ascuns în pleoape, Iar inima-mi bate nebună. La fiecare șoaptă pe strune, Te simt tot mai aproape... Cântec de suflet cu zbucium, Trup fremătând de dorință, Ard, imaginând a ta ființă Chemându-mă-n sunet de bucium... Să ne iubim uitând de amaruri, Cu mângâieri să te răsfăț, Să-ți dăruiesc al meu dezmăț, În focul nopții tu să-mi zgândări jarul... Unde te-
CÂNTEC DE SUFLET de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382768_a_384097]
-
ce-i invada corpul său tânăr. Mircea o ajută pe Săndica să scape de rochița scurtă, în timp ce fata îl ajută să-și scoată pantalonii și tricoul. Cu mâinile tremurând de excitație, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DOAR TU Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În zori mi-ai sărutat obrazul, Lumină blândă, fremătând; Cireașa gurii, aromată, Un zâmbet dulce, un cuvânt. Mi-ai șters o lacrimă din geană, M-ai alintat cu palma ta! Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă! O floare gingașă,...o stea! Că vrei să mergi pe drum
DOAR TU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382799_a_384128]
-
piață liberă în numele egalitarismului promis, celălalt e scârbit de mitocănia noilor bogătași, de oportunismul actualilor locatari din apartamentele "foștilor", acum oameni vlăguiți și inutili (în buna tradiție a literaturii ruse). Reprezentanții autorității, coruptibili, sunt tâmpi și mizerabili, publicul din sală freamătă bucuros de câte ori recunoaște o situație familiară: NEP-ul seamănă cu tranziția. Compasiunea, umorul, accesibil dar de bună calitate indus de regizor interpreților, înlesnesc identificarea cu realitățile din Rusia anilor '20. Și în timp ce se râde, mă gândesc că Stalin, exploatând nemulțumirile
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
câțiva înși misterioși. Începutul unui banal film polițist, veți spune. De unde! Sunt doar câteva ore de când Conclavul a izbutit să aleagă succesorul fostului pontif. Mulțimea strânsă în Piață Sf Petru aclamă fumul alb care o aureolează anunțând fericitul eveniment și freamătă în așteptarea noului suveran, căruia nimeni din afara nu-i știe încă numele. Dar Sanctitatea Să tace, refuză să se adreseze credincioșilor, fiindcă nu găsește în sine capacitățile necesare noii sale poziții. “Mama, ajuta-ma!” implora el precum acel legendar “Tata
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
care tronează înmormântată, statică și imuabilă însăși memoria Timpului, ce privește prin ochi fără de somn (stele). Din acest punct de vedere, poeta nu constată doar amorf și distant o lume ce o înconjoară, ci se identifică cu materia ei care ,,fremătând mă provoacă’’, risipind, cu generozitate, pe ,,plaja subțire a sufletului’’ ei furtuna propriei vieți, pe care o trăiește cu duritatea rocilor. Acest sentiment al singurătății o ajută pe Ayten Mutlu să-și constate defectele, să se clarifice față de ea însăși
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
Câmpulung Muscel, la galeria „Arta”, unde mă întâlnisem prima dată cu pictura domniei sale. Entuziasmată de această surpriză am pășit cu mare interes în acest spațiu destinat vizualului. Aici pe simeze mi se desfășura „un film” despre un suflet frumos ce freamătă la cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omului - Natura. Fiecare tablou în parte supunea sufletul privitorului la o explorare subtilă asupra universului înconjurător „povestit” cu ajutorul culorilor de către acest rafinat colorist. Pentru că pictorul se poate mândri cu acest dar oferit
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
Câmpulung Muscel, la galeria „Arta”, unde mă întâlnisem prima dată cu pictura domniei sale. Entuziasmată de această surpriză am pășit cu mare interes în acest spațiu destinat vizualului. Aici pe simeze mi se desfășura „un film” despre un suflet frumos ce freamătă la cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omului - Natura.Fiecare tablou în parte supunea sufletul privitorului la o explorare subtilă asupra universului înconjurător „povestit” cu ajutorul culorilor de către acest rafinat colorist. Pentru că pictorul se poate mândri cu acest dar oferit
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
tăi căprui Când râzi și plângi, pe alei, frumoasă doamnă, Simt miros, aromă dulce de gutui, Boem aer respiri printre frunze de toamnă. Cu tine pictez tabloul în culori calde și vii Cu spice, flori de câmp și mere coapte, Freamătă ciorchinii, mustesc în vii Timid greierele cântă serenade-n noapte. Cu tine rătăcesc, sarutându-mi pașii Cu frunze vii și moarte sub falnicii castani, E timpul nunților, se bucură mirii și nașii, Tradiție la români de zeci de ani. Cu tine
TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381774_a_383103]
-
gânduri și sentimente care-l aduc cât mai aproape de lumea sufletului sau: „Vreau să urc pe muncei, să simt mirosul de fâneața coapta. Să mă liniștesc și să-mi adun gândurile. Mi-e dor să ascult vântul, să ascult cum freamătă pădurea. Să ascult liniștea nopții. Aici oamenii nu umblă noaptea, ca huhurezii. Nu-s ceasurile bune. În orașe oamenii umblă între ceasuri... Cand sunt în București, cânt în gând și-mi imaginez lumea mea de-acasă, de demult. Adeseori, cănd
Grigore Lese îşi lansează o carte la Gaudeamus [Corola-blog/BlogPost/97884_a_99176]
-
o veche cunoștință din Spania, acum căsătorită în România, cu Alex. Julio se decide s-o cucerească și-i găsește repede slăbiciunea: mâncarea preparată ca la ea acasă. Îi vorbește ore în șir despre paella, sobaos și altele, iar Maria freamătă de pofte, unele dintre ele carnale. Soțul Mariei, Alex, află și nu e deloc bucuros. Apare și Ana, o servitoare spanioloaică, care nu e, de fapt, servitoare, și pe care n-o cheamă Ana, ci Julia. Ana e pe cale să
O telenovelă de m-a luat capul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20712_a_22037]
-
Literatura > Beletristica > PE INSERAT Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Pe inserat Iubite...seară a venit... Primește-mă la tine-n gând, În piept îmi arde-un foc mocnit Al șoaptelor fremătând. Dezbracă-mă doar din priviri. Timpu'-l vom simți în clipe Și-n tainice dezvăluiri Idila să se-nfiripe. Lasă gândul să viseze Sufletele-n praf de stele Presărate, să valseze Când săruți buzele mele. Seară a venit iubite. Las
PE ÎNSERAT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384183_a_385512]
-
nouă șansă. Anotimpul renașterii e săpat în visul tuturor. Caisul și mărul visează și ei a floare mică și delicată, care în bătaia soarelui și-a ploii se va preschimba în rod parfumat. “Ce mai trece vremea, iar înflorim azi-mâine”, freamătă caisul. “Trece...”, șoptește mărul. În fiecare an e la fel. Florile se nasc și apoi se transformă în rod, oamenii se nasc și dau viață. Primăvara are visul ei și taina vieții veșnice.
Vis de primăvară [Corola-blog/BlogPost/97145_a_98437]
-
singur dor în tot ce mi se dete, să pot să fiu izvor răcoritor de sete. Mai am un singur vis ce împlinit se cere, să văd c-a fost ucis balaurul durere. Mai am un singur gând ce-mi freamătă în minte, să îmi înalț cântând un templu în cuvinte. Mai am un singur țel în timp ce-mi port declinul, să pun în toate zel și să-mi înving destinul. Mai am un singur rost lipsit de aroganță, să
SĂ NU MĂ SATUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383665_a_384994]