KorAP: Find »[drukola/base=fricativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

99 matches

Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000

suflul, laringele se retrage față de poziția de repaus, limba se lipește de cerul gurii scăpând apoi cu putere în afară. Suflul nasal și pierderea de aer nasal se produc pentru toate consoanele cu excepția celor nasale, afectând emisia constrictivelor și a fricativelor s, ș, z, t, f, ce-ci, ge-gi, într-un sens dislalic. Ele sunt înlocuite cu m sau n sau cu suflu nasal. Sunt afectate rareori fonemele l, r ale căror vibrații sunt diminuate dar nu transformate. Suflu nasal afectează

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
suficient de puternic el poate produce un sunet similar în laringe formând stopul glotic, ca o închidere de clapă. Poate în același timp să folosească pozițiile corecte ale buzei și ale limbii. Sunetele explozive s, ș, t, z și cele fricative f, v, pot fi produse cu aproximație de către o parte din organele vorbirii care în mod normal nu sunt folosite în acest scop. Asemenea tentative duc în cele din urmă la o vorbire parțial inteligibilă (Tip C, Tip A/B

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
analiza spectrală a sunetelor vorbirii cu caracter de amprentă fonetică, înregistrând fidel frecvențele sunetelor și timpii de emisie în așa fel încât se pot recunoaște formele semantice ale cuvintelor. În sonograma după reeducare se observă diferențierea frecvențelor înalte - cu caracter fricativ „ș” - precum și valori spectrale în care apare inteligibilitatea formelor semantice. Un alt caz rezolvat complet: A. Elena, cu diagnosticul clinic: despicătură posterioară incompletă, operată la 7 ani, prezintă consecutiv rhinolalie apperta, dislalie polimorfă, nitacism (vorbire în m și n). Copil

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
La controalele efectuate se constată absența oricăror urme de rhinodislalie. Pe secvențe din înregistrările pe bandă de magnetofon sau efectuat sonograme (figura 21 a și b). Sonograma indică absența frecvențelor înalte precum și a valorilor spectrale diferențiate în consoane explosive și fricative. Vorbirea folosește frecvențe joase specifice consoanelor m, n și vocalelor netimbrate. Amprenta fonetică nu redă formele semantice ale segmentului lingvistic folosit. Sonograma după reeducare reflectă îmbogățirea exprimării verbale cu sunete de înaltă frecvență, cu inflexiuni tonale și valori spectrale diferențiate

RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940

deosebiri între generația vârstnică, la care mai întâlnim fenomene fonetice specifice graiului local și generația tânără, care utilizează forma literarizată, oficială. De aceea, în cazul unor nume topice, întâlnim două fenomene de fonetică regională, specifice subdialectului moldovenesc: palatalizarea labialelorși frecvența fricativelor în locul africatelor (în cazul lui c și g, urmate de e și i). Este cazul unor toponime ca Chetriș (Pietriș), Chetrărie (Pietrărie), Chiscu (Piscul), Grochi (Gropi) ș.a.; Šireșoaia, Šușmele, Šopești, Bešuri, Šunži, Făžețel ș.a. Un fenomen care este, în egală

LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE (2009) [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754

românești decât apoftegmele sofisticate. Noua Republică, Fiesta și Boborul B în loc de V, B în loc de P, comerțul simbolic al excesului este reprezentat și fonetic la Caragiale. Exploziva ăoclusivaă bilabială B înlocuiește consoana din aceeași categorie P, mai puțin agresivă sau pe fricativa labiodentală sonoră V. În cazul oclusivelor, eliberarea bruscă a curentului de aer blocat este ceea ce produce explozia. Consoana vibrantă alveolară R are și ea o contribuție semnificativă transfor- mând cuvântul „român” prin reduplicarea acestei con- soane, „rromân”, într-un mârâit

Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici (2014) [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

vf, td, sș, kg, nr, cizg, ă, î, j. Berca I. diferențiază dificultatea progresivă în achiziția literelor și fonemelor astfel: vocalele a, o, u, e, i, ă, â, consoanele sonante: m, n, l, r care pot fi prelungite asemenea vocalelor; fricativele: f, v, s, z, ș, j, h; ocluzivele: p, b, t, d, k, g, semiocluzivele: ce, ci, ge, gi, literele cu valoare fonetică variată c, g, s, x, și în final diftongii: au, ou, oi, ia, ei, ie, respectiv ea

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
de pronunțare coarticulată a grupurilor silabice. Se va insista asupra exercițiilor care antrenează mișcările necesare în articularea consoanelor cu o biomecanică complexă, care apar ultimele în evoluția ontogenetică. Dificultățile disfazice ale copiilor preșcolari apar la pronunțarea consoanelor siflante s-z, fricative ș-j sau vibranta r și mai puțin la rostirea consoanelor uvulare c-g sau a africatelor f-v. Prin solicitarea mușchilor articulatori se urmărește menținerea echilibrului dintre forțele antagoniste ale mandibulei, limbii și pereților externi ai feței și creșterea

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
o poziție inițială, intermediară sau finală în cuvânt. În articularea consoanelor, obținerea caracterului sonor este mult mai greu de obținut decât caracterul surd, încât realizarea unei sonorizări chiar accidentale se va încerca să se conserve. Dificultăți în articulare revin realizării fricativelor și unor consoane din a treia regiune de articulare cum ar fi c și g. În cazul vocalelor ordinea de corectare și însușirea lor este : a, o, u, e, i, ă, î și apoi se trece la diftongi, triftongi sau

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
3. Protocoale tehnice în recuperarea tulburărilor pronunției în prima regiune de articulare Prima barieră articulatorie este formată din ocluzia bilabială necesară pronunției consoanelor p, b, m și de constricția labiodentală între buza inferioară și incisivii superiori utilizată în pronunția consoanelor fricative v, b. Integritatea morfo-funcțională a buzelor și incisivilor este indispensabilă unei articulări cu un profil acustic normal. Protocoalele tehnice sunt standard și cuprind definirea fonemului sub aspectul participării sistemului articulator, poziția de start în execuția articulării corecte, mecanismul și principalele

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
cuvântul, pronunțat rar de către logoped și diferențierea de celelalte bilabiale îb, m) sau labiodentale îf, v). Subiectul va indica prin gest exprimat prompt recunoașterea consoanei p. - Diferențierea sunetul p de cele cu care se confundă articulatoriu: bilabialele îb, m) sau fricativele labiodentale îf,v) se face prin prezentarea sunetelor complementare: pilă - bilă, pară - bară, pal - bal, plombă - bombă, pun - bun, pată - fată - vată - bată, spaimă - faimă - vamă, în cele trei poziții îinițial, mediu, final), logopatul semnalizând cu mâna atunci când percepe sunetul

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
înțelegere mai bună a pronunției. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei F - FitacisrnulParafitacismul Fonemul f este o consoană constrictivă obținută prin îngustarea canalului articulator la nivel labiodental, și este emisă surd, lipsind sonorizarea laringeană. Fonemul f este caracterizat printr-un zgomot fricativ, care se produce prin frecarea aerului în constricția canalului vorbitor, fapt pentru care se mai numește fonem fricativ sau siflant îșuierător). Poziția sistemului articulator la emisia fonemului f Maxilarul inferior este coborât până ce buza de jos, trasă puțin înăuntru, se

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
obținută prin îngustarea canalului articulator la nivel labiodental, și este emisă surd, lipsind sonorizarea laringeană. Fonemul f este caracterizat printr-un zgomot fricativ, care se produce prin frecarea aerului în constricția canalului vorbitor, fapt pentru care se mai numește fonem fricativ sau siflant îșuierător). Poziția sistemului articulator la emisia fonemului f Maxilarul inferior este coborât până ce buza de jos, trasă puțin înăuntru, se așează direct dedesubt și anterior de incisivii superiori din mijloc, aproape strâns lipită de ei. Buza superioară se

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
buza de jos, trasă puțin înăuntru, se așează direct dedesubt și anterior de incisivii superiori din mijloc, aproape strâns lipită de ei. Buza superioară se retrage în sus dezvelind incisivii superiori, lăsând loc unui spațiu puțin perceptibil care completează canalul fricativ. Limba se află în poziție de repaus, iar corzile vocale se deschid fără să vibreze. Vălul palatin ridicat, separă orofaringele de nazofaringe, împiedicând refluarea aerului spre nas. Poziția articulatorie la emiterea fonemului f este ușor de intuit și imitat. Articularea

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
poziția corectă a sistemului articulator, printr-un expir puternic care face ca aerul să iasă forțat și continuu prin constricția realizată de buza inferioară plasată la nivelul incisivilor superiori mijlocii. Prin frecarea aerului suflat se produce zgomotul caracteristic sunetului f - fricativ. Curentul de aer se simte pe dosul mâinii și este suficient de puternic încât să aplece o fâșie de hârtie ținută în fața gurii. Antrenamentul motricității articulării Exersăm analitic pronunția fonemului f în silabe directe și inverse, detașate din cuvinte, dar

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
mai ales în terminațiile cuvintelor, încât prin deprinderea și a altor sunete, exersarea articulării fonemului t crește. (figura 2.4.) Corectarea deformărilor de articulare - Pierderea intensității sonore este datorată pierderi de aer printr-o ocluzie neglijentă ce dă un aspect fricativ sau de th, iar uneori prin nerealizarea unei presiuni suficiente. Defectul apare în cuvintele cu o structură mai complexă, datorită lipsei retro-controlului auditiv a legăturii interfonemice și se corectează explicând fermitatea ocluziei linguo-dentale și încurajând pronunția explozivă a consoanei izolate

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
închise, cu condiția sonorizării și rezonanței indispensabile. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei S - SigmatismulParasigmatismul Fonemul s este o consoană constrictivă, produsă la nivel dental-alveolar și de asemenea este surdă. Constricția la acest nivel contribuie la formarea și a altor consoane fricative: z, ș, j, ț, ce, ci, ge, gi, dar fonemul s este sunetul de bază. Poziția sistemului articulator pentru articularea fonemului s Canalul constrictor se formează din vârful limbii îndoit în jos și incisivii superiori, între care se formează un

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
din vârful limbii îndoit în jos și incisivii superiori, între care se formează un șant median menținut ferm prin contracția limbii. Marginile limbii acoperă lateral molarii superiori, iar anterior incisivii inferiori pentru a direcționa exclusiv median printre buzele întredeschise curentul fricativ articulator. îfigura 2.6.) Buzele acoperă ferm arcadele dentare pentru a nu permite deperdiția interdentală de aer, iar comisurile bucale sunt retrase puțin, până se vede vârful limbii și marginea incisivilor inferiori. Maxilarul inferior are o poziție ridicată, împinsă puțin

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
recuperării logopedice, iar în cazul problemelor de schimbare a dentiției se poate reveni asupra demutizării după reapariția ei sau corecției ortodontice. Cele mai frecvente tulburări de articulare sunt prezentate mai jos. - Estomparea sunetului s se datorează formării necorespunzătoare a canalului fricativ: fie prea larg, cu pierderi de aer pe marginile limbii, fie prea strâmt printr-o presare prea puternică a limbii pe incisivi, lipsei ocluziei spațiilor interdentale printr-o poziție prea laxă a buzelor sau ocluziei parțile labiale. Distanța dintre maxilare

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
jgheabului până la obținerea sunetului normal. - Sigmatismului labiodental se corectează prin lăsarea buzei inferioare în jos până la nivelul incisivilor inferiori în timpul articulării. Buza inferioară va fi reținută jos cu degetele logopedului sau ale subiectului. - Sigmatismului cacuminalis impune pentru corecție realizarea șanțului fricativ, cu limba într-o poziție lată sprijinită pe dinții inferiori. - Sigmatismul nazal se corectează prin dirijarea aerului expirat în timpul pronunției pe gură. Prin articularea lui s în poziție culcată, lueta se apleacă în jos și obturează în oarecare măsură trecerea

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
la poziționarea corectă a limbii. (22, 76, 184, 228) - Sigmatismului faringian și cel laringian impun corectarea respirației și poziției sistemului articulator în oglindă pentru ca zona constrictivă să fie mutată anterior. Demutizarea consoanei Z - Zitacismul — parazitacismul Fonemul z este o consoană fricativă a cărei articulare impune constricția anterolinguală la nivel alveolar, la fel ca perechea sa surdă s, dar spre deosebire de aceasta din urmă, z este sonoră prin fonația laringeană. Poziția sistemului articulator nu diferă de cea a articulării omorganicei sale s, dar

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
se poate realiza prin transfer interfonemic pornind de la articularea lui a precursor, pronunțându-se prelungit și scurt, repetitiv, într-o singură expirație, sunetele szsz, apoi sazasaza. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei Ș - Sigmatismul pentru Ș Fonemul ș este o consoană fricativă, obținută prin constricția canalului vocal, articulată prepalatal și este surdă fiind lipsită de sonorizarea laringeană. Poziția sistemului articulator Mandibula se află într-o poziție mai coborâtă decât cea necesară emiterii fonemului s și fără să realizeze o suprapunere exactă a

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
articulator Mandibula se află într-o poziție mai coborâtă decât cea necesară emiterii fonemului s și fără să realizeze o suprapunere exactă a dinților superiori pe cei inferiori, ca la articularea aceluiași fonem. Buzele se întind puțin înainte, prelungind tubul fricativ și îngustându-l anterior. Limba adoptă o poziție similară cu cea a articulării sunetului s, doar în porțiunea posterioară unde marginile ei se sprijină pe molarii superiori, în schimb vârful limbii se ridică spre bolta palatină, distanțat față de incisivii superiori

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
propoziții. La 3-4 ședințe se revine la exersarea fonemului ș, fără a obosi logopatul sau a i se sădi sentimentul nereușitei în cazul unei pronunții defectuoase. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei J - Sigmatismul pentru J Fonemul j este o consoană fricativă sonoră, pentru care constricția se realizează pe un segment ceva mai lung decât cel realizat în cazul consoanei pereche ș - între zona prepalatală și alveolele superioare. Poziția sistemului articulator pentru emisia fonemului j este aceeași ca pentru articularea fonemului ș

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
a celor două foneme constitutive. Pentru emitere se adoptă poziția de articulare a fonemului t, dar cu limba într-o poziție mai coborâtă, aplicată prepalatal și se inițiază expirul pentru a se acumula suficient aer în camera preocluzivă. În timpul etapei fricative limba se desprinde de la nivelul palatului și coboară anterior lăsând un canal constrictiv la nivelul incisivilor superiori, pe sub care iese exploziv curentul de aer. Intervalul de timp de transformare a ocluziei în constricție este foarte scurt, încât emisia sonoră apare

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]