14,044 matches
-
întreagă și nevătămată, că nu m-a violat nimeni și nici nu m-a ucis, de vreme ce vorbesc cu el. M-a ajutat să aprind lumina, să mă încalț, să-mi pun toate lucrurile înapoi în valiză. "Mi-a fost foarte frig la un moment dat", a trebuit să-i explic. M-am bucurat că nu-mi lipsea poșeta primită în dar de ziua mea. Și nici mobilul, închis în gară la Ploiești. Pe coridor, nici urmă de fluier sau de vreun
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
lui Armand Călinescu). Fiind șofer pe un camion, iarna, ca să mă încălzească un pic mă lua cu el lângă volan și mă ducea un tur. - Buna companie însemna elita României la acel moment! Ce era mai greu de îndurat - foamea, frigul? - Firește, ne era tare foame și v-am spus, sufeream și de frig. Ziua, când coboram din "priciurile" noastre, în duminicile când nu ne duceau la canal, eram duși la bucătărie ca să curățăm și să tocăm morcovi, cartofi. Furam pe
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
pic mă lua cu el lângă volan și mă ducea un tur. - Buna companie însemna elita României la acel moment! Ce era mai greu de îndurat - foamea, frigul? - Firește, ne era tare foame și v-am spus, sufeream și de frig. Ziua, când coboram din "priciurile" noastre, în duminicile când nu ne duceau la canal, eram duși la bucătărie ca să curățăm și să tocăm morcovi, cartofi. Furam pe furiș și mai mâncam astfel de crudități. Ce bune erau! În special usturoiul
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Noica, Cioran, dar mai ales Mircea Vulcănescu - numărul unu al generației noastre, și care a murit în pușcărie salvându-și colegul de celulă bolnav, transformându-se creștinește într-o saltea vie ca să-l ferească de frigul și umezeala temniței. Da, am avut desigur oameni mari. Dar nu și-au putut duce țelurile până la capăt - au fost poticniți ori suprimați. Prima perioadă interbelică - cum consemna Mircea Eliade - a fost cea mai fericită pentru noi. România înflorea atunci
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
între stern și ceea ce se află deasupra, atârnă acum, strâmbă, și fâlfâie necuviincios în acest vânt. Cine suflă? Suflă într-adevăr cineva? Bate un nord-est? Spre mine nu, pentru că m-am întors cu spatele în direcția aceea. În față e frig. Deasupra lacului adie această briză de gheață, gri și înghețată deasupra mocirlei nu mai adâncă de 2 până la 3 metri. Un obraz e un ponton. Obrazul lui e o fațadă bună: solidă, netedă, uniformă. Nu tresare nimic. Unde începe ceea ce
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie adunîndu-se-n cheaguri de frig// iar eu/ încă o dată și încă o dată// am murit în murmurul marmurei/ de o mie de ori" (Lied). După cum se extinde asupra unor factori ai civilizației, din dorința s-ar zice de a-și satisface un impuls posesiv, dar și
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
După cum se extinde asupra unor factori ai civilizației, din dorința s-ar zice de a-și satisface un impuls posesiv, dar și dintr-un snobism al imaginarului pliat pe tehnică și pe citadinism: "imaginația ta abundentă/ țevăriile de fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia somnolentă/ se scurge în canale mîzgoase" (Lostrița). Celebrînd în răspăr "formele casante în dimineața derizorie", Ion
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
o legănare în "hamacul" lehamitei ultime: "o duminică leneșă/ cu mîncăruri grase/ cu sosuri condimentate/ stînd într-o rînă/ putrezind în fiecare clipă/ în moartea viitoare// dedat lecturii atavice/ din stoici/ cu spatele la Dumnezeu/ vai mie/ învățat fără dragostea lui/ intră frigul în carnea mea -/ singurătatea strigoiului// oh în hamacul lasciv/ al derîderii/ mă balansez între bine și rău - nu aștept de la viață nimic/ trag obloanele/ pe trompeta stingerii/ se pune bufnița/ și așteaptă..." (Bufnița). Sub cupola unei asemenea cinice decepții, a
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
țipă el. Inorogu’ lu’ Pește. Râde în hohote, într-un mod care mi se pare exagerat. Ca și cum ar fi spus lucrul cel mai caraghios din lume. Pare din ce în ce mai stârnit iar eu, prin contrast, din ce în ce mai rezonabil, ca de obicei. Oboseala și frigul încep să mă cuprindă și o dată cu ele, amețeala. Ce caut eu aici? Circul Pinder mi-a oferit o sută de mii de dolari ca să-l prind, continuă el, cu degetul pe buze. Îți dai seama ce glorie pentru menajeria lor
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
pe mama să se îmbarce. Avea și de ce. Șalupele erau imitații de dimensiuni reduse ale vaselor cu aburi din New Orleans, dar cu motoare cu benzină care-i făceau pe toți cei de la bord să se cutremure ca scuturați de friguri. Aveau un salonaș cu stîlpi de agățat hamacuri la înălțimi diferite, și bănci de lemn unde fiecare se așeza cum putea, dînd din coate, cu bagajele exagerate, baloturi de mărfuri, coșuri cu găini și chiar porci vii. Aveau cîteva cabine
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
ocupați cu clienții și când nu au ce face, în așteptare... Cumpăr totuși ceva de piele ca un ilic, o vestă, pe care scrie pe un petec roșu de mătase scămoșată VICTORY. Voi purta mai tot timpul vesta asta fiind frig, umezeală. La Londra, la întoarcere, nu știu cum, am uitat-o unde am stat. Supărare superstițioasă, fiind rău la pierdere. Karin însă, care pune întotdeauna înainte binele, fiind mai generoasă decât mine, mă asigură că asta poartă noroc. Nu mai știu dacă
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
sa. Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. În loc de epilog "Vin de departe, spune Corneliu Baba, de la capătul de început al veacului, cînd Cézanne mai trăia, iar Picasso nu sfărîmase încă forma, și m-am născut ca să fiu pictor". Dar și un martor incontestabil al veacului, s-
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
pîine și lapte la două-trei zile. Mai există și soluția "aprovizionării raționale". Cîțiva dintre cei întrebați au fost de părere că ar renunța la plata întreținerii. Unii dintre pensionarii care au încercat această soluție s-au văzut însă lăsați în frig de regiile locale, iar alții sînt în primejdie să li se vîndă locuințele pentru neplata datoriilor. Să mai adăugăm că la această anchetă au răspuns atît parlamentari ai puterii cît și aleși aflați pe băncile opoziției. Singurul parlamentar care a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
consacră un imn complicat de fervori trase în luxurianța asociațiilor: "L-am recunoscut după petele mari de pe gît/ din Zerolandia vine, ce are hotarele dincolo/ de frumos și urît.// Graurul ascuns în Casa scărilor, în Colivia Liftului/ astă iarnă, de frig, dintr-acolo sosește,/ din Țara Nimănui" (Graurul). Nu sînt neglijate nici obiectele, în raza aceleiași incantații ambigue ce înfrățește vitalitatea antică, virgiliană, cu caritatea creștinismului panteist, într-o febricitare a materiilor ce își revarsă nesațiul inocent al existenței contopindu-se
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
de-ajuns." Dacă te încearcă vreodată lehamitea de scris sau de citit, citește epilogul la prima carte din Tristele care începe așa: "Episolele-aceste - oricare dintre ele -/ în calea-mi zbuciumată să știi că eu le-am scris./ Cînd tremuram de frigul de gheaț-al lui decembre,/ Chiar Hadria pe mine văzutu-m-a scriind,/ Iar cînd trecut-am Istmul ce taie-n două marea,/ Și am luat cealaltă corabie la drum,/ S-or fi mirat de mine ostroavele Ciclade/ Că-n mugetul furtunii sălbatice
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
erau ca de sidef, în altele se amestecau roșul și verdele ca în tabloul unui pictor. Tăcerea era necuprinsă, dar se presimțea o vibrație tainică, de parcă într-adevăr am fi fost mai aproape de miezul de foc al pământului. - Mi-e frig, a spus ea după un timp. Când ne-am întors, el își continua lenta și meticuloasa pregătire a aparatelor. - Mie mi-e frig, i-a spus ea, și mi-e foame. De ce nu ieșim să mâncăm. - Du-te tu să
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
vibrație tainică, de parcă într-adevăr am fi fost mai aproape de miezul de foc al pământului. - Mi-e frig, a spus ea după un timp. Când ne-am întors, el își continua lenta și meticuloasa pregătire a aparatelor. - Mie mi-e frig, i-a spus ea, și mi-e foame. De ce nu ieșim să mâncăm. - Du-te tu să mănânci, a răspuns el, aproape fără să se uite la noi. Vin și eu curând, nu-ți face griji din pricina mea. Am ieșit
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
să-mi ureze noapte bună, a tras fermoarul și s-a culcat. Peste puțin timp l-am auzit sforăind ușor. Eu, care mă pregătisem să dorm în colibă, am mai rămas afară o bucată de vreme, până când m-a luat frigul și m-am învelit cu o pătură, fără să-mi iau ochii de la hardughia care coborâse din cer. Se auzea un murmur nedeslușit de glasuri și din când în când răsuna câte un hohot de râs. Lumina dinăuntru era la
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
economic, social și moral sub care nu mai era decît Albania, dintre țările europene, handicap pe care și azi îl simt românii pe pielea lor. N-a spus că sute de mii de oameni au fost exterminați prin foame sau frig, internați în azile psihiatrice, suportînd brutalitatea securiștilor și procurorilor. Ca o bomboană pe coliva regimului comunist, Mizil a venit cu ideea că era normal ca liderii comuniști să fi fost români de-ai noștri și, musai, muncitori. Din bun simț
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
pe când ne pregăteam să intrăm în Europa și astfel să luăm parte la globalizare, cu otomanii dați la o parte, birul cel mai nesuferit era tocmai gloaba. Stingând focurile în vetre, ca să nu plătească fumăritul, românii își întăreau vlaga, sfidând frigul, ca în iernile de acum, când prețul gigacaloriei tinde să-l ajungă pe al unei Dacii confort. Atunci, sacul autorității îl umpleau micii contribuabili, precum astăzi marii contribuabili sunt exonerați, ca să poată rămâne mari și fiindcă ei știu numai lua
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
pe bunica mea și poveștile ei universitare extravagante, pe doamna Mareșal Averescu care o adora, toalete și baluri, biblioteci și veselă de Rosenthal, descompletată azi, dar și strigătele isterice ale femeilor din blocurile copilăriei mele, și cozile la carne, și frigul, și, iarăși, întunericul. Amintiri frumoase, altele, umilitoare însă. Există un număr din Secolul 20 (din 1997) dedicat Bucureștiului. Există cartea Povestea caselor, o antologie de proprietari și proprietăți. Există acum acest spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
din serile acelea de noiembrie cînd număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-au înghețat, tremuri de frig sau de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai ții minte scrisorile, luminile, reflectoarele, departe, foarte departe, pădurile în care se ascund ciupercile otrăvitoare, cu pălăriile lor elegante, seducătoare cu roșu, cu alb, cu oranj" (28 noiembrie). Am trimis
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
a visat Isus Christos și nu s-a înălțat la cer singur, așa cum o faci tu, intoxicând țara vreme de aproape un sfert de veac, erijându-te în arbitru al vieții planetare, în vreme ce un întreg popor suferă de foame și frig mai cumplit ca în lagărele naziste”. Ei, chiar singur nu s-a înălțat la cer Ceaușescu. Oare limba kilometrică a lui Vadim (”vă voi glorifica întreaga mea viață”) n-o fi pavat și ea drumul spre puterea absolută a lui
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
în formula insolită, ca să zicem așa, a unui Coșbuc citadin, transmutat la finele celui de-al doilea război mondial: „Străbăteam uliți ce tăiau în felii mahalalele/ ducînd spre barieră. Acolo lumina/ bîlbîia din felinar./ Dintre noi unul a murmurat/ - E frig. În loc de Karenina vom întîlni ursul polar./ Vîntul hoinar ne pătrundea/ să șteargă primul cuvînt scris pe tăblițe: FOAME,/ prin vreme purtat în ghiozdane/ poeme/ și taverne.// Mîinile altora ne-au prins de glezne/ trăgîndu-ne-n jos, în strînsoare de clește/ să
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
de pe la începutul cărții îți revine în memorie după foarte multe pagini dense, precum „răsturnarea capului”. Un peisaj de toamnă se termină astfel: „și dacă răstorni capul puțin pe spate simți/ cum se înclină anul spre iarnă -/ și ți se face frig”. Aceeași mișcare revine în finalul unei reverii asupra glacialității ce pare a nu avea sfârșit, Frigul și scheletul său. M. Ivănescu oferă o structură nu mai puțin durabilă acestei senzații termice - dar fără nici o asemănare cu spaima de ger a
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]