640 matches
-
seamă de puncte de vedere ale lui Alexandru Paleologu, care-i caracterizează poziția. Debarasănd credința de aparatul restrictiv și interdictiv, d-sa ăși ia avănt într-o direcție antipedantă, regăndește și reformulează o multitudine de teme pănă-n vecinătatea (aparentă) a "frivolității" pe care nu șovăie a și-o asuma. Departe de-a constitui o frănă, un balast, conservatorismul d-lui Paleologu se dovedește o infrastructură culturală și spirituală solidă pentru reevaluări dintre cele mai slobode , mai imprevizibile. E un fel de
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
de versuri aduce schimbarea pe care poetul însuși o anunța timid în câteva interviuri. Mai degrabă în spirit decât în literă. Volumul nu mai este atât de unitar precum celelalte și încă de la titlu se simte o oarecare lejeritate, chiar frivolitate textuală strecurată, după cum vom vedea, nu gratuit, ci ca efect al unei stări prelungite dureros. Ioan Es. Pop își ia chiar o precauție și deschide volumul cu un argument împotrivă în care formulează un posibil crez al fragmentului și compozitului
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
ale cutărui ritm cunoscut. Foarte important că omul de reală și solidă cultură cinematografică a găsit drumul Damascului prin cuvinte tipărite care degajă, cu dezinvoltură, viziuni, imagini sincopate despre destinul nostru În univers. În plin postmodernism - adesea despletit, cauzator de frivolități și nonsensuri -, poetul Alecu Croitoru, apropiat În multe privințe de Nichita Stănescu (și nu numai, cum În treacăt am mai spus) și-a instituit o voce proprie prin: cultură, talent și echilibrul limbajelor. Împărtășesc pe deplin opinia ilustrului critic de
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică și ironismul carnavalesc al viziunii e definitoriu pentru discursul cultivat de Nora Iuga:”Toate cărțile junglei topite în groapa cu var”, - dar, imediat, și: “deschide fereastra / să intre puțină frivolitate”; sau: “la micul dejun gura / din care zboară zece misive de pace / o ciroză frumoasă / și maioul jilav confortabil / ca o placentă”, “și bucățica de pantheon / roasă dimineața pe stomacul gol”; și încă: “noroiul mi-a ajuns până la gât / nu
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
poate avea loc și mișcarea inversă - “și deodată litere liliachii / se așează pe lucruri / ca niște vânătăi / se lățesc și dor”, discursul poetic apărând ca un soi de trișerie, mixtură a realului cu amintirea lui, efectuată cu o prefăcută, mimată frivolitate: “vai cum trișez / cum îmi amestec eu amanții / viii și morții / în această tavernă / numită poezie / mi-a plăcut totdeauna frivolitatea”... Pe traseul încordat dintre real, umbra lui și cuvânt, forța acestuia din urmă devine germinativă :”erai așa de mult
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
discursul poetic apărând ca un soi de trișerie, mixtură a realului cu amintirea lui, efectuată cu o prefăcută, mimată frivolitate: “vai cum trișez / cum îmi amestec eu amanții / viii și morții / în această tavernă / numită poezie / mi-a plăcut totdeauna frivolitatea”... Pe traseul încordat dintre real, umbra lui și cuvânt, forța acestuia din urmă devine germinativă :”erai așa de mult în mine / pun mâna pe cărțile tale / și cuvântul îmi germinează în pântec”, iubitul absent stă “pitit într-un cuvânt” sau
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ierarhia finală stabilită de juriu și evaluările concurenților înșiși. Primii cinci din topul concurenților s-au aflat și în atenția juriului, dar nu pe aceleași locuri. Favoritul concurenților a fost ieșeanul Dan Sociu, care a tratat însă cu o oarecare frivolitate poemul din concurs. Creația sa, excesiv de conjuncturală, a făcut ca în final el să obțină doar o mențiune (locul 4), deși poemele din faza preliminară îl recomandau ca principal favorit. O altă mențiune a obținut pictorul Doru Drăgoi care a
Festivalul de poezie "Prometheus" by Reporter () [Corola-journal/Imaginative/13836_a_15161]
-
sunt cuvinte cărora Virgil Ierunca le acordă accente patetice, lipsite însă de orice urmă de iluzionare, sunt cuvinte care se armonizează, până la identificare, cu conștiința sa exigentă, ce îi dictează o conduită etică de o incontestabilă fermitate. Tocmai de aceea, frivolitatea, aservirea, comerțul cu conștiințele umane, "schimbările la față" - sunt doar unele dintre tarele morale pe care le denunță, cu luciditate deplină, Virgil Ierunca, scriitor ce nu s-a lepădat niciodată de sine, ce nu și-a prostituat conștiința în împrejurările
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
depărtat. Femeile ridică fruntea. Demonul tresare. [...] Pe stîncă din mijloc apare în lumina albă un înger strălucitor. La această apariție demonul își strînge îngrozit aripele. Captivele se ridică încet-încet." Pînă aici, lucrurile sînt clare. Din păcate, în legătură cu baletul Excelsior, o frivolitate nepermisa în cercetarea științifică m-a făcut să cred și să afirm că ar fi fost o născocire a lui Caragiale: "persiflînd titlul volumului de versuri Excelsior, tipărit de Al. Macedonski, Caragiale imaginase un... balet cu același nume [...] și concepuse
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
a fost martor, fără însă a coborî în analiză spre cauze sau a se arăta atras de tentații comparatiste. în absența problematizării, a unui foarte important nivel de (auto)reflexivitate, cartea dobîndește un pronunțat caracter anecdotic, uneori chiar la limita frivolității. într-un fel, Neagu Djuvara suferă în această carte "autoportret" de o deformație profesională a istoricului care prezintă faptele cu o rigoare aproape științifică lăsînd cititorului libertatea de a le interpreta așa cum crede de cuviință. Pe de altă parte, la
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
timpurii, constată că această vocație pare a avea o cauză ascunsă, cu grijă tăinuită, o dramă personală intimă la care se face destul de des aluzie. Sebastian este, înainte de orice, un însetat de dragoste, el simte nevoia imperioasă (în ciuda unei aparente frivolități care nu era intrinsecă firii lui) de a ieși din singurătate cu ajutorul ei. Tînărul scriitor se îndrăgostește efectiv, și nu numai o dată, dar întotdeauna intervine ceva, un obstacol mai puternic decît voința lui care îl blochează, îl oprește la mijloc
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
simplu ne sfidează, văzînd în femeie un amestec de inconsecvență morală, de cruzime viscerală și de ipocrizie constituțională, toate acestea camuflate îndărătul unor înfățișări de pisici fandosite și viclene, pentru care viața nu poate fi decît o chestiune de perpetuă frivolitate erotică. Oribil, degradant și inacceptabil! De pildă, e inacceptabil modul în care autorul, în Act venețian, își botează personajul principal feminin, dovedind un dispreț de o aiuritoare indiferență față de sexul frumos: Alta, un nume ce lasă de înțeles că oricare
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
și astăzi, Femeile în romanul românesc. Pornind de la Patul lui Procust. Ca să nu mai spunem de intuiția calităților notelor de subsol, "de cîteva ori mai bune decît textul de sus." Și de lauda artei de a fi frivol. Și ele "frivolități", articolele lui Aderca fac, fără patimi care să țină mai mult decît trece de la un număr de revistă la altul, dublate, în volum, de consistenta secțiune finală de note și explicații mai mult decît bine venite, împrăștie, într-o vreme
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
și neașteptată gingășie. Directorul ospiciului, Dl. de Coulmiers, doctorii, ultima amantă a lui Sade sunt personaje care au existat și în realitate. Mottoul este dintr-un roman al eroului principal: "O, cât de frumoasă poate fi natura coruptă, cu toate frivolitățile ei, și cum mai triumfă, cred eu, macii bătrâneții asupra trandafirilor copilăriei". Fragmentele de mai jos sunt cele cu care debutează cartea. (Ioana Pârvulescu) Oare nu așa erați când v-am întâlnit? Nu desfrânată și fără de rușine, asemenea acelor femei
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
agravantă! - orbirea d-sale n-a fost pasivă, ci s-a conjugat cu slujirea devotată a regimului concentraționar, prin orientarea propagandistică a scrisului practicat, inclusiv în anii maximei sale terori. Cum am putea separa comportarea d-sale de impresia de frivolitate cinică, pentru a nu ne rosti mai drastic? E ca și cum cineva s-ar plînge de gerul iernii în luna august și de canicula verii în luna ianuarie... Și încă o întrebare ne stăruie în minte, în marginea lecturii, să recunoaștem
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
ba chiar - cine ar fi crezut? uite că a fost cineva care să o creadă - Ťanticameră a religieiť, locul cel mai apropiat de credință...". Și încă un fapt esențial. Critica estetică pe care adepții abstractizării prin metodă o suspectează de frivolitate, sărăcie, retardare, e, acolo unde există har, un gen bogat, debordînd de materii sub astrul libertății asocierii lor: "Critica nu trebuie să-și refuze nimic... Este genul (sau ar trebui să fie, dar nu e decît rareori) proteic prin excelență
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
îmbrăcată cu căptușeala înafară și aceeași haină purtată normal, pe față. Saltimbancul știe prețul lucrurilor, artistul le cunoaște valoarea. Primul deține acea siguranță cu care se rostesc lucruri derizorii sau chiar impudice; cel de-al doilea stăpânește suveran derizoriul ori frivolitatea, exersĺndu-și încrederea și vanitatea. M-am dus să-i văd pe artiștii de la Intercontemporain într-un concert "Matičre-Son", dirijat de Beat Furrer și incluzând opusuri semnate de Aureliano Cattaneo, Stefano Gervasoni și același Beat Furrer, însă prețul prohibitiv al biletelor
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
relaxată din care nu lipsește însă o doză importantă de sentimentalism. Deliu Petroiu nu face istorie literară, ci își evocă prietenii de tinerețe, chiar dacă cei mai mulți dintre ei au devenit astăzi stâlpi ai programelor școlare. De aici poate un sentiment de frivolitate pe care l-ar putea încerca cercetătorii literari. La nivelul informației lucrurile noi sunt punctuale și aproape nesemnificative. Pentru că această carte se adresează în primul rând sufletului și doar apoi minții. Aș spune chiar sufletului celui care o scrie, mai
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
Celebra „Ars Amandi” - Arta iubirii, rămâne una din lucrările de referință ale literaturii antice, la fel ca și poemul epic „Metamorfozele”, prelucrare a 250 de legende despre crearea și istoria Universului. Intrat în conflict cu împăratul Augustus, care-i reproșează frivolitatea versurilor și îl consideră ca fiind unul dintre motivele decăderii morale ale locuitorilor capitalei, este exilat, la vârsta de 50 de ani, la granița cea mai îndepărtată a imperiului, pe malul Pontului Euxin, la Tomis. Având rangul de cavaler și
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase." Un interes colateral poate prezenta pentru cititorul român problema adeziunii celor două personaje la Partidul Comunist, precum și cea a demisiei lor. Desigur, simpatiile comuniste ale unor englezi poate părea azi o frivolitate plictisită și iresponsabilă. E fals însă că gravitatea problemelor personale este direct branșată la situația obiectivă de la un moment dat. Sesizarea diferențelor dintre "acolo" și "aici" poate fi interesantă și utilă chiar și pentru cei care au trecut prin formele
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
sau de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, si gulerul, cravată, ciorapii, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii. Oricare i-ar fi avatarurile, personajul a rămas același. Este unic, fenomenal, absolut în frivolitate, si frivol în absolut. Dar, iată-l venind. Ssst! Priviți-l! Calea publică se îngustează, se face mică, o cărăruie, un cursus honorum, cetățenii se dau în lături, uimiți, nu mai au loc, se calcă pe picioare, iar personajul înaintează
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
atașată printr-un contract aproape sacru de colectivitatea în care se socoate acasă. Abnegația pe care o investește în aceste direcții primește dimensiunea unui apostolat. În exercitarea atribuțiilor în Cetate și în înțelegerea menirii scrisului nu mai e loc pentru frivolitate, amuzament, dezinvoltura. Un cumul de seriozitate impune o anume strîmtare a cadrului. Pe o parcela, aparent redusă, dar explorata intensiv, se adună un noian de obligații și comenzi, duse la bun sfîrșit - nu fără simptome de autoflagelare. De aci derivă
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
să le cuprindă. Dar numai faptul că nici unui regizor, sau producător, nu i-a trecut pînă acum prin minte să facă un serial după opera lui Balzac... Secolul, după atîta brutalitate, se termină în grabă printr-un acces febril de frivolitate, în întreaga lume. Cercetați serialele t.v. care au cucerit atenția populației civilizate de pe aproape mai tot globul... Și mereu îmi vine în minte vorba bătrînei pensionare din troleibuzul nu mai știu cît, care îi spunea tristă unei prietene așezată
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
vârsta lui de aur. Terminase de scris o operă epica grandioasă - adevărată piramida faraonica a prozei românești -, Cronică de familie, si era pentru moment un răsfățat al sumbrului regim comunist. Se putea deda fără griji îndeletnicirii de scriitor, ca unei frivolități zeiești. Nu întâmplător, în capitolul despre cafeneaua bucureșteana îi portretizează sarcastic pe Nae Ionescu, Pamfil Șeicaru și Camil Petrescu (bineînțeles, sub alte nume decât cele reale). O face pentru că se simte, cu exuberanta, egalul lor. Le pune, cum ar fi
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
tablou de cuplu. Pentru el jocul continuă, de data aceasta ridicat pe o treaptă superioară de neseriozitate, neseriozitatea reflexivă, analitică, și încă o dată tânărul se înșală crezând că ia parte doar la un joc. Cecitatea sa, altfel spus superficialitatea sa, frivolitatea sa este pânza pe care se desenează atât de clar chipul de o tristețe aproape insuportabilă al fetei. Camera îi urmărește mișcările lente, aproape extatice, până la sfârșit.
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]