452 matches
-
Mai ceva ca la paradă Dări de seamă, perorații Dintre ei cel mai deștept Se bătea cu pumnu-n piept Pentru bani și decorații Chiar dacă nu era drept La concluzii, ce surpriză: Niște tipi în uniformă Arestară fără normă Omuleții de pe friză Că-și ieșiseră din formă Referință Bibliografică: Reguli noi la primărie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 697, Anul II, 27 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
REGULI NOI LA PRIMĂRIE de ION UNTARU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359262_a_360591]
-
mc 242 Lemn de lucru pentru construcții mc 204 Lemn de foc mc 181 Alte materiale lemnoase 19 Rășinoase Cherestea tivită (sortimente inferioare) mc 552 Dulap tivit mc 520 Scândură și dulap scurt (sub 2 m) mc 245 Șipcă (inclusiv frize) mc 204 Grindă mc 807 Lăturoaie tone 187 Rumeguș tone 96 Tocătură provenită din lemn tone 131 Coaja arborilor și resturi de lemn tone 167 20 Diverse tari Lăturoaie tone 481 Rumeguș tone 88 Tocătură provenită din lemn tone 72
ORDIN nr. 322 din 3 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/294686]
-
pronaosul are imaginea Pantocratorului, însoțit de simbolurile evangheliștilor și îngerilor, reprezentată pe bolta semicilindrică, pereții naosului fiind rezervați unui ciclu de șaisprezece episoade din viața Sfântului Ioan Botezătorul de la vestirea îngerului către Zaharia până la aflarea capului. Registrul inferior e rezervat frizei întemeietorilor vieții monahale — Sava cel Sfințit, Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Maxim Mărturisitorul și Grigorie Decapolitul. Deasupra tabloului votiv al ctitorului, domină amplă și elegantă, maiestuoasă și austeră Schimbarea la Față în stil paleolog târziu. Despre paisianism între mărire și decădere
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
retezarea lemnului stratificat), foi pentru placaj sau pentru alt lemn stratificat similar și alt lemn tăiat longitudinal, decupat sau derulat, chiar șlefuit, geluit sau lipit cap la cap, cu o grosime de maximum 6 mm 4409 Lemn (inclusiv lamele și frizele de parchet, neasamblate), profilat (sub formă de lambă, de uluc, fălțuit, șanfrenat, îmbinat în V, mulurat, rotunjit sau similare), în lungul unuia sau mai multor canturi, fețe sau capete, chiar geluit, șlefuit sau lipit prin îmbinare cap la cap 4410
HOTĂRÂRE nr. 1.029 din 21 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287748]
-
e jalea ce crește din ramuri de dor răstignit din ceainic de vise tămâiere de aburi alunecă suflete între file tăceri și ascunde dorirea de tainica umbră ce unește ființarea cu sunetul cer candelabrele graiuri din pomul tăcerii adunate în frize de antice porți sentimente uitate cu trudă de tată ce robește ogorul din sine cu dălți ce e omul de strigă ce e ființa de cheamă atâtea năluce priviri în adâncul de mut sanctuară ți-e setea de-a hrăni
POEM HIERATIC LVI-CĂMARA DE VEGHE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381231_a_382560]
-
Luminii, se-nalță, plutește, în al său templu, pe AMON RA îl caută, dorește în ritm sacadat de tobe pășește printre coloane uriașe, hieroglife, culori, simboluri și semne pe-acordul lirei, lutei, chimvalei, pătrunde în sala hipostilă magie de forme, frize și fresce, ochi nevăzuți o-nsoțesc, figuri, umbre și suple forme se-ndreaptă departe, adânc, spre întunecata-ncăpere, ferit de arșița zile, pe-Osiris, trinitatea, întâlnește, continuă drumul și dintr-o aură Isis-Hathor, Stăpână a tronului, lumina nocturnă, zeiță a cerului
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
al ei spirit,Ea, fiica Luminii, se-nalță, plutește,în al său templu, pe AMON RA îl caută, doreșteîn ritm sacadat de tobe pășeșteprintre coloane uriașe, hieroglife, culori, simboluri și semnepe-acordul lirei, lutei, chimvalei, pătrundeîn sala hipostilă magie de forme, frize și fresce,ochi nevăzuți o-nsoțesc, figuri, umbre și suple formese-ndreaptă departe, adânc, spre întunecata-ncăpere,ferit de arșița zile, pe-Osiris, trinitatea, întâlnește,continuă drumul și dintr-o aură Isis-Hathor, Stăpână a tronului,lumina nocturnă, zeiță a cerului, soție și
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de aproape trei metri, Codul lui Hammurabi, pe care sunt gravate legile, cu litere cuineforme și alte reprezentări mistice, amintind de Moise care primește tablele de la Dumnezeu, dar făcând trimitere la Vechiul Babilon, mi se pare formidabilă, la fel coloanele ( frizele arcașilor sau leilor ), din cultura persanilor ( cea mai veche din lume ) și a celei din Levant. M-au impresionat, de asemeni, basoreliefurile lui Donatello, sclupturile fără egal ale lui Michelangelo, Bernini, Canova, cele romane și grecești, Colecția Borghese, în general
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
din cărămidă, mai încăpătoare, ce servește drept lăcaș de cult și închinăciune pentru locuitorii de azi ai Ipoteștilor. Această biserică a fost înălțata la inițiativa marelui istoric N. Iorga în perioada interbelică, fiind ornată la exterior cu un brâu de frize cu diverse reprezentări, printre care se află bourul, prezent în stema Moldovei, și stema regală a României Mari. Înconjurând biserica nouă, ajungi pe o alee laterală în spatele ei, unde se află mormintele părinților poetului, și a unor frați ai săi
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
să-l aștept în hol (Așteaptă-mă aici, nu pleca, trebuie să-ți spun...) ca să apară, în sfîrșit, la braț cu una din frumoasele care strălucise în scenă. Afară, luna plină, geroasă, era-n dialog incestuos cu lampionul de sub marea friză. I-am invitat în mașină și, ca-n Teodoreni, l-am întrebat pe nabab: Încotro, boierule? Din spate, bastonul mi-a trecut ușor pe lîngă ureche și și-a oprit argintul în parbriz: La Georgel, birjar! A, știam. Urma ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
logica extatic-contemplativă a temei și mai mult de stilistica barocă a aglomerării și contorsiunilor, dezvoltată în următoarele cărți de versuri, Nuntă călătoare (1974), Paznic al grădinilor (1975), Ce se cuvine (1977), Insomniile trandafirilor (1983). La nivelul secvențelor scurte, juxtapuse în frize decorative, gramatica descripției este deja constituită pe un principiu de abolire violentă a perspectivei, ceea ce duce la dizolvarea departelui în aproape și a transcendentalului în organic; aluviuni de materie opacă și grea se revarsă peste desenul firav al sublimului convențional
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
Carnet literar” din Buzău. În 1934 a redactat împreună cu Silviu Roda revista „Foc tânăr”, apărută la Roman. Tot acum îl frecventează pe M. Blecher, care îl pune în legătură cu Sașa Pană. Se apropie mai mult de grupul de la publicațiile literare brașovene „Frize” și „Front literar”. A mai colaborat la „Bilete de papagal”, „Convorbiri literare”, „Almanahul ziarului «Curentul»”, „Curentul magazin literar”, „Floare de foc”, „Munca literară”, „Universul literar”, „Vremea”, „Familia”, „Însemnări ieșene”, „Cuvântul liber”, „Jurnalul literar”, „Abecedar”, „Manifest”, „Meridian”, „Teatrul Național”, „Claviaturi”, „Acțiunea
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
Tomis”, „Cronica”, „Argeș”, „Ateneu”, „Orizont”, „Ramuri”, „Teleormanul”. A semnat, la începutul carierei, Ion Manolescu. Prima sa carte de versuri, Odihna neagră, a apărut la editura revistei „unu” în 1936, iar cea de-a doua, Muntele ascuns (1938), în colecția editorială „Frize”, inițiată de Mihail Chirnoagă la Iași. După a treia culegere de versuri, Întâlnirea cu focul (1944), devine membru al Societății Scriitorilor Români la recomandarea lui Tudor Arghezi și Gala Galaction. După 1945 are interdicție de semnătură și revine în presă
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
Război din București, pe care o termină în martie 1944. Pleacă din nou pe front, dar după puțin timp încetează din viață. Traseul militar este dublat de o activitate literară remarcabilă. Debutează foarte devreme, în „Gazeta copiilor” (1924). Colaborează la „Frize”, „Gazeta Transilvaniei”, „Brașovul literar”, „Țara Bârsei”, „Gând românesc”, „Lanuri”, „Pagini literare”, „Convorbiri literare”, „Meșterul Manole”, „Vremea”, „Gândirea”, „Jurnalul literar”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Primul volum de versuri, Lumini, i-a fost tipărit în 1933. Cărțile lui M., numeroase, sunt inegale
MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288029_a_289358]
-
cultural în Ministerul Educației și Învățământului (1948-1951). Debutează cu câteva schițe publicate în „Bilete de papagal” (1928). Va continua să colaboreze cu proză și articole la numeroase periodice, între care „Ultima oră”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Izbânda” (Chișinău), „Cuvântul”, „Frize” (Brașov), „Pământul”, „Politica vremii”, „Școala română”, „Căminul cultural”, „Graiul copiilor”, „Gazeta literară” ș.a. A condus „Express-Ismail” (1929) și a fost redactor la câteva ziare și reviste: „Orientări” (Moinești, 1932-1934), „Curierul Basarabiei de Sud” (Ismail, 1934-1935), „Viața Basarabiei” (Chișinău, 1936-1942), „Școala
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
continuă cu proză, în „Biletele de papagal” argheziene. În treacăt sau pe spațiul unor rubrici consacrate, mai publică în periodice ca „Ramuri”, „Muguri”, „Ostașii luminii”, „Azi”, „Familia”, „Linia nouă”, „Vremea”, „Universul”, „Adevărul literar și artistic”, „Freamătul”, „Poezia”, „Viața Basarabiei”, „Hyperion”, „Frize”, „Meridian”, „Litere”, „Gând”, „Junimea literară”, „Luceafărul” (Timișoara), „Nenufar”, „Viața românească”, „Gând românesc”, „Pagini basarabene”, „Festival”, „Front literar”, „Pasărea albastră”, „Gazeta femeilor”, „Domnul de rouă”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Făclia”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Cuget clar”, „Lumea”, „Comuna”, „Patria”, „Gazeta cărților”, „Universul
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
șir. Alegându-și pseudonimul Teofil Lianu, se alătură grupării literare din jurul lui Mircea Streinul și colaborează la periodicele bucovinene „Argonaut”, „Glasul Bucovinei”, „Orion”, „Junimea literară”, „În preajma gândului”, „Pana literară”, „Flux”, „Timpul”, „Iconar”, la unele fiind și redactor, dar și la „Frize” din Brașov ori „Lanuri” din Mediaș. A condus câteva publicații efemere, „Flanc”, „Izvodiri” și „Crai nou”. Trei plachete - Rod (1933), Stampe în lumină (1933), Cer valah (1934) -, precum și un ciclu găzduit în „Revista Fundațiilor Regale” îi aduc un început de
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
în același an semnează în „Falanga” și în „Ritmuri” din Brașov. Din 1930 până în 1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul”, „Litere”, „Viața literară”, „Herald”, „Frize” (Brașov), „Luceafărul literar și critic”, „Sfarmă-Piatră”, „Azi”, „Îndreptar”, „Vocea Buzăului”. În 1931, sub pseudonimul Sandu Viroagă și în colaborare cu Nicolae Mihăescu, scoate placheta Îngerii pământului. Nichifor Crainic îi oferă un post de corector (1932-1933) la „Calendarul”, ziarul pe care
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
al revistei de poezie „Claviaturi”. La „Curentul”, „Ardealul”, „Tribuna” și „Tribuna literară” a fost redactor. Mai publică, semnând uneori cu pseudonimele Dan Sil Varu, V. S. Maximilian, Styx, V. Nichifor, Toma Răcoare ș.a., în „Convorbiri literare”, „Curentul literar”, „Cuvântul liber”, „Frize”, „Jurnalul literar”, „Pagini basarabene”, „Pământul”, „Prepoem”, „România literară”, „Șantier”, „Universul literar”, „Zodiac” ș.a. După război, tot la Brașov, face parte din inițiatorii grupării Scriitorii din Țara Bârsei. În 1946 se mută la București, dar activitatea sa literară intră într-un
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
cuprinde 11 FFS, în compoziții complexe, în care intervin numeroase animale și semne geometrice, precum tectiformele. Peștera Fronsac (Magdalenian superior, după stilul animalelor) este decorată cu 13 FFS, aflate în diferite grade de schematizare. Opt dintre FFS, dispuse într-o friză de pe peretele stâng al celei de-a doua galerii, sunt asociate cu o imagine vulvară triunghiulară. În peștera La Roche-Lalinde, fiecare figurină feminină, realizată, de altfel, în același stil specific FFS-urilor, prezintă o linie care traversează abdomenul și al
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
capul și brațul stâng rupte din vechime, dar brațul drept este modelat cu antebrațul vertical în sus, cu degetele (numai trei) fiind reprezentate prin perforații alungite. Întregul corp este decorat cu șiruri de împunsături, iar sânii sunt modelați în cadrul unei frize realizată din linii adâncite, orizontale și verticale (arcuite) (fig. 5/1). Deosebit de interesante sunt descoperirile de la Scânteia-Iași, unde C. M. Mantu (1993, p. 53, fig. 8/4-5) a semnalat statuete feminine cu brațele sub formă de amorse, dar orientate în sus
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
vis (1934; Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români), Divertisment (1935), Tarot sau Călătoria omului (1935), Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi (1936), Comentarii lirice la „Poeme într-un vers” de Ion Pillat (1936). Mai colaborează la „Capricorn”, „Azi”, „Frize”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Curentul magazin”, „Meșterul Manole”, „Bucovina”, „Bucovina literară”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Însemnări sociologice”, „Orion”, „Viața Bucovinei”, „Răboj” ș.a. În 1934 i s-a acordat Premiul Societății Scriitorilor Români. S. a publicat, într-un timp scurt și frământat
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Literatura ardeleană de azi, tras, tot atunci, și într-o plachetă. În acești ani poetul era publicat în „Satul”, „Orientări” (Moinești), „Hyperion”, „Abecedar”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic” și „Viața literară”, „Progres și cultură”, „Brașovul literar și artistic”, „Frize”, „Glasul Bucovinei” și „Junimea literară”, „Pagini literare” (București), „Gând românesc”, „Luceafărul”, „Buha”. Plecarea spre legendă, primul său volum de versuri, apare în 1936 și e distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români, premiu împărțit cu Virgil Carianopol și Virgil Huzum. Stabilit
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Facultatea de Litere, terminată în 1944. Debutează cu poezie în revista „Pegas”, în 1933 și e redactor, împreună cu Virgil Carianopol și Miron Suru, la revista „Meșterul Manole” (1939-1942), condusă de Vintilă Horia. A colaborat la „Curentul magazin”, „Dacia rediviva”, „Făgetul”, „Frize”, „Gândirea”, „Îndreptar”, „Înnoirea”, „Litere”, „Muguri literari”, „Orion”, „Pegas”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Semne”, „Universul literar”, „Veac nou” ș.a. Editorial, a debutat cu volumul de versuri Endymion, apărut în 1937. Dacă în perioada interbelică C. s-a dovedit o prezență activă în
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
și redactează ziarul „Atacul” (1934-1935), în care publică sub semnătura Alcest articole pe teme sociale locale. A debutat în 1928, cu o poezie la „Provincia literară” (Câmpulung) și a mai colaborat cu versuri și proză la „Ritmuri”, „Universul literar”, „Universul”, „Frize”, „Gândirea” ș.a. Cele două plachete ale lui C. - Declin (1934) și Mări moarte (1937) - conțin o poezie autobiografică, expresie a unei sensibilități poetice ulcerate de conștientizarea tot mai profundă, mai concretă a iminenței morții. Cea mai reușită metaforă a acestei
CALINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286043_a_287372]