34,305 matches
-
în: Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu găsesc leac dorului Lacrimi curg din ochii mei, Pe boltă sunt negri nori. Vai, au ars ficații mei Și nu găsesc leac de dor. Nucul se-ncarcă de frunze, Arde sufletu-mi de tine De-aș scăpa de dorul tău De-aș uita odat’ de tine, Dorul nu m-o mai urma, Mai puțin inima mea, Dar s-o-nvârti, răsuci, Pân’ la urmă te-o găsi. Urfet Șachir
ROMANA) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1450212640.html [Corola-blog/BlogPost/378627_a_379956]
-
seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai în brațe, Rănile din suflet dispăreau, pe rând. Tiptil, alizeul venea să agațe Noaptea strecurată pe cărări de gând. Dusă-i amintirea
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1427578596.html [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu părăsește ‚ “teritoriul” ce simte că este al lui. Al doilea an a venit cu soția lui, au făcut cuib într-un ghiveci de flori, de pe balconul cel mare unde frunzele viței de vie creează o atmosferă de seră. Au avut doi pui care au crescut mari și pitu a venit cu ei la fereastră să-i cunoaștem.El și perechea lui, Titina, erau foarte grijulii cu puii și le dădea
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Din_lumea_necuvantatoarelor.html [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
vin , să vă mai răcoriți! - Vrei să vezi unde eram acum două săptămâni ? Surorile , în ținuta de plajă a Evei , râdeau cu gura până la urechi , de la sute de kilometri depărtare. Trupurile bronzate ale fetelor făcu soarele să mai strălucească , printre frunzele nucului , câteva clipe. -Hai să terminăm de mâncat în casă ! Nu se mai vede nimic. -Săru`mâna! Ecoul balansă lumina lămpii între cei patru pereți întunecați ai camerei de dormit . Nu se mai aude nimic , numai respirația somnoroasă a celor
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_11_costel_zagan_1364542205.html [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
talpa de asfalt a minții lumii Și nu te lăsa amagită de facsimile porniri de o clipă Atenția ta să fie ațintită la culoarea norilor și la adâncul oceanelor sfinte Iar cosițele tale să nu se despletească-n zadar pentru frunze căzute demult De te vei uita la stele cu ochii prea mici pe sub sprâncenele albe Să nu te miri că abisul e la un loc cu sublimul adunate împreună Au spus-o și poeții odată pe la colț de stradă uitată
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1451243327.html [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
sânge otrăvit. Casa oaselor Sprijină coama vântului Care-aduce pe pământ Măduva florilor speriate De umbra creștetului purității Spălat În lacrimi de cârpe. Ingenios pământul Deschide poarta cartierului Unde tăcerile Se suprapun În sfere Netezite de-ntuneric. Primitorul Umple căciula Cu frunze putrede. Timpul Leagă rănile Trecute prin compoziția Unui ochi nevindecat De simfonia conștiinței. Referință Bibliografică: Simfonia ochiului nevindecat / Marin Moscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1949, Anul VI, 02 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Moscu : Toate
SIMFONIA OCHIULUI NEVINDECAT de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_moscu_1462216814.html [Corola-blog/BlogPost/376546_a_377875]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC DEMODAT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului 14 August 2014 Frunză verde cât se poate Într-o zi le lași pe toate Câte-ai adunat în viață, Omul prea puțin învață, Nimenea nu-i veșnic viu! Mai devreme, mai târziu Cel sătul și cel flămând Toți de duc de-aici pe
CÂNTEC DEMODAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1408262641.html [Corola-blog/BlogPost/369162_a_370491]
-
Câte-ai adunat în viață, Omul prea puțin învață, Nimenea nu-i veșnic viu! Mai devreme, mai târziu Cel sătul și cel flămând Toți de duc de-aici pe rând Precum umbra unui nor Și vin alții-n locul lor! Frunză verde de demult Cântecul meu nu-i ocult, Omule, în tot ce faci Cu tine să te împaci Și cu cel apropiat, Lasă-n urma ta curat Și cu dragoste deplină Lasă-n urma ta lumină; Numai ție ți-a
CÂNTEC DEMODAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1408262641.html [Corola-blog/BlogPost/369162_a_370491]
-
meu nu-i ocult, Omule, în tot ce faci Cu tine să te împaci Și cu cel apropiat, Lasă-n urma ta curat Și cu dragoste deplină Lasă-n urma ta lumină; Numai ție ți-a fost dat Graiul binecuvântat; Frunză verde cât se poate Într-o zi le lași pe toate Câte-ai adunat în viață, Omul prea târziu învață... Referință Bibliografică: Cântec demodat... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1325, Anul IV, 17 august 2014. Drepturi
CÂNTEC DEMODAT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1408262641.html [Corola-blog/BlogPost/369162_a_370491]
-
mereu permise și ștampile, Dorințele devin ceva himeric. Își pierde toamna tot mai multe file, În vântul cu vârtej nebun sau sferic, Dispar și stele-n cerul șters, eteric, Iar ploile ne cuceresc, abile. Prea repede rămânem fără soare, De frunze nici măcar nu ținem minte, Ne sângerează sufletul, ne doare, Că nu putem să mergem înainte Și stăm pe loc, așa, în așteptare, Chiar dacă inima e tot fierbinte. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: VÂRTEJ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN
VÂRTEJ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1475759937.html [Corola-blog/BlogPost/382470_a_383799]
-
toamnă! Vara încă se mai zbate în cumințenia golului din mine! Ca un om matur este toamna! Gospodar, grijuliu, grav, mai rar zâmbitor, purtând cu resemnare bucuriile și tristețile lui! Mă uit acum în jur și observ că mai sunt frunze, iarbă, flori. Probabil că bruma, încercată de sentimentul milei sau remușcări, stă pe undeva pe gânduri! Privesc copacii și știu că ei simt ce va urma. Nu e resemnare în atitudinea lor, ci înțelegere, demnitate, respect! Mare parte din recuzita
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1445404893.html [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
mult în amintirile mele! Nuci, gutui, mere, pere, sunt peste tot prin piețe, supermarketuri, magazine, dar îmi sunt străine, nu-mi mai bucură sufletul ca altă dată! La fel și grămezile de porumb din curțile oamenilor, ritualul mustului, al pastramei... Frunzele nu au părăsit copacii, dealurile sunt încă verzi. Nu plouă, e cald și totuși e tristețe! Toamna de acum e tristă! Simt în mine copaci goi, o ploaie măruntă și frig! Privesc în zarea ferestrei și știu că natura nu
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1445404893.html [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
Poezie > Imagini > CINE-N VIAȚĂ... Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cine-n viață nu simte dor nu are niciun pic de spor să trăiască pe-acest pământ este ca o frunză în vânt. Cine-n viață nu iubește, degeaba se obosește să facă rost de iubire, are numai amăgire. Cine-n viață nu urăște și spune că nu greșește, în minciună se îneacă, spatele, singur și-l pleacă. Cine-n viață
CINE-N VIAŢĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1486471076.html [Corola-blog/BlogPost/340077_a_341406]
-
într-un alb imaculat de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, vrăbii și coțofene, se mai zăreau, croncănind supărate parcă, pe ramurile copacilor despuiate de frunze, dedesuptul cerului plumburiu. Iarna nu era rea, ci doar puțin mai diferită de celelalte surori ale ei: Primăvara cea sfioasă, Vara cea veselă și caldă și Toamna cea bogată. Ea era rece, căci așa i-a fost menit să fie
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aron_sandru_1493101695.html [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
Autorului Poeții !? Niște morocănoși aduși de spate, cu gât lung și aplecați spre metafora altor lumi. Merg printre noi, dar pășesc pe planete noi; ca niște stafii vii, îmbrăcați fără gust, bântuind parcurile, ei observă și analizează persuasivul din culoarea frunzei căzute: un nenorocit citron de crom... sau studiază cuvântul nespus, din pliscul unui guguștiuc mut!? Ei vorbesc puțin, respectând ecuația facerii: o gură la două urechi!? Apoi poetul coboară-n pivniță, în splendoarea tăcerii, unde se va închide, înghițind cheia
SUB ZODIA POETULUI de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristian_pop_1421847319.html [Corola-blog/BlogPost/372908_a_374237]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste cetăți de nori o altă zi se-arată, Adie-n suflet vântul și gândurile-mi zboară, Pe drum pășește toamna la fel de elegantă, Această zi din viață e-un cântec de vioară... Pe străzi aleargă frunze ce-mi amintesc de mine, Mașinile fac zgomot la fel ca în trecut, Mă simt copil în toate, căci lumea-mi aparține Și vreau să regăsesc tot ce-am iubit mai mult. Dar câte n-am iubit prin viața trecătoare
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1473729521.html [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
pierduți prin înserări, Dar timpul iar mă ceartă, cu noaptea înstelată Mă rătăcesc prin ceață, la margine de mări. Din visul meu mă-ntorc prin norii-nlăcrimați, Mi-ating cu teamă tâmpla scăldată de ninsori, Pe brațe-mi cade-o frunză și-n ochii ei mirați Văd zările iubirii brăzdate de cocori. Cum de-am îmbătrânit pe strada cu-amintiri? Ce lanțuri de neliniști mi-au legat libertatea? O să găsesc răspunsul prin munții de-mpliniri Și-n file de sfârșit ce-
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1473729521.html [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
ucigător. Când sabia din nișă a fost scoasă, Este trezit balaurul adormit, Și bestia se avântă furioasă Spre Siegfried care la luptă a pornit. Balauru-i ucis de viteazul prinț, Ce apoi în sângele lui se scaldă, Dar din tei o frunză atunci s-a desprins Și pe umărul său avea să cadă. Locul acela va fi vulnerabil, Acolo moartea cruntă îl va lovi, Dar restul corpului, inviolabil, Nimeni, niciodată nu-l poate răni. Ia sabia și gluga fermecată Și pleacă la
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1418339495.html [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
pierdut, mugură verde cum în vânt se pierde fulgul și în nopți de plumb amurgul dinainte de-a te prinde dintre stele rătăcinde ce căzând în zări se-ncleie dându-și ultima scânteie dinainte de-a te scoate dintre câte frunze-s toate în septembrie cu fluturi care lăcrimează-n ciuturi dinainte ca-nainte să îți vin sfios, cuminte cu emoții și candoare ca un zvon de dor ce doare îmi frâng inima în inimi și mi le înfig în spinii
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1443855692.html [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
am să vă las drept amintire. Restul va trebui să cautați prin descoperire. Doar atunci veți mai putea simții gustul meu de femeie și vă veți putea bucura de tot ce -i mai feeric în astă lume. Și de atunci, frunzele împletite din fel de fel de șuvițe și croieli tivite în modele au ascuns privirii tot ce natura umană primise în dar din măinile divine ale modelatorului. Au trecut ani, veacuri și epoci, femeia a rămas aproape aceeași. Istoria a
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1453543721.html [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
din 24 iulie 2012 Toate Articolele Autorului E univers, E toamnă iar și repede e iarnă Cu frig cumplit și străzile puștii, Sunt trist și-aș vrea aici și tu să fii Îți sărut mâinile frumoasă doamna, Cu pelerina din frunze ruginii! Azi, se deschid și porțile spre cer Tot ce-ai visat se poate împlini Alunga tot ce nu se poate defini, Și tot ce-a fost atât de efemer De astăzi, veșnicie se va denumi. Pământul, e tot ce-
E UNIVERS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/E_univers_florentina_craciun_1343145471.html [Corola-blog/BlogPost/355108_a_356437]
-
cunoscute, de articulații. Se apropie ploaia. Dar cât de frumoasă e, uneori, ploaia! Mira adora, în copilărie,să privească pe geam, ascunzându-se sub perdea, spectacolul romantic al ploii. Zgomotul ploii o liniștea de fiecare dată. Urmărea mișcarea dezarmantă a frunzelor în fața picăturilor căzute din înalturi. Cu câtă fericire și umilință, în același timp, primeau aceste corecții ale naturii. Cu câtă sete și recunoaștere se lăsau devorate de hazard! Asemeni lor se simțea și ea, cerând Cerului dovadă că este vie
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > TOAMNĂ SUIE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am să-încerc să număr frunze dintr-o toamnă, dintr-o toamnă suie fără Dumnezeu Dumnezeu mi-e martor și tu scumpă doamna doamna mult iubita sufletului meu. Sufletului meu îi tremura ziua, ziua-i răstignita, fără căpătai, căpătâiu-i spart, spartă este piua, piua-mi curge
TOAMNĂ ȘUIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1474221415.html [Corola-blog/BlogPost/373901_a_375230]
-
munți, câmpii și ponoare Străbătând fără preget, prin arșița de soare, Prin răcoarea din nopți, nemâncat, nedormit, La o umbră de pom, într-un câmp, s-a oprit. Prea sleit de puteri n-avu timp să mai vadă Că și frunza din pom începuse să cadă, Nu simții cum răcoarea urma asfințitul, Doar prin trupu-i simțea cum se scurge sfârșitul. Acum știu c-am greșit, zise-n sine-și slujbașul, Lăcomia mi-a fost și sfârșitul și nașul, Alergând peste văi
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/Impacat_in_pacat_marin_bunget_1331572243.html [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
cerul pictat în zeci de nuanțe. Trecuseră deja trei zile de când Ana și colegii ei erau în tabăra la munte... Locul acela era atât de mirific și în jur era atâta liniște încât ai fi putut asculta adierea vântului, foșnetul frunzelor și tăcerea amurgului. Pentru Ana era locul perfect așa că s-a așezat pe o colina și privea fascinată cum în cer stelele se aprindeau, una cate una. - Ce faci Ana, iar visezi? Ana se întoarse ușor și privi zâmbind către
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]