34,387 matches
-
Pribegilor Români" de la Paris, după care este reprodus. Nevoile "restaurării suveranității naționale" sunt exprimate în 9 puncte, de fapt, imperative ale poporului român "amenințat în existența sa". Publicat pentru prima oară în "Curentul" de la München, după care este reprodus (Victor Frunză trimite în Notă și la lucrarea O istorie a exilului românesc de Vasile C. Dumitrescu), acest document politic are și o a doua componentă, un Memoriu adresat principelui Nicolae, fost prim regent al României, la 9 martie 1950. Este un
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
de la această regulă nescrisă. Aici au montat Radu Penciulescu, Marietta Sadova, Valeriu Moisescu, Ion Cojar, Sorana Coroamă Stanca, Sanda Manu, aici și-a pus bazele solide ale carierei actorul Mircea Constantinescu, aici au lucrat Alexandru Colpaci, Alexandru Darie, Victor Ioan Frunză, Tompa Gabor, Alexandru Tocilescu, aici s-au întîmplat multe lucruri frumoase, care au încercat să sustragă cotidianul din plictis și derizoriu. Dacă răsfoim cu aplecare și cu răbdare impresionantul document, "perspectiva monografică" realizată de cîțiva inimoși și pasionați colegi (Dumitru
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
structură coerentă, de suplețe, unde să găsesc acel "alt mod" de a privi teatrul? Cum se poate comenta faptul, de pildă, că cel mai nominalizat spectacol, la aproape toate categoriile, mai puțin una singură, Regele moare al lui Victor Ioan Frunză, nu a obținut NICI UN PREMIU? Iar cel desemnat ca "cel mai bun spectacol", Othello? de la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, mai figura nominalizat doar pentru scenografie? Care sînt coordonatele pe care se sprijină o asemenea distincție complexă și unde se
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
sentimentele, ca și părerile, ca și întîlnirile, ca și absențele. Un moment interesant și emoționant a fost creat de prezența și de discursul doamnei Marie-France Ionesco, invitată să decerneze unul din premiile criticii, și anume acela oferit regizorului Victor Ioan Frunză și scenografei Adriana Grand pentru realizarea montării de la Theatrum Mundi cu Regele moare și pentru explorarea universului ionescian. Pentru cel de-al doilea, acordat lui Felix Alexa( absent de pe Listă) pentru regia spectacolului O noapte furtunoasă de la Teatrul Național din
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
singurătatea într-un imens exercițiu de vitalitate. Cerurile au dispărut subit în spatele unei flore debordante, pămîntul a ieșit și el din orizontul privirii, iar în locul lor s-au instalat meandrele vegetației și țesătura inextricabilă a coroanelor de copaci și a frunzelor învolburate. Deposedată de inițiala ei tihnă contemplativă, privirea însăși a devenit un instrument activ al adorației. Exploziile de culoare și revărsările de forme, sufocînd în densitatea lor materială cîte un ochi de cer sau cîte o umbră de arhitectură, poartă
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
dădea spre grădină, a făcut-o fiindcă avea nevoie de ei: se stinsese focul în sobă și le-a cerut să-i aducă din șopron cărbuni, și i-au adus. Alteori se duceau fiindcă le cerea ceva de citit sau frunze de eucalipt pentru oala care fierbea pe sobă; fiindcă îi făceau rău florile din vasul de lut ori pur și simplu pentru că se plictisea singură. - Așa că poartă-te bine cu Susana sau o să ai de-a face cu noi - mai
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
ore pe zi/ în atelierul pictorului orb/ ce pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul îmbîcsit cu mirosuri/ interminabile/ dense/ frunza de pătrunjel un deliciu" (Dialog). Sau intelectualizat: "avangarda miresmelor/ împrumută-mi nările tale îngere/ distileriile metafizice/ să
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul îmbîcsit cu mirosuri/ interminabile/ dense/ frunza de pătrunjel un deliciu" (Dialog). Sau intelectualizat: "avangarda miresmelor/ împrumută-mi nările tale îngere/ distileriile metafizice/ să storc drojdia semantică-a nopții" (Manifest). Dar de cele mai multe ori e dezagreabil. Producția în cauză e plină de mirosurile fetide ale descompunerii: "porțiunea
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
însă umbrită de o expresie ușor expirată, fără voie împrumutată din exercițiul romanțios minor al altor poeți. Din recuzită nu lipsesc razele de luceferi, vălul de amurg, cununa de mărgean, revărsările de veacuri, de oftări, jeratecul de-amor, cărările de frunze, aleile de suflet. Poate că nu v-a preocupat niciodată, dând curs impulsului fraged și nevoii de eliberare, să știți la ce se mai uită cu atenție cititorul dvs. A evita locul comun este ca a te vindeca miraculos de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
laic: "Cum e cînd nădăjduiești în Domnul! Ne spune Ieremia prorocul: «Binecuvîntat fie omul care nădăjduiește în Domnul, deoarece acesta va fi ca arborele sădit lîngă ape, care-și întinde rădăcinile pe lîngă rîu și nu știe cînd vine arșița; frunzele lui sînt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi»". Poezia ar fi o formă sublimată a dragostei (a empatiei, cum ar zice esteticienii), a acelui simțămînt fundamental care chezășuiește absoluțiunea. Aserțiune întărită din nou
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
față de miracolele vieții mai departe îmbietoare: "Nu mai visez! A început plecarea/ Câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ și cum se-ndreaptă către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri: În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
cu vreo transcriere scâlciată. "Din pagini învechite, rătăcite printr-o carte,/ Citesc o poezie, până târziu în noapte/ În trânsa-ți veșnici prinții, și nopțile-s de basm,/ De osteneală și povară, în palme fruntea-mi razm// Și codrul cel cu frunza rară, se-nchină supărat./ Îmi tremură penelu-n mână, cuvintele îmi cat,/ Să mi te scriu în aste rânduri. - O! geniu declarat." Citatul este decupat întocmai dintr-un poem dedicat de tânărul nostru autor lui Eminescu. Iată acum, câteva versuri din
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
scriitorului, începînd cu viața bunicilor lui din partea mamei; continuă cu povestea iubirii pasionate a părinților săi, dezvăluind apoi cum a simțit, adolescent fiind, chemarea către scris. Volumul se termină cu anul 1955, cînd își publică cel dintîi roman La hojarasca ("Frunzele uscate") și pleacă în Europa, stabilindu-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El Espectador. Redăm în continuare fragmentul inițial din primul capitol al volumului în curs de apariție la Editura RAO. Mama m-a rugat s-o însoțesc să
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Sierra Nevada de Santa Marta părea că atinge cu piscurile-i dalbe plantațiile de bananieri de pe malul celălalt. De acolo se vedeau indienii aruhacos alergînd în șiruri de furnicuțe pe coastele muntelui, cu sacii de ghimbir în spinare și mestecînd frunze de coca pentru a-și face viața mai ușoară. Noi, copiii, ne amăgeam pe atunci cu speranța de a face bulgări din zăpezile veșnice și de a ne juca de-a războiul pe ulițele arzătoare. Căci arșița era atît de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
exemplifica ceva anume în vreo parabolă. Am oare dreptul să te caut cu mintea mea prăfuită, plină de maculatura a vreo cinci mii de cărți? Abia dacă merg din când în când la țară. Vrei să mă înveți câte ceva despre frunze? Știi ceva despre ciupercile narcotice? Lady Marilyn a murit doar de câțiva ani. Pot îndrăzni să afirm că un cărturar bătrân, poate chiar din neamul meu, o va căuta peste patru sute de ani așa cum te caut eu pe tine? Acum
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Zeitung", un alt critic decît Marcel Reich-Ranicki făcea praf în stil elegant un alt roman al aceluiași autor: Halbzeit. Un fragment din zdrobitoarea cronică suna cam astfel: Cînd autorul mi-a încredințat sfios și grijuliu romanul nou-născut, arțarii aveau încă frunze. Cînd am terminat, după opt luni de chin, lectura romanului, copacii se dezbrăcaseră de frunze; moarte, ele se prefăcuseră în paginile acestei cărți". Verdictul dat de Friedrich Sieburg în urmă cu peste patru decenii romanului Halbzeit a alimentat de-atunci
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
al aceluiași autor: Halbzeit. Un fragment din zdrobitoarea cronică suna cam astfel: Cînd autorul mi-a încredințat sfios și grijuliu romanul nou-născut, arțarii aveau încă frunze. Cînd am terminat, după opt luni de chin, lectura romanului, copacii se dezbrăcaseră de frunze; moarte, ele se prefăcuseră în paginile acestei cărți". Verdictul dat de Friedrich Sieburg în urmă cu peste patru decenii romanului Halbzeit a alimentat de-atunci și pînă azi judecățile critice stereotipe pe marginea lui Martin Walser, despre care se spune
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să ținem pasul cu el lovind în stânci cu pioletul. Soției lui îi trezeau curiozitatea o mulțime de lucruri: mărimea neobișnuită a frunzelor de stejar, urmele mistreților și iarba culcată, care, în pajiștea de la izvor, puneau o pată de lumină în desișul de nepătruns al codrului, ori numele păsărilor, ce treceau în zbor pe lângă noi înveselindu-ne cu trilurile lor. Pe măsură ce suiam, se
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cînd vorbea, ajutoarele lui aruncau în văzduh pumni de păsărele de hîrtie, iar făpturile acelea artificiale căpătau viață, zburătăceau peste tribuna de scînduri și o apucau spre mare. În același timp, alții scoteau din furgoane niște copaci de decor cu frunze din fetru și-i plantau în spatele mulțimii în pămîntul cu salpetru. În sfîrșit, ridicară o fațadă de carton cu case pictate, cu cărămizi roșii și geamuri de sticlă, și astupară cu ea colibele nenorocite din viața reală. Senatorul își prelungi
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
rândul populației, ei se prefac că nu pricepce se întâmplă. Dar acesta e doar începutul. Cu noile legi trecute prin parlament cu viteza acceleratului, cu obsesia pesediștilor de-a transforma România într-un cimitir pe mormintele căruia să crească doar frunza verde a autoritarismului de partid și de stat, nu trebuie să fii o prezicătoare din cele dragi lui Iliescu pentru a ști cum va arăta, în scurt timp, țara: un loc viran lugubru, în care se aud doar sirenele automobilelor
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
topite în fizionomia unui personaj de neidentificat - cu care se poartă dialoguri imaginare - degenerînd apoi în îndepărtate și ireale, exotice decoruri: "într-una din serile acelea de noiembrie cînd număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-au înghețat, tremuri de frig sau de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai ții minte scrisorile, luminile, reflectoarele, departe, foarte
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
de a judeca, fie și prost, dar pe cont propriu: "Oameni ca dumneata fac ziarele imposibile, pentru că plecați de la ideea că totul trebuie să fie plat. Bateți terenul cu piciorul plat, fugăriți iepuri legați cu sfoară de copaci artificiali, cu frunze de ceară". De răspuns, nu îi răspunde omul, ci un proces lipsit de eu, o cauzalitate mecanică, cifrul celulei: "Așa sunt instrucțiunile". Există și un alt fel de asemănare? În încheiere, voi numi cel de-al treilea mod al semnificării
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
tâmpenie, ci și o gafă de proporții. Acesta e semnalul dat de pesediști, ajunși la putere în numele unui naționalism sans rivages? Te-ai fi așteptat ca un partid cu o bază de masă atât de largă să umple litoralul de frunza dudului, ciuboțica cucului și ale plante cântate de strămoșii noștri. De unde palmieri la Ciorogârla?! Din fericire, bazaconia nu i se adresează în primul rând românului. Dl. Agathon mizează pe stupizenia proverbială a neamțului și pe credulitatea incurabilă a elvețianului care
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
înțelegeri tacite în urma căreia textul se lasă analizat, cercetat, interogat și, de ce nu, posedat. Nu de mult, am văzut la Teatrul Maghiar din Timișoara consecința tipului de înțelegere mai sus evocat: Lecția în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, în spațiul scenografic gîndit memorabil de Adriana Grand. Doar după cîteva luni, am plecat într-o seară, din nou, către o altă întîlnire cu Ionesco, intermediată de aceeași echipă de artiști. Este vorba despre Regele moare, în traducerea lui Dan
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
în traducerea lui Dan C. Mihăilescu, una dintre cele mai frumoase (și dificile, totodată) piese ale dramaturgului. Din perspectiva mea, desigur. Amplasat într-un loc anume transformat și creat parcă pentru a găzdui povestea, spectacolul recent al lui Victor Ioan Frunză de la Theatrum Mundi este, mai întîi de orice, o provocare spirituală ce nu trebuie ocolită sau ratată. O provocare din familia lui Eugène Ionesco: nu foarte ușor digerabilă, nu agreată de toată lumea, parțial, fragmentar sau integral, un exercițiu care te
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]