366 matches
-
Era tunsă neobișnuit de scurt și arăta puțin altfel, dacă pe doamna inspector o interesau impresii de genul ăsta. Mai puțin... Cum să formulez? Mai puțin extravagant, poate. Vreți să spuneți că nu era machiată? Deloc impresionată, Manetti continuă să frunzărească caietul Dorei. Observ aici că În ultimii ani se Întâlnea cu un anumit „AK“. Se pare că iarna trecută Însă, Întâlnirile au Încetat. Dar pe 29 iunie, adică vinerea trecută, a fost vizitată din nou de „AK“ - la „6 după-masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
te ocupi tu. — Dar... Gândindu-se mai bine, Pieplack dădu din umeri și se Îndreptă spre biblioteca mea. După ce le-a examinat conținutul, selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mama! Fusese chiar și secretara antrenorului de fotbal, o funcție prea puțin glorioasă în zilele noastre, dar, pare-se, un post-cheie pentru o fată din Jersey City în timpul primului război mondial. În orice caz, așa mi se părea mie când frunzăream paginile albumului și ea mi-l arăta pe brunetul ei iubit care fusese căpitanul echipei, iar astăzi, ca s-o citez pe Sophie, e „cel mai mare fabricant de muștar din New York“. „Și m-aș fi putut mărita cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ptomaină din hot dogs sau o elefantiază din săpun și prosoape, ai toate șansele să i-o pui unei puicuțe. Suntem în bucătărie, unde, în momentul sosirii noastre, Bubbles călca de zor rufe - doar în slip! Mandel și cu mine frunzărim niște numere mai vechi ale revistei Ring, în timp ce, în camera de zi, Smolka încearcă s-o cobzărească pe Bubbles să-i facă hatârul și să-i accepte și pe cei doi amici ai lui. Smolka ne asigură că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bărbătească. Îmi pun apoi o pereche de pantaloni de casă proaspăt călcați și o cămașă „gaucho“ curată - perfecto! Fredonez un cântec la modă, îmi admir bicepșii, îmi șterg pantofii cu o cârpă, făcându-i să lucească, iar între timp copiii frunzăresc ziarele de duminică (ochii lor au exact culoarea ochilor mei), chicotesc pe covorul din camera de zi, iar soția mea, doamna Alexander Portnoy, pune masa în sufragerie - îi avem invitați la prânz pe mama și pe tata, trebuie să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gură de cafea și zice: Ce naiba-i asta? Nechezol ca la armată? Cafeaua ar trebui să aibă, totuși, gust de cafea. Mona apare în ușă cu mâinile-n sân și zice: — Ce? — Vezi că trebuie să treci pe la - zice Helen, frunzărind prin agendă - ... așa, să treci pe la casa din Willmont Place, numărul 4673. E în stil colonial olandez, cu verandă, patru dormitoare, două băi și omor deosebit de grav. „Recepție?“ zice în stație. — Faci ca de obicei, zice Helen, apoi scrie adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lângă ea, pe perete, era montată o draperie lucioasă de plastic. În birou se mai găseau și obiectele personale obișnuite ale doctorului - un amestec de efecte personale și artefacte medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de modele din plastilină înșirate pe birou, ca un ansamblu miniatural de menhire. Le privea doar cu ochii, pentru că mintea era concentrată, fixată chiar, asupra părții din spate a piciorului. — Încă o infecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
orașului. Imagini ale însoțirii dintre organ și strivitorul de organe în cele mai fantastice și frenetice combinații. Numai că în aerul închis al arhivelor se despovărase puțin de ele. Ochiul minții fusese înlocuit de ochiul aruncat peste rânduri în timp ce Alan frunzărea pagină cu pagină Jurnalul fiziologiei anormale. Tonurile pale și, mai rău, planșele distorsionate cromatic ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care aveam de gînd să ies iute din ascunzătoare și să mă duc să mă prezint. Nu cred Însă că s-a Întîmplat să intre vreun surd, deși, Într-o zi, a intrat un bătrîn care a petrecut mult timp frunzărind cărțile și În cele din urmă a ales una și a plătit-o fără să scoată un cuvînt. Așa că ar fi putut foarte bine să fie surd. Însă, cu Shine de față, am decis că e un risc mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea, sfârcul distorsionat. Pe chipul lui Vaughan nu se citea nici o expresie. Pustule infantile îi lăsaseră un arhipelag de ciupituri pe gât. Dinspre jeanșii lui albi se ridica un miros înțepător dar nu neplăcut, un amestec de spermă și freon. Frunzări rapid fotografiile, ici și colo înclinând albumul pentru a-mi arăta câte un unghi neobișnuit al imaginii. Urmărindu-l cum închide albumul, m-am întrebat de ce nu reușeam să mă urnesc cel puțin într-o paradă de furie, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a înșelat, proiectând o pată de lumină pe carte, din cerneală. Nu, o albeață intactă domnește într-adevăr peste cele două pagini aflate față-n față. Mai întorci o pagină, și dai de două pagini tipărite cum trebuie. Continui să frunzărești cartea; două pagini albe alternează cu două pagini tipărite. Albe; tipărite; alde; tipărite; tot așa până la sfârșit. Filele au fost tipărite pe o singură parte; apoi, au fost împăturite și legate, de parcă ar fi fost complete. Iată că romanul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-și amintească nici cel mai mărunt amănunt În ce-l privește. Nici măcar cum arată. 3 — E așa de deprimant, a exclamat Margaret Înainte să fi lăsat să cadă pe birou numărul din acea zi al cotidianului Harian Rakyat, după ce l frunzărise. În cameră era liniște, iar aerul fierbinte, până și cu obloanele larg deschise. Ventilatorul din tavan abia dacă stârnea o adiere care făcea să fluture ușor paginile ziarului. Titlul articolului de fond era STUDENȚII PROTESTEAZĂ ÎN SĂLILE DE CURS. — Protestează
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părăsită de toate celelalte. E orfana alfabetului, ție trebuie să ți se pară titlul potrivit, i-a spus lui Adam și i-a Împins un exemplar scris pe foițe subțiri și prost legate. Ăsta-i ultimul număr. Adam l-a frunzărit cu Întreruperi, s-a prefăcut că citește; a dat din cap, arătând că pricepe și că apreciază. Tiparul, Înghesuit, era Întrerupt de câteva caricaturi. Într-una, președintele era În pat cu o europeană cu gura până la urechi, pieptoasă și cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cele aduse de el. E fiul lui adoptiv. Un orfan. Numele lui e Adam. Bietul băiat nu mai are pe nimeni altcineva pe lume. Infirmiera a tras un voluminos dosar gălbui din sertarul Întredeschis și s-a apucat să-l frunzărească. S-a oprit de câteva ori și s-a Înapoiat la unele hârtii, apoi a scos alt dosar și a luat-o de la capăt. Își plimba mâna aspră de sus În jos pe fiecare foaie, iar când degetul Îi ezita
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
somnul. Un om pe moarte e un om pe moarte, a zis Margaret și a simțit mâna lui Mick apasând iarăși, Încă și mai insistentă de data asta. Doctorul a dat din umeri și și-a dat totuși osteneala să frunzărească iar prin hârtii. — Cum am zis, nu-i treaba mea. Oricum, persoana a fost admisă conform regulamentului militar, eu nu m-amestec În așa ceva. Îi tratez câtă vreme sunt aici. Cred, totuși, a zâmbit și a făcut o pauză, cred
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să zicem, dându-se jos din pat duminică dimineață și coborând pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș, ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
închis înăuntrul casei. Am luat-o metodic, din living, ridicând diverse lucruri, uitându-mă la ele, încercând să fac legături; zăbovind să citesc titlul fiecărei cărți din bibliotecă, schimbând locul câtorva, așa încât ordinea aleatorie dinainte a devenit ordinea mea aleatorie; frunzărind hârtiile din stativul pentru reviste; lăsându-mă în genunchi și uitându-mă la cablurile care ieșeau din spatele televizorului și la praful și zgârieturile de pe plinte. Încercând să stabilesc o relație, să mă familiarizez cu spațiul din fiecare unghi. Scotocind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le pot cerceta mai târziu - Dumnezeu știe în ce scop - și mi-am întors atenția spre caiete. Primul dintre ele era aproape de neînțeles; pagini după pagini de formule și tabele, paragrafe încercuite cu creionul roșu, pagini întregi mâzgălite. L-am frunzărit repede înainte să trec la al doilea. Acesta era într-o stare mai bună și avea un titlu pe copertă - Fragmentul becului. L-am deschis și primul cuvânt m-a făcut să încremenesc de uimire. Am dat pagina, am parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prinse în litere și cerneală. Nu știu prea bine cum să explic asta, dar așa a fost. — Te iubesc, zise Clio din senin, pe când eu mă întindeam după ghid de cealaltă parte a mesei. — Știu, am încuviințat, luând cărțulia și frunzărind-o. Și mie-mi place să-mi petrec timpul cu tine. — Onanistule, râse ea. Urăsc latura asta a ta. — Dar tu ai inventat-o. — Dă-mi ghidul înapoi, zise. Vreau să-ți arăt colosul ăla de piatră. 5 Nor alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mic din tăcerea primordială. De la 3 la 5 noaptea - o ultimă sălbăticie naturală, tot mai mica Antarctică a timpului. În inima acestui timp-spațiu izolat și tăcut am închis în cele din urmă caietul cu notițe și tabele decodificatoare. Terminasem. Am frunzărit textul complet al Fragmentului becului încă o dată și am închis carnețelul. M-am plimbat prin cameră câteva minute fără să văd sau să privesc cu adevărat, greoi, cu ochii împăienjeniți de somn. Erau în text lucruri la care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vor rămâne blocat pe insulă, că nu voi putea pleca de acolo. Mai aveam puțin până la un atac de panică; totul în jurul meu era gata să devină nejustificat și înspăimântător. Când s-a întâmplat, stăteam în fața cortului și citeam. Clio frunzărea ghidul turistic, însemnând cu steluțe toate locurile din Naxos pe care nu le vizitaserăm încă. — Nu mă simt bine, am zis. Vocea mea părea groasă și stranie, ca un sunet care țâșnește dintr-o bulă de aer, într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio râse. Nu, oferă-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să-i cunoști părinții. Încă se mai juca încântată cu aparatul foto, așa că am frunzărit rapid cărțile pe care tocmai le cumpăraserăm. Eu luasem un exemplar din Castravetele stricat, autobiografia lui Shunryu Suzuki. Citisem deja Mintea Zen, Mintea începătorului și Trup Zen, Oase Zen. Excursioniștii par să lase în urmă o droaie de literatură Zen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
supercoperta albă era imprimată o gravură victoriană detaliată a unui pește preistoric, cu înotătoare rigide. Titlul era următorul: Originea speciilor de Charles Darwin, iar dedesubt, cu litere mai mici scria: cu Motorul evoluției de Trey Fidorous. — La naiba, am spus, frunzărind paginile: 93 Originea speciilor de Charles Darwin 1 ------- cel mai des vizitate de insecte și vor fi cel mai adesea încrucișate; și astfel, cu timpul, vor dobândi supremația și vor forma o varietate locală. De asemenea, florile ale căror stamine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
motanul. Am întins mâna în spate și am scos la întâmplare o carte din peretele-raft. Când mi-am retras-o, am văzut că țineam între degete o carte de buzunar prăfuită, dar cu aspect modern, intitulată Găuri și superficialități. Am frunzărit paginile fără interes, neobservând nimic în mod special. M-am urcat cu genunchii pe scaun și m-am răsucit, uitându-mă cu ochii mijiți prin gaura rămasă în peretele-raft. Mi-am apropiat ochii de cotoarele cărților și am văzut alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]