898 matches
-
între diletanți. Nici un șoc de limbaj. Doar pentru că se spune "pula" și "muie" pe fiecare pagină nu cred că mai șochează pe nimeni. E și facil. Iată, tocmai ce le-am rostit și eu în România literară! Limbajul lor, așa frust, e mai degrabă un semn firesc al mediului studențesc dezinhibat, nicidecum al vreunei atitudini subversive. Iar englezismele din text, dacă le traducem atent, vom vedea că nu sunt folosite în locul clișeelor de limbaj insuportabile în română, dar pentru că tocmai ele
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile, li se alătura și soacra lui, Avigail, deși aceasta respecta cu strictețe perioada de doliu, în pofida faptului că fața ei de țărancă slavă radia o jovialitate frustă, inalterabilă. Cele două bătrîne doamne aveau întotdeauna grijă să așeze pe măsuța joasă băuturi reci și calde și un platou încărcat vîrf cu struguri, pere, prune și mere. Vara se apropia de sfîrșit. Pe parcursul serii, Yoel își turna vreo două
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
și incoruptibile. Ovidiu Maitec vine de jos, din lumea fenomenală, dintr-o îndelungată civilizație a statuarului, și încearcă să mîntuie efemerul prin ridicarea lui la semnificație spirituală, să transforme materia în sursă de comunicare. El vine, așadar, dintr-o civilizație frustă, din realitatea imanentă a substanței pe care și-o asumă și, mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
două finalități: introducerea conotațiilor în sistemul semnelor (a fortiori, a transcendenței în contingență, și nu renunțarea la prima în favoarea celei de-a doua) și, respectiv, exploatarea denotativului ca unic material lingvistic capabil să rămînă în afara sistemului semnelor. De-metaforizarea literaturii - frust și simplificator spus - este formulată de poetul Claude Royet-Journoud în 1972: Problema este a literalității (și nu a metaforei). Asta înseamnă să măsori limba în unitățile ei Ťminimaleť de sens. Pentru mine, versul lui Eluard ŤPămîntul e albastru ca o
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
un fapt de altul în ordinea unor temeiuri ale dezinteresului față de arta sunetelor. O artă care în copilăria ei nu zeflemisea și nu se sulimenea niciodată; în schimb, se emoționa în fața gingășiei și grației necăutate, simțindu-se atrasă de frumusețea frustă, pentru că ea însăși, asemenea copiilor, era gingașă, grațioasă, chiar frumoasă, iar între făpturile care se aseamănă se stabilesc legături tainice. Și tot în copilărie muzica, de data aceasta în întruchiparea ei generică, originară, primordială, era scutită de acea dimensiune spectaculară
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
părinți culturali și fără nici un reper didactic în istoria artei, el se învecinează, paradoxal, cu doi artiști savanți care au marcat în mod diferit (și , mai ales, pe spații diferite) ultima jumătate de secol: Paul Klee și Ion }uculescu. Energia frustă a culorii, o latență magico-simbolică abia protejată în spatele țesăturilor de linii și de tonuri și o lumină consubstanțială materiei îl apropie de modelul expresiei aluvionare a lui Ion }uculescu, după cum o naivitate infantilă, o joacă mereu proaspătă și năzuința către
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
epoca turnantă-n bronz". într-adevăr, o privire de bronz (în textul autentic e bonz!), așadar metalică (rece, solemnă, maiestuoasă), îndreptată către zona ombilicală e un nonsens absolut, o absurditate ce te lasă perplex. Probabil că cititorul simplu, ,cu ureche frustă și nededat la umanioare" (cf. Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea că nu umorul a fost punctul forte al poetului. Demagog acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
mod cinic un ideal social. De o puritate neverosimilă, aproape de inocența adamică, poetul se ridică și împotriva plăcerilor pântecului, ale cărnii, spărgând tarabele Venerei și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol pirotehnic îl constituie însă inventarierea industriilor, a tehnologiilor și mașinilor, cu scopul transparent al osândirii lor. La antipodul lumii rurale și mușcând din ea cu voracitate, până la atingerea fibrei
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
celui ce a marcat arta cinematografică a secolului XX, văzut însă prin prisma unei activități mai puțin cunoscute: aceea de pictor. La cei aproape 94 de ani, Antonioni continuă să creeze. De mai mulți ani realizează pânze ce transmit frumusețea frustă a culorilor, surprinse într-un personal dans abstract. într-una din seri, l-am remarcat pe cel căruia îi fusese dedicat filmul, venit să revadă pelicula al cărui principal personaj era. Stătea într-un scaun pe rotile, foarte aproape de ecran
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității (Dimitrie Serafim și Aura Goșanec), fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt (Anatol Vulpe), fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă (Merica Râmniceanu ), fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil (Emilian Lazaresco
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
o conviețuire între severitate, animație și decorativ, iar locuința lui I.L. Caragiale este, pur și simplu, un copac în spatele căruia se conturează vag ritmurile unui gard, o copertină și cîteva ochiuri de geam.Casa lui Oscar Han este informă și frustă, a lui Iorga imperială și neguroasă, a lui Șt. O. Iosif aeriană pînă la transparență, iar Mărțișorul lui Arghezi cam redundant și ușor ostentativ. Iar alături de acestea, care , într-un anumit sens, și-au asimilat locatarii, Alexandru Olian notează, devotat
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
asimetrie. Partea bună, cel puțin pentru critică, fiind aceea că antologia de față nu are eterogenitatea și inegalitățile altor volume similare. E structurată și închegată, unitară, caruselul de cuvinte și imagini, sintagme decupate intertextual ori elemente ale unui lexic mai frust rotindu-se în jurul unei axe pe care poetul a fixat-o, de la început, cu multă fermitate. Poezia adevărată nu excelează neapărat prin claritate, și autorii care confundă turnantele de montaigne russe ale versului cu șirurile logice ale silogismului fac o
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
amețit pe mulți dintre creatorii ultimelor decenii. în vîrtejul ei s-au prins mare parte din aventurile stilistice post-dodecafoniste. Sunetul timbrat sau detimbrat beneficiază, de asemenea, de clauza culorii imanente. Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă ori rafinată (sofisticată) către culoare. Nu strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au fost înghițiți de acest abis coloristic ori au rămas
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
volumul Suzanei Filip câștigă și prin comparație cu celelalte cărți de poezie ale tinerilor poeți debutați în ultimii ani cu care, lucru firesc, are multe în comun. Aș spune chiar (aproape) toate temele, mai puțin cele sexuale și, implicit, limbajul frust. Scriitura exactă, lucidă, inteligentă și profund intertextuală, cu aluzii culturale "grele", sofisticată și bine lucrată retoric, în ciuda cinismului și a "nervozității" discursului grav (titlul e relevant) care ar fi putut scăpa de sub control limbajul, altfel deopotrivă natural și cult(ivat
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
contureze mecanismul perfect al bolii ca resort al versului. Sensibilitatea maladivă, cultivată pe fondul unui eros alterat, căci nesatisfăcător și nostalgic după celălalt gen, dar nu mai puțin viril în tensiunea lui subversiv-dominatoare, a împins cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar presupune discursul poetic al Angelei Marinescu
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
unei geometrii transcendente. Încorporată în lucruri sau presimțită dincolo de configurația lor, această geometrie este în mîna artistului elementul primar al unei adevărate geneze. Prin ea, Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul de inventariere a imaginilor sau de punere în formă a unor
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]
-
pictura Sultanei Maitec în raport cu materia și cu gravitația. Iar cum gravitația și materia sunt în responabilitatea lui Ovidiu Maitec, evident că în orizontul privirii intra și el în mod obligatoriu. Aceste încercări sună astfel: În timp ce Maitec vine dintr-o civilizație frustă, din lumea imanentă a substanței pe care artistul și-o asumă și, mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
în timp, idei inovatoare în ceasul expunerii au devenit locuri comune. Dacă, și în comparație, studiile despre lirica americană reprezentau în deceniul alcătuirii lor o noutate absolută, datul mai explică, prin notele de acceptare și chiar celebrare a unei rostiri fruste, pozitive, rustice, directe, la polul opus poeziei pure așa cum o concepea abatele Brémond, dualitatea unei conștiințe artistice. Fascinată de peisajul și de mirajul Helladei, de reflexele cerului acesteia într-o mare de azur, de scânteierile unui soare statornic de muchii
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
Iepurele nu poate să moară! Poate să se deghizeze, dar de murit nu moare! Iepurele poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut la lectură este poeticitatea sesizabilă în fiecare rând. Deasupra a tot ce se întâmplă sau nu în roman, privirea este lirică, atentă la elemente uneori marginale, cu un efect
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
În sensul unei visate purificări, volumele ivite/ recuperate după seismul decembrist oferindu-i statutul de „nou născut”. În rest, el este și rămîne, indiferent la mode și clasificări, un mare poet. Considerat un mioritic de tip cult, poetul Împăca gingășia frusta și oralitatea sibilinica, Încercînd a reconstitui - pe model folcloric - un bocet al vechimilor, asimilînd toposuri arhaice. Dincolo de invenția lexicala, el, pornit În căutarea „mitologiei”, conjuga patetismul impersonal cu senzualismul topit Într-o incantație romantică, urcînd spre suferință hiperbolizata. Această jelanie
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
definit Marin Preda - „o voce obsedată de un singur sentiment”. În pofida figurii de „băiat rău” el s-a dovedit un generos, convins de necesară revizuire și reîntemeiere a valorilor. În numele acestei idei să bătut, În cărți „scandaloase”, Într-un stil frust, pentru moștenirea labisiană (poetul de la Malini circulînd sub o falsă icoana) sau pentru posteritatea lui Marin Preda, tîrÎt de roiul de admiratori Înspre un final neglorios, „comandat”. Evident, Cezar Ivănescu vede În poezie (necrezînd În evoluția genului) un discurs fundamental
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
mort Stăpânul a tot ce-i viu/ Și de cen mormânt se-ncuie Dumnezeu?”) Moartea e rea! Viața este bună, iar cel care o iubește curat până În ultima clipă, Împotriva nonsensului care o cotropește, calcă pre moarte cu moartea. Nebunie frustă. Nu amăgire, nu iluzie poetică, nu peisaj edenic consolator, ci iubire de viață, atât cât mai este această viață, atât de cumplită cum este. O astfel de „Înțelegere” nu exclude credința În mântuire și nu anulează rostul smeritcurajoasei rugi: „Pomenește
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
felinarelor, intrarea prin efracție În casa vecinilor sau devastarea propriei case). Considerându-se parțial vinovat de gestul tatălui („Poate n-am fost destul de generoși cu tata. La urma urmei, a fi tată e foarte mult.”), autorul nu ezită să prezinte frust acele momente În care, deși iubindu-l, Îl percepea ca pe o povară, un surplus agasant vieții sale: „Am ascultat până când notele din jur ar fi putut fi ale mele, și curând câteva chiar au fost (...) Nu știu cât am cântat astfel
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
alcătuiesc o umanitate privită nu cinic, ci cu o comprehensiune binevoitoare: ei nu pot fi ignorați, există, fac parte din realitatea noastră. Pe care Ioana Bradea nu o fardează dar nici nu o disprețuește. Ea nu folosește eufemisme, e adesea frustă, cu expresii greu de suportat, mai ales excesul de înjurături (știm că așa se vorbește azi, auzim oripilați pe stradă, dar parcă, în economia cărții, paginile împănate cu grosolănii sînt prea de tot; cititorul nu e prost, nu trebuie să
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
de azi. Un chip stresat, apăsat de griji și plin de praf, mofluz cînd s-ar cuveni să fie senin, voios cînd bunul-simț l-ar obliga la gravitate. Cartea e scrisă ironic și are pasaje naturaliste, dar nu deviază spre frust și inavuabil. E, dacă vrei, o posibilă terapie pentru cei care nu mai știu sau nu mai vor să rîdă. Am pus sub ochii cititorilor unsprezece subiecte din imediatul citadin și acum aștept măcar să-mi facă hatîrul unui zîmbet. În
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]