137 matches
-
deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier într-un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și amoral, nefericita actriță Aurélie, un „înger căzut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
vântul cum suspină/ prin frunze moarte de verbină”), autorul mizând mai degrabă pe declamarea emoției decât pe transpunerea cât de cât originală a unei trăiri. Florile ocupă prim-planul celor mai multe poezii, sufletul e devastat de tot felul de melancolii, iar ftizia care înroșește batiste este invocată obsesiv. Arareori versul se apropie de eufonia proprie lui Ștefan Petică („În noaptea calmă și senină/ Încet viorile suspină/ Romanța veche și uitată”), stihurile luând frecvent turnura unor romanțe. O caracteristică a versurilor din Zări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
totul cade ca o jale nouă”; „E ora când cade gândul amar, / Tăcere... e ora lașității”; „Blestemată mai fie și toamna / Și frunza ce pică pe noi -; / Blestemat să mai fie și târgul / Ursuz, și cu veșnice ploi... / Cetate, - azilul ftiziei - / Nămeți de la pol te cuprind... / Cetate, azi moare poetul / În brațele tale tușind...” Nu se poate spune de unde vine farmecul bizar al acestor versuri care nu formulează nici o comparație de preț și nici o metaforă care să ne fure ochii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
a scriitorului, care pune în scenă un personaj numit "Camil", considerat un reflex al numelui conținut în titlu ("camelii"): "Camil citește La Dame aux camélias". Acesta, asemenea lui Armand Duval, frecventează o tînără de sănătatea căreia este foarte îngrijorat. Semnele ftiziei sînt evidente, ca și, în paralel, suferințele eroului din cauza geloziei. În alt plan al însemnărilor, pentru că ele nu formează nicicum un text, coerent, cum este cazul Contesei bolnave, tînărul îndrăgostit este Octavian Dumitrescu, al cărui nume apare sub formă abreviată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reîntoarcerea osemintelor domnitorului în cavoul familiei", zicea o doamnămuzeograf. De ce blestem? Păi, pe când castelul era propritatea Sturzeștilor, unul dintre ei murise înjunghiat pe treptele castelului, Cuza murise în exil, unul dintre fiii săi se sinucisese, al doilea murise bolnav de ftizie! Și ultimii locatari fuseseră atinși de "blestem”: după dispariția domnitorului, unul dintre fiii săi (Alexandru A. Cuza) se căsătorise cu Maria Moruzzi, care devine proprietara palatului prin testament. După decesul lui Alexandru A. Cuza, Maria (nora domnitorului) avusese o idilă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mamei, Virginia (1889-1975) pretindea că ar fi fost curtată, pe când era copilă, de „junele“ bard... Chiar dacă memoria mă înșală și mătușa mea vorbea, de fapt, de Claudia, întâiul copil al bunicilor, frumoasa Claudia, gingașă, feciorelnică și nelumească făptură moartă de ftizie cu mulți ani înaintea nașterii mele, anacronismul mai stăruie - ținând cont de faptul că încă din 1895 autorul Nunții Zamfirei se căsătorise la București cu Elena Sfetea - și nu-mi confirmă decât fascinația pe care poetul a exercitat-o printre
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Virginia, vagonul pe care-l părăsise fiind închiriat unei frumoase doamne, cu maniere distinse, dar foarte prietenoasă, care avea o fetiță de vreo zece ani, Tuți, subțire ca un lujer de crin și albă tot ca el, paloarea datorându-se ftiziei ce a pus prea curând capăt acestei existențe precare, spre deznădejdea maică-sii. „Doamna Steriade“ era divorțată de un căpitan (așa cel puțin pretindea - și de ce n-ar fi fost crezută?) și se întreținea din amor: studenți provenind din familii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în Societatea Dramatică, atunci înființată, iar în 1878-1879 se află, împreună cu C.A. Constantiniu, la direcția Teatrului Național din Iași. Ultima perioadă a vieții e dramatică pentru marele actor, care își pierde soția și fiica, el însuși fiind chinuit de ftizie, care îl va răpune. Artist romantic pasionat și tumultuos, P. avea o frenezie a jocului dusă până aproape de paroxism. Cu temperamentul său patetic, se lăsa furat cu ușurință de o manieră retorică, exaltată. Prin excelență interpret de melodramă, deși nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
apucă o disperare fără nume, ș-o durere zdrobitoare îi apasă sufletul. Umblă rătăcind cu capul gol, prin furtună și ploaie noaptea, târziu se hotărăște să se retragă acasă, ud, bolnav și cu febră. Nu trece mult și se declară ftizia galopantă și se pune la pat. În timpul boalei lui, nu poate suporta prezența lui tatu-său. Bătrânul are instinctiv înțelegerea pricinei, totuși e încredințat că nimene pe lume nu știe ce s-a petrecut. Așa nu poate să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și la colegiul maghiar reformat din Sighet, apoi la liceul piariștilor din Cluj și la cel din Sighet. Remarcat de societatea culturală „Transilvania”, primește o bursă și pleacă, în anul 1871, la Torino, pentru a studia medicina. Moare, răpus de ftizie, cu câteva zile înainte de a primi atestatul de terminare a studiilor, lăsându-și cărțile, printr-un impresionant testament, Societății de lectură a românilor din Maramureș, iar manuscrisele literare, familiei. Primele încercări, versuri, descrieri de călătorie, însemnări zilnice și o autobiografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
ceas, măcar pentru cei ce simt că viața se scurge din ei. Fără pricină. Profeția, nevoia de profeție de care vorbesc cu atâta insistență, poate fi și o boală, se’nțelege. Dar, dacă există și boli nobile, romantice, cum era ftizia În literatura și În secolul al XIX-lea, profeția poate fi una dintre ele. Nevoia de „ea”, așa cum nu puțini În zilele noastre - ziarele de mare tiraj se vând bine și din acest motiv! - vor să treacă, nerăbdători și prinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în septembrie - membru al Sfatului Administrativ. Renunță nu după multă vreme, dar, ca să aibă din ce trăi, reintră în avocatură. În aprilie 1857 devine procuristul Băncii Moldovei. Cu sănătatea din ce în ce mai șubredă, se va retrage din viața publică. Se stinge de ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună parte a scrisului său s-a editat postum; cât despre antume, în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
soldat, genunchiul drept rupt. 5.Blendea Nicolae, soldat, degetele piciorului stâng amputate. 6.Budac Nicolae, soldat, vine de pe front bolnav psihic. 7.Căpățână Haralampie, soldat, a pierdut ochiul drept. 8.Căpățână R. Ion, soldat se întoarce de pe front bolnav de ftizie. 9.Cînduleț Matei, soldat, bolnav de ftizie, 10.Coman George, soldat, picior stâng amputat. 11.Dancu Ilie soldat, rană la cap. 12.Grovu David, soldat, coloana vertebrală defectuoasă. 13.Grovu Ioan, soldat, rană la piciorul stâng. 14.Mitea Constantin, soldat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
soldat, degetele piciorului stâng amputate. 6.Budac Nicolae, soldat, vine de pe front bolnav psihic. 7.Căpățână Haralampie, soldat, a pierdut ochiul drept. 8.Căpățână R. Ion, soldat se întoarce de pe front bolnav de ftizie. 9.Cînduleț Matei, soldat, bolnav de ftizie, 10.Coman George, soldat, picior stâng amputat. 11.Dancu Ilie soldat, rană la cap. 12.Grovu David, soldat, coloana vertebrală defectuoasă. 13.Grovu Ioan, soldat, rană la piciorul stâng. 14.Mitea Constantin, soldat, rănit la palma stângă. 15.Schiopu George
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
conducerea organizației locale craiovene. La 1 Mai mergea în fruntea muncitorilor și s-a implicat în propaganda socialistă din țară. Semna Tradem, Drac, Elislav, Fux, Fabio, Intim, Longhin, Miop, Nerva, Pârjol, Scrib, Ulpiu, Un singuratic, Vedeaude. A murit răpus de ftizie. Primele volume ale poetului (Poezii, 1885, Freamăte, 1887, Amurg, 1888, Cartea unei inimi, 1890) strâng o producție lirică minoră, sentimentală și decepționată, în stilul epocii, cu idei, cadențe, imagini din Eminescu și François Coppée, poetul celor umili. O notă particulară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
Strâmba; mutat ulterior preot la Gherla, depune râvnă pentru ridicarea parohiei sale paupere, până când, reabilitat, e rechemat a-și relua îndatoririle la Blaj, odată cu alegerea în fruntea eparhiei a lui Grigore Maior, în 1772. Se stinge prematur, răpus, probabil, de ftizie. Scrieri precum Despre schismăticia grecilor (transmisă numai parțial în manuscris) sau Despre articulușurile ceale de price, ambele din 1746, îl definesc pe autor deopotrivă ca istoric al Bisericii, ca latinist și precursor al Școlii Ardelene. Întâia prelucrează informații după Louis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
1879, C. este ales deputat, iar în 1880 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, în cabinetul liberal al lui Ion C. Brătianu, dar demisionează în anul următor. Este numit apoi membru al Curții de Casație. Se stinge curând de ftizie și va fi înmormântat la Iași. A scris numeroase poezii, trimițând câteva la „Convorbiri literare”, unde nu i-a apărut decât una, în 1868, intitulată Viața (semnată B.C.). Versurile sale aparțin liricii meditative, simbolul fiind elementul lor convenabil. C. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
panglici roșii. Obiceiul de a chema pe muncitori la manifestație cu familiile lor fusese introdus de Ștefan Gheorghiu.ť De fapt, aceluiași Ștefan Gheorghiu, de trei ori victimă a foștilor Ťtovarăși de luptăť (care l-au lăsat să moară, de ftizie, la 34 de ani, după ce aproape îl excluseseră din Ťmișcareť pentru deviaționism - Ťsindicalism revoluționarť - și nerespectare a conducerii centrale; în perioada regimului comunist i s-a confecționat o biografie falsă și decorativă, pentru a fi proiectat în rolul de proto-bolșevic
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
Simona Vasilache Aș putea spune, cu destul cinism, că Vasile Cârlova e poetul care rămâne în amintire prin rima unui critic. Călinescu îi deplânge dispariția nu de romantica ftizie, ci de prozaica dizenterie. Și dacă pronia nu i-a dat un destin romantic, nici memoria literaturii n-a fost cu mult mai îndurătoare. În Epigonii, bunăoară, versurile despre Cârlova sunt dintre acelea care se trec iute cu vederea: „L-
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
potențata la maximum - cum vede bine Corina - de gemeni, dublu de pus în legătură și cu ideea lui Girard, a violenței în asemănare, deci starea de descompunere nu poate duce decît la desăvîrșirea ei, stadiul canceros, al Lenorei sau la ftizia lui Maxentiu, stadiul diafan. Încep să înțeleg. Înțeleg unde bați. Zexe! armonie, în societatea românească. Cancerul și tuberculoză ne așteaptă. Bun". Nici un factor luat în considerare nu e lăsat în pace, totul e răsucit, hărțuit, reinterpretat, refuzat (măcar în parte
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
sale țin în cumpănă entropia ființei sale determinate și ireversibila disoluție fiziologică. Imobilizat în pat în ultimii ani, cu funcțiile mecanice suspendate pînă în pragul încremenirii, el mai trăiește doar pînă își vede fratele mai mic, pe Anibal, stingîndu-se de ftizie. Apoi, în vara lui 1916, îl urmează și el, cu doi ani înainte de a împlini jumătate de secol, cu alte cuvinte vîrsta deplinei maturități. Este înmnormîntat în ziua de 30 iunie, la cimitirul Belu, iar în zilele care urmează prieteni
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
imaginea pe care mi-a lăsat-o a fost din capul locului turbure...(...) Istrati e înalt, deșirat; ochi negri, mari, nițel rătăciți; figură lungă, osoasă, de oarecare distincție...proletara. Adus de spate, cu piept supt că orice demn candidat la ftizie. Îmbrăcat curat, burghezește, nițel neglijent, fără elegantă, insă: haine ieftine cumpărate gata. Vorbește o frumoasă românească și se complace în a o vorbi. Se ajută cu gesturi mici, cu mimica, insă exagerat de expresiva, si studiază anticipat efectele. Se mai
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
ei, mai cu seamă bărbaților. Drăgănescu, soțul ei, care o iubește cu timiditate stângace, ca pe "o divinitate inviolabilă", se mulțumește cu privilegiul de a fi acceptat când și când în preajma ei. Fostul logodnic, prințul Maxențiu, o asemănă, în agoniile ftiziei, unei creaturi a paradisului. în fine, muzicianul Marcian, căruia Elena îi acordă onoarea dirijării concertului, își exteriorizeză iubirea, optând firește pentru o declarație pe portativ. Pregătit în secret, un fragment de oratoriu, dedicat ei, va fi introdus ca o surpriză
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
de transformări, se hleizează, sarea pământului iese la suprafață, țâșnește la vedere cum s-ar spune sărăcia cea albă. Abia atunci descoperi grava "eroare" inițiată de om ca să pătimească omul. Leguma nu mai crește - frunza capătă o culoare verzui deschis, ftizie curată. Nu după mult timp, în locul plăpândelor plante legumicole, apare pustiul cel galben al ierburilor uscate. Mâlul ține și el cât poate să țină un mâl. Înainte vreme, din Botna asta se scotea atâta pește încât puteai hrăni nouă sate
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
care pod din cele multe, apare, umbră, ce ne scapă. O, tânărul venit din rece Albion, precum Bălcescu dintr-un Principat, bolnavi setoși de soarele curat, ce intră în chilie, cu sacrele-i puteri, și vindecă, puțin câte puțin, romantica ftizie, spleen și chin. Valahul e în cimitirul capucin, printre săracii sudului, celalt, aici, ca-ntr-un salon aristocrat, în aer liber, în aerul eternei primăveri. Lui Keats îi stă fidel Severn și-n moarte ca-n viață, tot alături, prietenul
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]