10,651 matches
-
pe care i-l furnizează neîncetat „contemplarea mocirlei". Imaginea poetului basarabean care fotografiază casa lui Havel este expresia deznădejdii cronice din multe poeme. Discursul poetic e firesc și necăznit. Livrescul proiectat pe fundalul realității secondează îndeaproape biografismul cel mai autentic. Fuga în ficțiunea livrescului e, de altfel, cheia volumului: „aud cum cineva rătăcește pe stradă / merge lipsit de grabă - pașii au / un ecou scăzut, complotitor / ca întotdeauna mă salvez prin imaginație / îmi spun că e Kafka - caligraful suferinței - / într-o promenadă
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
Cîntare a omului!). Nu mai puțin apare combătută izolarea individualistă, prin lauda virtuților colectivismului, introduse ca un ou de cuc chiar în cuibul unor teze mistice: "Această ordine, potrivnică marilor existențe dezordonate ale poeților însingurați (Rimbaud între aceștia) este o fugă de singurătate și o căutare a universalului. Și aici Claudel urmează pilda spiritului medieval: In esse uno non est ordo - în a fi singur nu există ordine - spunea Meister Eckhart. Există o forță obscură, o occulta virtus în natură, care
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
urmează/ Pune urechea și ascultă." Exilatul, cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
revizuiți. Cei plecați (sic!) dintre noi nu mai pot protesta. Pentru a mulțumi însă ambele tabere, operele lor trebuie lăsate în plata... cititorului. Dar despre capacitatea acestuia de evaluare se poate deschide o altă problemă, altă discuție. Intenția mea, în fugă creionată, poate nu îndeajuns argumentată, nădăjduiesc să fie, de cine trebuie, corect înțeleasă. Și, eventual, acceptată. Prof. Gruia Novac, Bîrlad
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
e în plină derută de ani buni. Acest fapt a exercitat o presiune constantă asupra criticii. Revizuirea nu e altceva decît încercarea de a controla evoluția canonică. Deruta criticii ar fi catastrofală: revizuindu-se (și revizuind), ea încearcă să oprească fuga pămîntului literar de sub picioare. În sfîrșit, s-a ivit și ideea că întreaga dezbatere este inutilă, într-o lume complet dezinteresată de revizuiri și de tot tacîmul. Iertat să-mi fie cuvîntul, dar ideea cu pricina e o prostie. Niciodată
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
Gheorghe Grigurcu Erudiția nu e îndeobște privită cu simpatie. Proust o definea drept o fugă de propria noastră viață, din pricină că nu avem curajul a o privi în față. Contele Keyserling nu ezita a-l vedea pe erudit drept "un om esențialmente superficial și, cel mai adesea, esențialmente obtuz". Iar Samuel Butler propunea, glumeț, chiar fondarea
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
unul dintre cei mai importanți actori ai noștri, cu roluri remarcabile și memorabile și înainte de 1989, dar și după. Cum nu este cazul tuturor actorilor noștri glorificați. Să ne reamintim doar personajele din Titus Andronicus al lui Silviu Purcărete, din Fuga al Cătălinei Buzoianu, Barrymore al lui Gelu Colceag sau Cațavencu din Scrisoarea pierdută al lui Tocilescu. Din păcate, mi se pare că eforturile reale ale tuturor creatorilor și realizatorilor acestui spectacol atît de mediatizat nu s-au împlinit. Din mai
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
o casă veche, o hardughie pe acoperișul căreia s-ar fi aprins torțe. Vacile nu s-au speriat și după câteva clipe părea că dintotdeauna fusese hardughia acolo. Ușa de lemn s-a deschis, și un băiețel a ieșit în fugă, urmărit de o femeie care l-a înhățat, i-a dat câteva palme și l-a băgat cu forța înăuntru. Noi n-am putut scoate nici o vorbă. Eu tremuram ca varga și-mi clănțăneau dinții. Ea și-a stins țigara
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
M-am oprit și am rămas acolo, la vreo cincisprezece pași, plângând de frică, până când noaptea a făcut să se întunece totul și Calea Laptelui se oglindea în lac. Atunci m-a strigat el. Era lângă colibă. Am urcat în fugă și m-am oprit în fața lui. - Ce-i cu tine? m-a întrebat. Eu nu știam cum să-i explic. Cuvintele mi se învălmășeau pe buze și-i arătam cu degetul cum coborâse din cer hardughia aia. Nu știu dacă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Victor Ciorbea care și atunci cînd face eforturi vădite de a fi exact în exprimare rămîne dilematic. De unde impresia că una vrea să spună și altceva rostește. Mai simplu par a fi stat lucrurile cu dl Radu Vasile. Caracterizabil prin fugă de idei, economist cu înclinații artistice, premierul negocierilor de la Cozia cu Miron Cozma nu cred că s-a consumat vreodată din cauza inexactităților pe care le susținea. Dl Năstase a descoperit și d-sa, probabil, dezavantajele stilului comun atunci cînd a
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
vor pătrunde pe marile piețe și burse ale lumii, să fim siguri că monitorizarea propusă de dl. Groșan a devenit caducă. Cu o condiție: ca până atunci să mai avem ce și pe cine integra. Cu mortalitatea de la noi, cu "fuga de pe moșie" a tinerilor, lucrurile se rezolvă de la sine. între timp, ca pentru a scoate de pe prima pagină a ziarelor marile diversiuni, continuă în avalanșă micile diversiuni. "Operațiunea Palmierul", inițiată de către ministrul Agathon, nu e doar o mare tâmpenie, ci
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
real, omul, scriitorul și personajul din Amintiri din copilărie e neputincioasă în fața unor astfel de pasaje: "Copil, Creangă a fost un solitar. Pățaniile care au fericit atîtea generații, mai cu seamă cele din primele două părți ale "Amintirilor din copilărie", fuga la scăldat și întorsul acasă în pielea goală, furtul cireșelor mătușii Măriuca sau al pupezei din tei, plonjonul în apă "în ziua de lăsatu-săcului de postul Sîn Petrului", consecutiv împăcării Smarandei cu mătușa Măriuca, "smîntînitul oalelor. Sau "răbuiala" cu dohot
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Răsfoim precipitat albume de artă, reviste, albume de fotografii, stăm cu orele pe Internet, ca ilustrația să fie la fel de atrăgătoare ca textul, să bucure ochiul. Urmează paginația manualului. Cărăm prin autobuze aglomerate sacoșe cu albume și dicționare. Tot timpul pe fugă, tot timpul contra cronometru. Stăm lîngă alte calculatoare, la paginare, căci trebuie, ca Procust, să mai tăiem sau să mai întindem textul, ca pagina să arate bine. S-a întîmplat de destule ori să ajungem dimineața acasă: plecăm pe trei
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
anume. Interesant mi s-a părut faptul că Iordan Datcu este atent și la ceea ce a introdus scriitorul în romanele sau poeziile sale, din preocupările de folclorist: Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, Ion Budai-Deleanu în Țiganiada, Emanoil Bucuța în romanul Fuga lui Sefki, Marin Bucur în romanul La apa Vavilonului, Domițian Cesereanu în studiul asupra "Cuvintelor potrivite" din Arghezi și folclorul. Desigur, Iordan Datcu se bucură de multiple planuri de desfășurare informativă, cu observația că pentru modul său de a se
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
pe mama la douăzeci și patru de ani, brunetă și zâmbitoare, ieșind din biserică, de la slujbă, salutată de toate notabilitățile satului. Iată-i pe părinții mei pozând cu o umbreluță de soare, și mama cocoțată pe un măgar (fotografie care se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani pe un câmp cu porumb împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
de-a sfida prin acea "teribilă logică a absurdului", traducînd starea de "oroare a vieții" asociată cu cea de "extaz al vieții", spre a ne sluji de cuvinte baudelairiene. O primă motivație lăuntrică a unei atari perspective ar putea fi fuga poetei de existența dată. O despărțire atît de imanența care nu o satisface, cît și de transcendența de care se socotește respinsă. Regăsindu-se într-o zonă a nimănui, supusă amenințării din ambele direcții, ea se răsfață în conștiința unui
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
vecina din casa cu etaje susținu zile întregi că plânsetul lui Rolo fusese ca un urlet înăbușit, un țipăt printre mâinile care vor să-l sugrume și-l rup în bucăți. Și aproape imediat izbitura cumplită a capului de scară, fuga Deliei strigând în gura mare, agitația zadarnică. Fără să-și dea seama, Mario aduna frânturi de episoade, se trezea urzind explicații paralele față de atacul vecinilor. Niciodată n-a întrebat-o pe Delia, aștepta vag ceva de la ea. Uneori credea că
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Pe vremea aceea mulți aviatori rămâneau la jumătatea Atlanticului. Cineva aprinse lumina și Delia plecă supărată de lângă pian, lui Mario i s-a părut o clipă că gestul ei surprins de lumină avea ceva din goana înnebunită a scolopendrei, o fugă oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o confirmare, Mario cumpăni în
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de a nota gesturi puțin importante, la prima vedere, dar ale căror ecouri interioare sunt nebănuite: „văzută fără ochelari/ fața ei este ca o părere - mă gândesc că am scris de demult/ că legăturile mele cu timpul sunt ca o fugă/ a unui nebun care vrea să se prindă/ pe el însuși - și e întotdeauna câte o cotitură./ pe urmă îmi pun ochelarii și totul reintră în normal.” Lumea este înțesată de imponderabile care pot să devină, dintr-o clipă în
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
pe nehotărîta Agafia Tihonovna. Inocentă, seducătoare și chiar îndrăgostită de toți cei cinci bărbați. Dar numai unul îi poate fi soț! Scena devine într-o secundă mare și pustie în finalul spectacolului cînd alesul, Kocikariov, fuge pe geam, luînd în fuga lui și orice umbră de promisiune făcută. Ba a sărutat și buzele dulci ale viitoarei soții... Înainte de a sări pe geam și de a lăsa în jur, în toți, un gol imens, un gust amar, disperarea rușinii și a iremediabilului
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
cotidiene pot ajunge astăzi poemele? Îmi e clar că nu e nevoie să știu răspunsuri exacte, care, de altfel, nici n-ar putea fi date, dar la fel de clar îmi e că, în mod necesar, niște limite trebuie să existe. Această fugă continuă de ce-a fost odată, conjugată cu o asiduă căutare după altceva, dacă se poate cât mai opus, e limpede că pe lângă avantajul (enorm, de altfel) al destinderii practicilor literare riscă să ajungă și în puncte moarte sau măcar să
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
construit. Ion (Marin) Antonescu a făcut trei ani de război și alți trei de prizonierat “la ruși”; cînd s-a-ntors în satul lui din Giurgiu, avea cruce-n cimitir și slujbele de pomenire gata făcute. Pentru Natalia Radu, războiul a-nsemnat fuga din Basarabia natală, o dată cu intrarea rușilor; au venit apoi românii, Natalia și familia ei s-au întors, și-au ridicat iar casa și acareturile, pentru ca patru ani mai tîrziu să ia din nou drumul Regatului, lăsînd în urmă totul părăsit
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
o încărcătură spirituală pronunțată și foarte pătrunzătoare, aș spune. - Ceea ce ține de personaje - dragostea, speranța, căsătoria, binecuvîntarea în genunchi - se întîmplă ca în fața a ceva divin. Presupune o responsabilitate, o greutate și, atunci, săritura pe fereastră devine nu numai o fugă de laș în stil vodevil, ci devine nerespectarea unui legămînt dat în fața lui Dumnezeu. Cu cîteva minute în urmă personajul nostru stătea în genunchi și săruta icoana, jurînd dragoste veșnică. Care este atunci prețul gestului? - În noua stagiune, în repertoriul
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
și mult citata declarație a lui Celan, cum că n-ar agrea „socializarea vieții interioare”, se potrivea, fără îndoială, cu reținerea sa genuină de a vorbi în public despre experiențele trăite; el nu s-a exprimat direct nici imediat după fuga sa în Occident și nici în anii ’60 despre ce a văzut și a îndurat în anii războiului în ghetoul cernăuțean și în detașamentul de muncă obligatorie în România. Pe de altă parte, adeziunea sa la un „realism” sui generis
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
totul neînsemnat. Dar și răspunsul Nici un loc n-ar fi departe de adevăr. Literatura nu mai interesează în sine. Despre cauzele acestei marginalități s-a tot vorbit; riscând să mi se reproșeze că bat apa în piuă, enumăr totuși în fugă vreo câteva: societatea devenind una deschisă, oferta informațională și, chiar, cea existențială sunt incomparabil mai mari, cu tentații mai puternice și la îndemână, fără efort intelectual; apoi, lumea și-a modificat să nu zicem scara de valori, ci prioritățile, vectorii
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]