137 matches
-
Profesoarei universitare Andronescu i se va fi părând normal să aibă un salar egal cu cel al unui felcer. Mie mi se pare anormal. (De fapt, cred că nu i s-a părut nici dumneaei: altminteri, n-ar fi dat fuguța în politică, să prindă un oscior cât mai gras!) Salariul profesorului universitar ar trebui să echivaleze cu salariul unui general. Iar cel al conferențiarului cu al unui colonel. Punct. Probabil că d-na ministru ar replica, în stilu-i digresiv, că
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
în fața matale, care știi a cânta nu șagă. Și unde ții tu fluierul, de nu l-am văzut eu până acum? În buzunarul sumanului. Mi-am făcut un buzunar în dosul sumanului și acolo îl țin. Când termini de mâncat, fuguța după el! Priceputu-mai, ori aștepți să te rog? Priceput-am, moș Pâcule. Între timp, Costache crâșmarul a și umplut ulcelele cu vin și a așezat câte una în fața fiecăruia. Când a văzut că a rămas una în plus, s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un talger și am pornit spre dormitor. M-am oprit însă la ușă, întrebându-mă: <Să bat în ușă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ei. Din când în când, se auzea doar glasul vreunui cărăuș îndemnându-și plăvanii. Târziu, când șirul carelor a ajuns la Fântâna cu răchiți, moș Dumitru a strigat: Hlibocene! Vino până la mine! Hliboceanu s-a întors repede și a venit fuguța la cei doi bătrâni. Poruncă, moș Dumitre! Nu-i o poruncă, băiete. Îi o rugăminte. O ascult. Și rugămintea nu-i numai a mea, ci și a lui Pâcu. Asta mă face să fiu și mai cu luare-aminte - a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dar cu scaun la cap. Așa-i, Pâcule. Și îi bine că nu ne-am înșelat lăsându-l în locul nostru. Nu după multă vreme, carele au intrat în târg. Mitruță! - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. Poruncă! - a răspuns Mitruță. Fuguța la Aizic și întreabă-l dacă trebuie să mai cântărim ori mergem de-a dreptul la descărcat? Am plecat! Să te și întorci! - l-a șfichiuit Pâcu. Când Mitruță s-a întors, Hliboceanu l-a întrebat: Care-i vrerea stăpânului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a îngăimat: „Săracul cal! Ce nenorocire! Adu căpăstrul cu zăbală, ca să-l putem ține, pentru că trebuie să-i coasem bucățile de carne...Altfel nu se mai prind niciodată”. Când am auzit așa ceva, am înlemnit! „Cum? Să-l coase?!” „Du-te fuguța, că dacă întârziem o să-l doară mai tare” - m-a trezit mama din groaza care mă cuprinsese. Când i-a pus căpăstrul cu zăbală, spre mirarea mea calul a stat cuminte. „Acum ține-l bine, până aduc eu ce îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
direcția de unde venea strigătul. La o bucată de drum, Cotman s-a oprit și s-a bătut cu palma peste frunte: Ptiu! Că prost mai sunt! N-am luat felinarul! Și ne trebuie ca aerul. Alecule! Tu ești mai tânăr. Fuguța după felinar! Când s-a văzut cu felinarul în mână, Cotman a pornit-o înainte. Din când în când, ridica felinarul și, clătinându-l dintr-o parte în alta, întreba cu glas înalt: Iordacheee! Ne vezi? Unde ești? În cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de a arunca câte o privire spre trupul lui Hliboceanu... Îl drămăluia parcă bucățică cu bucățică... Știi ce îmi mai trebuie, Măriuță? Știu. Ce îmi trebuie, Măriuță, dacă tot ai spus că știi? Niște rachiu, ca să pui pe rană... Atunci fuguța după rachiu! Cât ai bate din palme, s-a întors cu rachiul. Cotman l-a luat cu grabă și s-a apucat de treabă, dar nu înainte de a grăi: Asta nu-i treabă pentru tine. Mai bine vezi de oameni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
arunca încă o privire asupra trupului lui Hliboceanu... Ce știi tu, Măriuță? Pe un om aproape înghețat nu-l pui lângă sobă, că l-ai omorât cu bună știință. Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
avem cai - a răspuns tremurând cel pe care îl strunea Puicuță și care se părea a fi șeful. În acel moment - ca un făcut - s-a auzit nechezat de cal. Așa, fraților! Avem și caaai! Păi cum să umble ei fuguța după ce ne-ar fi jefuit, dacă nu călare? - a intervenit din nou Cotman. Puicuță s-a repezit pe dată în direcția din care a venit nechezatul... În scurtă vreme, s-a întors cu doi cai voinici și frumoși, cu șeile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nenea Florin nu-i? - Nen’tu Florin e cu tractorul la deal lângă pădure. Caută-l acolo, nu vezi că avem treabă? Auzi, ia stai. Ia du-te mai bine și zi-i să vie și să pregătească cinstea. Haida fuguța, ce mai stai? Mai ești aici? M-am întors spre poartă și am luat-o prin dosul gardului deam ajuns în spatele casei. Am vrut să mă uit prin ferestruica din dos, dar am auzit-o pe Mariana țipând. Îl striga
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
E adevărat, dar... Mama tace. Mia privește, uimită, gutuia din palma ei mică, întrebându-se ce să facă... - Ai putea să o dăruiești cuiva, mai spuse mama și ieși. Cui? Lucia primise și ea jucării, bomboane... - Am găsit! Se ridică fuguța și cu gutuia în mână, se îndreptă către fereastră. Duse fructul la buze, ca într-un sărut, apoi îl așează afară, pe pervaz. Privi cerul înghețat, dar senin. Luna rotundă îi trimise, zâmbind, o rază. Mia rosti, zâmbind și ea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ei, la numai două ulițe distanță de familia lui. Când se Întorceau de la școală se abăteau deseori pe la livada CAP-ului și-l rugau pe paznic să le dea câteva piersici sau alte fructe de sezon. Paznicul bătrân Îi trimitea fuguța să-și culeagă singuri, dar să nu cumva să rupă crengile că nu-i mai lăsa niciodată. Atunci se avânta Feodor legânduși cămașa de școală bine la brâu și umplea sânul cu cele mai frumoase piersici culese tocmai din vârful
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
niște grăunțe de vânzare. Sunt cu vreo trei gospodari care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui dumneata, jupâne. Eu mă duc fuguța să-i aduc pe gospodari... Căruțele pline cu saci s-au înșirat la rând cu celelalte. Omul angrosistului s-a înfățișat îndată să prubuluiască grăunțele... Cum ți se pare marfa, omule? a întrebat în gura mare moș Dumitru. Așa și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zile doctorul Angherliu nu a mai trecut pe la el după gazete. Până atunci trecea zilnic. Te pomenești că o fi pățit și el cine știe ce. Până nu ai să mergi la el n ai să știi care-i adevărul. Așa că, umblă fuguța, că ne apucă noaptea pe drum. Doctorul avea casa în centru. Costăchel a ajuns acolo repede. Chiar de la poartă și-a dat seama că și casa doctorului fusese călcată de legionari. Erau destule semne: geamuri sparte, o bucată de masă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe față încordarea. Asta înseamnă că o început războiul nemților împotriva rușilor, despre care tot vorbea agronomul? Cam așa ar fi, dar mă tem că am intrat și noi în horă. Doamne ferește! Până ce ne vom lămuri cum devine treaba, hai fuguța acasă, să liniștim nevestele și copchiii... De departe și-au dat seama că Măriuca și Didina ședeau în poartă, cu privirile neliniștite ațintite spre țarină... Ce-i cu tunetul ista, pornit așa, din senin, Costăchele? a întrtebat Măriuca îngrijorată. Aista
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nici când vă Întoarceți, dar n-au făcut decât să devină și mai nervoși. N-am știut că polițiștii pot fi atât de nepoliticoși. — Ei nu sunt polițiști. Sunt mai degrabă niște boxuri la costum. Mai bine te-ai duce fuguța acasă. Ne vedem mâine. Ea continuă să-și tragă nasul: — Mulțumesc, Herr Gunther, dar nu cred că mai vin. Nu cred că nervii mei sunt pregătiți pentru astfel de lucruri. Îmi pare rău. — Nu-i nimic. O să-ți trimit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Luftwaffe l-au urmat pe Goering În Încăpere. Uluit, am văzut că acesta purta În brațe un pui de leu. L-a sărutat pe cap, l-a tras de urechi și apoi l-a pus pe un covoraș de mătase. — Fuguța la joacă, Mucki... așa... ce cuminte ești. Puiul de leu a scos fericit niște sunete și s-a dus voios la fereastră, unde a Început să se joace cu marginea uneia dintre draperiile grele. Goering era mai scund decât Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în speranța că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare, prichindeii și câinii s-au dus fuguța la plopi ca să facă pipi, câteva fete au alergat la râu chicotind, au încercat apa, să vadă cât e de caldă, au umflat mingi mari de plajă, iar Lea ne-a dezamăgit amarnic pe Dorin și pe mine, căci își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
căci și acestea se găseau greu. Banii se devalorizaseră întratât că un kilogram de făină de porumb ajunsese să coste câteva milioane de lei. Apăruseră și cozile la pâine. Când aflam că s-a deschis vreo prăvălie de pâine, mergeam fuguța să prindem rând. Dar nu întotdeauna primeam vreo pâine, căci era puțină și proastă. Am mai stat un timp pe Manta Roșie, apoi ne-am mutat, tot în cartierul Socola, pe o stradă numită Voinicilor, la numărul 11, într-o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dintre toate lucrurile cu care a trebuit să mă obișnuiesc la noua mea școală, cel mai dificil a fost cu vestiarul. Chiar și acum, când sezonul se sfârșise, antrenoarea Stork stătea lângă ușă, lătrând: ― Bine, doamnelor, acum la duș! Haideți, fuguța! Văzu că mă apropii și reuși să schițeze un zâmbet. ― Ți-ai dat silința, spuse ea, Înmânându-mi un prosop. Peste tot există ierarhii, dar mai ales În vestiare. Senzația de mlaștină și nuditatea aduc Înapoi condițiile originare. Îngăduiți-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în seamă / 75 Vara la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină / 79 A venit vremea să ne facem apolitici / 83 Despre comunism, altfel / 87 Stau la volan și meditez / 89 Proza, bat-o focu', este proastă! / 93 Să dăm fuguța din real în ficțional / 97 Huntington și cercetașii / 99 La o sindrofie / 103 O alegorie cu anonimul provincial / 107 Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ghiță Anghelina, domnul comandant de pompieri Trifa, căruia oamenii locului îi zic Plăcintă cu Ceapă: domnul notar Pellegrini stă și dumnealui în fotografia ovală din cavoul familiei; domnul Bilek-pruncul se zgîiește prin grătarul forjat al ușii de fier". Să dăm fuguța din real în ficțional De aproape două decenii sunt utilizator al mașinii Dacia, fără să știu cum funcționează motorul. Pricep, ce-i drept, anumite lucruri minimale, bunăoară faptul că "jiglorul" se înfundă și trebuie suflat, că atunci când bujiile "se ancrasează
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
-ți spun, părinte, abia în clipa asta mi-am dat seama că pe lumea asta mai este și foame. Vinovat sunt eu, pentru că nu am grijă de oaspetele meu. Și, ca să nu mai lungim vorba, lăsăm totul baltă și mergem fuguța la grădina din poiană. Și nu strângem cărțile? Nu-ți fie teamă fiindcă pe aici nu trece decât pasăre-n zbor. Alt picior de om nu calcă în acest colț de Rai. Dacă-i așa, m-am liniștit, părinte. Până
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
priceput ce va să însemne mâna lui ridicată spre cer... Soarele tocmai își strunise bidiviii oprindu-se în crucea zilei... Asta însemna că ar cam trebui să punem capăt sporovăielii noastre. Bătrânul mi-a confirmat presupunerea. Eu am să merg fuguța la căsuța din poiană și cât ai bate din palme voi pregăti ceva de-ale gurii. Până atunci fă bine și mai umblă prin cărți, poate mai dibui câte cevașilea... Când voi termina treaba, am să dau zvon din corn
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]