247 matches
-
Ediția nr. 726 din 26 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În cuibul unde verile își încălzeau iubirea n-a mai rămas nimic un vuiet lung și-o tresărire paloarea din obrajii înfiorați ai zilei prea grăbite era un semn o fulgerare albă unde să fugi când iarna-și etala făptura la un singur pas... în cuibul unde verile își desfătau iubirea n-a mai rămas nimic o candelă de seară și-o rugă stinsă... ninsă îngândurată a răsărit de nicăieri o
LEVITÂND SUB GERURI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366082_a_367411]
-
posibil, căci neînfrântul doctor Nicolae Bulumac trăiește profund filosofia omului care își clădește mereu un nou început, fără să piardă timpul mestecând gustul amar al forțelor oculte care i-au prăbușit construcțiile anterioare. El răsare mereu din adânc, ca iarba. Fulgerările voinței îi luminează calea și apar, ca din pământ, noi miracole. Știe că viitorul este în om, dar trebuie să cunoști calea, să mergi drept pe magistrala vieții, ca să ajungi la un alt pământ, pe malul celălalt. Își ia repede
ÎNVINGĂTORUL ÎN LUPTA CU INERŢIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364766_a_366095]
-
scenă de acum, nu e numai mult, e și otrăvitor! Tineretul de azi are din ce în ce mai puține modele, pe lângă exemplele care fac pe oamenii să tresare prin somn. O melodie cu sau de Constantin Drăghici e doctorie contra spasmelor! Ea este fulgerare de căldură sufletească și frumusețe! Oricât avansarea vremilor duce la acceptarea necritică a noii muzici, muzica lui Constantin Drăghici arată fără să vrea cum e aceasta! Pe când repertoriul maestrului e încorporat în arhitectura caracterelor, multe cântece de azi, înfrățite cu
CONSTANTIN DRĂGHICI. ...A CĂZUT O FRUNZĂ-N CALEA TA...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366518_a_367847]
-
de lup” Zilele, anotimpurile se succed cu regularitate și cu indiferență, dar „viața” își urmează drumul prestabilit, calendaristic și se învârte dramatic ca „ruleta rusească”, oricând putând nimeri „ținta” cu visele-i nebunești...vise ce pot fi spulberate într-o fulgerare de secundă. Nmic mai dureros decât această incertitudine, acest joc perpetuu între „a fi și a nu fi”. „viața e un joc al dracului de straniu, / o anecdotă despre tine însuți / care începe cu dorința de a pregăti un final
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
a marilor valori culturale care vor atârnă greu în celălalt taler al balanței în care noutatea de la Las Vegas are o mare pondere. Nu se pot uita ușor zilele și emoțiile trăite la Las Vegas. Închizând ochii, ca într-o fulgerare îmi trec pe dinainte Parisul văzut din Turnul Eiffel, trăiesc fiorul romantic al Veneției în plimbarea cu gondola, privesc cu admirație măreția impusă de Cesar Palace, mă las furată de lumea Hollywood-ului la MGM sau de lumea nebuniei de la New York
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
prin Porta del Popolo, merge direct la Columna lui Traian pe care o contemplă, copleșit de o întreagă istorie. Vizitează catedrala Sfântul Petru, urcându-se în cupolă, merge apoi să vadă monumente la Napoli, Velleti, admiră muntele Vezuviu, luminat de fulgerările vulcanului și are chiar curajul de a coborî în crater. Se întoarce la Roma, unde se îndrăgostește de Teresina, sora soției lui Picconi, un prieten care îl însoțea pe Asachi la frumoase partide de vânătoare. Este introdus în lumea bună
GHEORGHE ASACHI de ION C. HIRU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366192_a_367521]
-
ci vălătuci de timp parcă s-au prăbușit peste noi și dacă nu l-aș fi avut în față pe Părintele Nicolae Bordașiu, aș fi putut să mă întreb dacă toate aceste întâmplări din trecut, retrăite acum, nu sunt doar fulgerări ale închipuirii mele . Nu putem lupta cu efemerul care înghite și ceea ce odată întruchipa neclintirea, stâlpii cei mai puternici ai rezistenței umane, dar atât cât ne stă în putință, trebuie să păstrăm aprinsă lumină care veghează asupra oamenilor care și-
OAMENI CARE AU FOST, ARTICOL DE ELENA BUICĂ-BUNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361562_a_362891]
-
cei ai câinilor vagabonzi Ar dansa în ploaie fericiți că au mai trișat o trecere. Dar cine să vadă ochii aceia privind la stele căzătoare? Doar cineva care începe să vadă cum ochii dispar din anatomia umană. În locul lor o fulgerare de îngeri, mereu cu ninsori de lumină Întunericul văzătorilor, o relicvă de care să nu ne mai aducem aminte... Mamă, te văd cu sufletul Și nu vreau să mai am ochii aceia albaștri niciodată, Căci lacrimile nu-mi mai spală
STRIGĂT ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351819_a_353148]
-
cu ea în piept, / Și de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu deștept...// Cu săgeata-i otrăvită / A sosit ca să mă certe / Fiul cerului albastru / Ș-a iluziei deșerte.” Totul se derula ca într-un spectacol. Ca o fulgerare, ca și cum ar fi rostit doar pentru sine, Nichita Stănescu spuse la un moment dat: “Bătrâne, eu l-am cunoscut pe Eminescu”. Și n-a mai lăsat loc nedumeririi mele să devină întrebare. “Eu l-am întâlnit pe Tudor Arghezi și
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
vă doresc petreceri îndurătoare și tot așa cum se învârt norii deasupra clopotelor în lucrare să mișunați deasupra bucuriilor de Disnayland neîmpovărați cu istoria din Drumul Damascului (pe care - o scriam prin toamna lui 2005) unde Saul din Tars a primit fulgerarea devenind un alt om așa cum și eu, pe când mica și marea istorie își zornăie înfundat ruginitele lanțuri izbesc fără voie cu picioru-n țepușă devenind Celălalt. Și mereu Celălalt cu fiecare poem Celălalt până când poți deveni o mie de Ceilalți care
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
alt om așa cum și eu, pe când mica și marea istorie își zornăie înfundat ruginitele lanțuri izbesc fără voie cu picioru-n țepușă devenind Celălalt. Și mereu Celălalt cu fiecare poem Celălalt până când poți deveni o mie de Ceilalți care-au primit fulgerarea. Iar pe voi, necititorii mei, vă și văd murind rând pe rând în paturile voastre scumpe acoperite cu dantelate cearșafuri în amorțire și fără de nimb și fără de pecetea angoasei primordiale despre care adesea în Manualul Bunului Singuratic vorbeam. Voi, cei
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
se-alină răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai purta căciulă fioroasă de blană-amurgindă și nu va mai vandaliza - cu ucigașe fulgerări de scuipați - mormintele (casele de noapte - adică...) - ale martirilor și sfinților noștri basarabi... dar dacă tot așa va fi și rămâne pe lumea aceasta - apoi facă-se Voia Lui... - iar sfinții și martirii de-aici se vor așterne (toți - dimpreună
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
de pe creștet de curentul iscat de goana trenului neanunțat. Căzut fără de voia lui, Costache își întinse instinctiv mâinile după ea, încercând s-o salveze de sub roțile trenului. Mâinile se mișcau cu zvâcnete scurte printre traversele potopite de osiile boghiurilor în fulgerarea mișcării. Nu le mai văzu. Sângele-i țâșnea din cioturile zdrențuite fără încetare. Stingându-se în așteptarea salvării, pe chip i se întipărise ceva între durere și-un zâmbet de mulțumire. Norocul părea să-l mai aștepte încă. Se stinse
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
Și-n târg, doar gară pentru doi, firește, Prin care trece lent un tren de marfă, Iar pe peron o umbră se ivește, Se-aude ș-un suspin, un glas de harfă, Dar zborul violet, ce răscolește, E doar o fulgerare de eșarfă. Referință Bibliografică: CURCUBEU / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
și vara toată În unduirea lina-a unui vals, Dar muzica cea simplă și curată De-o vreme începu să sune fals. Și de atunci am mai dansat o dată, Dar nici acela n-a fost dans întreg, A fost o fulgerare cam ciudată, Un vis de-o clipă, cum să-l înțeleg? De-acum doar moartea poate să mă cheme, Cu zâmbetul cel rece și discret, În templul ei cu negre diademe, Și-am să dansez un ultim menuet. Referință Bibliografică
DANS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357812_a_359141]
-
el și mână de femeie tânără și nu tocmai deprinsă cu îndeletnicirile casei. Să-i fie ei ajutor la treburile cele femeiești. Dar ori de căte ori îi venea un asemenea gând îl alunga așa cum a și venit. Ca o fulgerare în noapte a norilor ce-și vărsau ploaia departe, spre munte. Băiatul ei era încă prea tănăr. Și-apoi nici nu prea era sigură că lui Ion îi stătea pe inimă vreo fată. Deși știe ea că la horă, băiatului
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
și ceruri și inima așteaptă Cu flori în miez de vară să urce altă treaptă. Mi-s pașii cu măsură și teama mi-i desprinde Din îndoieli de iarnă, timid când dor se-aprinde În mugure sub soare și-albastre fulgerări; De ce mă plânge vara, de ce se-nchid mirări? Și mă pândește ochiul închis spre neuitare Din vara cea pierdută în cântecul de mare- Descântec de sirenă când dimineți se-ascund; De ce mă doare valul,în tainicul rotund? Pe glezna-mi
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
încântare a privirii. Bucuria de a le descoperi și a le privi mai atent era repede stinsa fiindcă nu puteai să te oprești din drum să le admiri și treceai pe lângă ele cu regretul că au fost doar ca o fulgerare. Bucuria aceasta nu ar fi fost deplină dacă nu s-ar fi adăugat și frumuseți născute din pământul deșertic silit să dea la lumină viața plantelor. Vegetația cea mai des întâlnită este cea pitica formată din tufișuri verzi sau maro
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
iar Andrei Pavel, autorul volumului Tăcerea din cuvinte, pare să ne indice încă din primul poem această direcție. Astfel, în textul care ne amintește de frumosul poem al lui Ștefan Augustin Doinaș, căruia îi este dedicat, de altfel, întâlnim precizări, „fulgerări” care luminează în zona unor vechi simboluri. Iată, „cărbunele”, „nestemata neștirbită” ce conține „acea pură valoare”, materialul ce cristalizează „strălucirea ochilor întorși spre o idee”, ne amintește de simbolul pietrei filozofale. Iar înverșunata ridicare a „cărbunelui” spre cer („Spre cer
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]
-
aparte - e un Sfânt. Vom privi sclipind în noapte sumedenii licurici, Vom tăifăsui în șoaptă până-n noapte spre târziu Și îi voi cânta colinde să se mire câte știu, Am să-l rog la despărțire să mai vină pe aici. Fulgerările de clipe - anii să nu-i mai aduni, Pentru ce să-i știi cu număr, tot mereu să-i socotești? Să ne afundăm în lumea fermecatelor povești, Să mai zăbovim o clipă prin legende și minuni. Adrian Simionescu Referință Bibliografică
CÂNTEC DE IARNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360548_a_361877]
-
iar rușinea (mai tare decât frica!) mă copleșise la gândul că bustul meu, pe care nu-l văzuse decât mama când eram copil și soarele de munte, este nevoit tam-nesam să se expună liber și în prag de seară romantică fulgerărilor intermitente ale neoanelor, care luminau cu intermitență marele bulevard. „Fisa” mi-a căzut abia mai târziu, m-am „felicitat” pentru „absența spontaneității” cu care am fost „dăruit” (mai îndărătnic!?), pentru că dacă aș fi avut simțul acut al „tupeisticii de gang
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
ți-a scos budăiu-n cale, și ai băut până ai rămas în timpul vieții? Sau cum Dumnezeu „a trăsnit” chiar lângă tine și lângă mine, la câțiva metri, și noi ne-am făcut cruce și ne-am întrebat de ce n-a dat fulgerarea peste noi? Și tu ai scos din buzunar o hârtiuță și ai început să notezi nu știu ce? Și cum, mult mai târziu, ai citit la Cenaclul Junimea exact ce scriseseși atunci? Eu n-am uitat! Eu pot să-ți recit ce-
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
cer până-n pământ/ sclavul tău fără simbrie/ și mă rog să nu se știe/ cum cu mâinile-amândouă/ plâng și-s bucuros că plouă/ cum cu ochii către tine/ mulțumesc și-mi pare bine/ că ai dat tot ce se poate/ fulgerare în bucate/ și ai dat mărite doamne/ carul plin cu patru toamne/ să ajungă până unde/ nu-s nici pași nu-s nici secunde/ până unde se termină/ și-ntuneric și lumină/ mulțumescu-ți pentru ceste/ multe miluiri celeste/ pentru multul
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”, eul diaristic face eforturi să nu cadă „în livresc”, să nu cedeze textului ce i se impune și să nu literaturizeze: „Gata cu literaturizarea. Notele de drum nu sunt altceva decât impresii, fulgerări de gând, imagini mai mult sau mai puțin fragmentare, cunoaștere directă. Prefer freamătul străzii, implicarea, neprevăzutul cotidian”. Acest jurnal ce refuză literaturizarea și care se compune din ieșiri în natură, note de pastel se înfățișează ca o „succesiune de momente
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
mai periculoase clipe ale vieții, urmând să-și așeze la picioarele Mântuitorului sufletul și să se adâncească, dacă nu chiar să se piardă în Poesie.” (Aurelian Titu Dumitrescu) ● „Theodor Răpan a intrat în arena tumultuoasă a Poesiei printr-o magică fulgerare de baghetă.” (Gabriel Rusu) ● „Theodor Răpan iese victorios cu sine însuși, scoțând în lumină acel freamăt viu și acele esențe pure, specifice artei autentice. Se observă, totodată, siguranța rostirii frumoase, directe, a frazării inspirate, virtuți cu efecte benefice, la nivel
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]