106 matches
-
filozofică - teatrale și retorice (Izgonirea lui Prometeu); dar înregistram și o capodoperă, Priveliște, model de poem fals romantic, unde întristarea din vocea personajelor devine subtilă plîngere universală pe tema fugii fără speranță a timpului. În al doilea volum însă, Stînci fulgerate, poemul epic amplu pe temă filozofică va ocupa deja un loc central (Ceasul greu). În spațiul ultimelor două volume, compuse aproape integral din piese antologice, poemul amplu ajunge formă de bază. Cîteva piese pleacă de la sugestii culturale explicite (peisajul coșmaresc
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
împletite bine, între ele, de liantul aceleiași aspirații spre iubire. Toma Novac, omul din primul episod (nuvelă), și-a găsit, intempestiv, iubirea, întruchipata de Ileana, soție tînără. Șapte zile a pierdut-o, pentru că o cunoscuse întîmplător și privirile lor, instantaneu fulgerate, și-au recunoscut devenirea, ca să-l repet pe Noica, intru ființă sau, mai bine, înspre contopirea în Eros. Laic, Toma Novac nu ia în serios teoriile teosofice ale lui Tudor Aleman despre moartea că accident în calea reincarnării prin metempsihoza
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
a Egiptului antic. Copilul, ajuns la 17 ani, e trimis în oastea faraonului, unde învăța înțelepciune de la mării preoți, se căsătorește. La înmormîntarea regelui, la care tînărul asista, se împlinește viața. O vede pe dăruita inimii și privirea lor, rapid fulgerata, se descoperă și se dăruiesc reciproc, numai cu privirea. Cînd, după peripeții, se duce să-și întîlnească iubita dăruita de destin, este, firește, asasinat. Că și în precedentele împrejurări ale reincarnării, iubirea, descoperită, nu se poate întrupa. Cam la fel
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
sinucis, vecinii au luat seama că erau prea multe coincidențe, lui Mario îi revenea în minte chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Pe deasupra, făcuse fractură de craniu, căci Rolo a căzut fulgerat pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
toată lauda și imnul turiferarului, atunci când vrea, Mateiu; un pisc altissim desemnând, de altfel, și numele de stirpe, Negoianu, al incalificabilei Sultana. Și ce perversă-i ironia lui Mateiu (sau - cine știe? - poate că a sorții!). Căci, între "turnurile" astea "fulgerate" (care, la Tarot, nu vor să zică decât "ruină", "deznădejde", "suicid"), printre atâtea "măguri" și "negoiuri" în paragină, și mai presus de ele, nu se ridică, "oblu, berbecește", decât un singur "turn" îndeaievea (fie și dacă-ntors cu josu-n sus), pe
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
care își arondează existențialul. E o melancolică risipire în orizonturi îndepărtate ca un soi de probă inițiatică pe calea unei evoluții spirituale: Am fost călător în Asia / și poate n-am să mai fiu, / lung mă priviră oamenii / sub zări fulgerate. / Am fost călător în Asia / cu anii mei tineri, / odată cenușa uitării / va dormi peste toate. / Și totuși, acolo departe / vîntul îmi poartă chipul, / lumina ochilor mei / îmbogățește azurul; / peste munții înalți, peste ape, / unde umbra-mi trecu, / cuvintele mele
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Mihai Zamfir La Philippide, monotonia tematică se corijează prin desfășurarea unei palete multicolore de mijloace stilistice, prin introducerea unei fericite dezordini lingvistice, imagistice și prozodice. Tehnica autorului pare desăvârșită încă de la primele poezii. Aur sterp și Stînci fulgerate demonstraseră neobișnuite disponibilități pentru figurile fonetice, legate de prozodie; în marile poeme din Visuri în vuietul vremii și Monolog în Babilon, pe primul loc urcă figurile sintactice (enumerările, în vaste enclave descriptive), avînd drept scop ultim hiperbola complexă. Prima poezie
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
de ultim reprezentant lucid al umanității. Nici în Promontoriu, poezie închinată definirii poeziei, autorul nu se poate detașa de obsesia sa majoră, dispariția. Ea există încă din primele piese sumbre cuprinse în Aur sterp, continuă cu gravitate sporită în Stînci fulgerate, pentru a se instala definitiv în ultimele două volume. După invocări arzătoare, Divinitatea a rămas mută; Philippide respinge consolarea religiei și se va afla mereu, conștient, față-n față cu neantul. Începînd cu poezia Fereastra, angoasa solitudinii și a sfîrșitului
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu să vâslească agale, agale, cu grija de a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu capul în pernă, ca un pietroi aruncat la fundul mării. Se trezi într-o gălăgie infernală: - Dormi, lighioană, dormi, Cristoșii și sfeștania mă-tii de muscal. Ce caut eu goală în maghernița asta?... Pantofi să te faci
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
prolifică la revista „Azi“ (nr. 3-4/mai-iunie 1932), decisă a depăși reticențele debutului din urmă cu patru ani. Un stimulent,cu totul imprevizibil, primește din partea lui Al. Philippide, recunoscut ca o autoritate în perimetrul poeziei, după succesul înregistrat cu Stânci fulgerate, primite entuziast de critica epocii, repede așezat valoric în apropierea lui Arghezi, a lui Ion Barbu. La rubrica „Însemnări“ din „Adevărul literar și artistic“ (7 august 1932), maestrul întâmpină favorabil noua mlădiță: „Ne-am plâns de multe ori că tânăra
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de ani, Să pască oile, măgarii și berbecii. Ca în poezia lui Arghezi
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
care nu trebuia decît să păstreze ceea ce neștiutorul îi dăruia zilnic".) Și, astfel, într-o bună dimineață, bătrînul servitor, constatînd că stăpînul său nu mai apare, sparse ușa zăvorîtă și descoperi ceva de neînțeles: "Stăpînul său, adevăratul său stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
roșie // ce-i drept e nevoie de încă două-trei răsuflători / în Templul Literaturii / altfel ar fi bun de trecut printr-un incendiu / magnificul edificiu / drept e // deșteaptă-te bătrîne / pune-ți palmele la gură / și strigă din toți bojocii - / ca fulgerată se umple curtea neasemuitului Domeniu / al Literelor/ de mîrțoage care mai de care mai dichisite / hrănite cu jar / încălecate de jochei fercheși / în același timp antrenori arbitri sportive și grăjdari - // iată-le izbind cu copita gazonul / și nechezînd arse pe
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
ușor și rar, din ce în ce mai rar, întins sub un arin bătrân de la marginea zăvoiului din spatele casei. între trupu-i firav și pământul reavăn cu care doar peste trei zile avea să se contopească, firul verde și mlădios al ierbii... Dansul tahionilor (ferestre fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația o intuim astfel... Cum ar fi între scânteie și soare, între licăr și lumină. Omul se raportează, percepând tridimensional. însă eternul este infinit, s-a vorbit din străvechime de Eternitate, Nirvana, Logos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
bâlbâi femeia. Dintr-o singură mișcare fluidă, Stin sări de la tribună și se aruncă asupra lui Murellius. Surprins și deloc obișnuit cu luptele, tânărul încercă să riposteze, dar încasă lovitura de pumn a lui Stin direct în figură. Căzu ca fulgerat, cu gâtul peste rădăcina unui copac iar capul îi rămase într-un unghi nefiresc. E mort. Doamne Dumnezeule, câtă mânie apus în lovitură! Stin înțelese și el imediat că tocmai își omorâse unul dintre cei pe care i-ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
șade bine, tot atât de bineca și cu beteala de sub pudră. (Cu părul nins, stropit de aurul de sub pudră, era în adevăr de o frumusețe rară - portretul ei realizat de fantezia prețioasă a unui pictor înamorat.) Vai de prințul care o să cadă fulgerat... - Prinții nu cad fulgerați de "copii"!Adela avea dreptate. Mă contraziceam. Am schimbat vorba. Dacă nu i-aș fi cunoscut firea destul de orgolioasă ca să justifice ambiția ei de egalitate; dacă nu mi-aș fi dat seamă că strânsa noastră camaraderie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți intră în panică. Pran urmărește scena cu gura deschisă. În spatele lui, fotograful își ține respirația, apoi, în mod inexplicabil, face un salt înainte, poate se gândește chiar să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don Garfunkel, care nu ie din ăia dă poartă păduchelnița doar dă podoabă, Îl oprise pă camionagiu să apese pă viteză decât dacă vrunu s-ar fi Înviorat să Întenteze o fugă fulgerată. Alta a fost chestia În Quilmes, unde mârlănimii i-a datără voie să-și dezmorțească bătăturile dân tălpi, da când răsplata iera așa dăparte, cine s-ar fi despărțit dă ceată? Până În clipoiu ăla, ar spune chiar Zoppi, sau mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
înghițea împărtășania, apoi mergea spre asistentul de pe margine și depunea lingura primită pe tava din brațele acestuia. D’Autrey privi în direcția prințului, îndemnându-l să se apropie, ca să primească și el împărtășania. Manuc făcu primul pas. Dar se opri, fulgerat deodată de vorbele țigăncii, de ultimele cuvinte șuierate. Tocmai prindea banul aruncat de el. „Nu înghiți împărtășania, frumosule! Nu înghiți împărtășania!” Atunci le ignorase. Acum căpătau sensul unui avertisment clar. Trebuia să ia o hotărâre. Să primească împărtășania sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i-a fost găsit complet gol (Plutarh, Numa, XXII). Un urmaș al acestuia, regele roman Tullus Hostilius, folosindu-se de cărțile magice ale lui Numa, a încercat și el să stăpânească fenomenele meteorologice, dar, încălcând tipicul slujbei rituale, a murit fulgerat (Titus Livius, De la fundarea Romei, I, XXXI). k) De același sfârșit a avut parte Phaeton, inabilul conducător de o zi al carului solar. Dar și Salmoneus, regele Elidei. Acesta din urmă a încercat să imite într-un car de aramă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și balaur), dar când fulgerul mai cade și pe oameni sau pe gospodă- riile lor, situația nu este privită în popor ca un semn că Sf. Ilie este răufăcător, ci că este un judecător divin. Este un semn că oamenii fulgerați „au pe dracul în ei” sau „sunt păcătoși”, sau „vorbesc de rău”, sau „lucrează de sărbători”, sau „fac răutăți” etc. (9, p. 393). 3. Un alt aspect asupra căruia voi reveni este presiunea la care au fost supuse eresurile populare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mondial) vor fi suficiente doar câteva persoane! Uneori mi se pare că scrisul îmi aduce ceva în plus; spre exemplu, dacă nu aș fi scris anumite idei nu le-aș fi dus până la capăt (în măsura în care ele sunt duse), rămânând pure fulgerații ale gândirii ce aveau să cadă în uitarea trecutului. Acest spor de idei (sau la idee) pe care-l aduce scrisul poate da seama de sensul tare al scrierii pentru sine. Dacă evoluția tehnicii ar ține de satisfacerea nevoilor omenești
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide - Stânci fulgerate) Urmând un vechi protocol al curților, poezia noastră delegase către etajele subpământene ale romanticei, un foarte tânăr ambasador, să încercuiască inima luminoasă și îngropată a lui Friedrich von Hardenberg, cu o nouă alianță. Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]