137 matches
-
ieși din casă, puterea cu ea să-ți măsori. Că de la întâi la nouă, este mai mult schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește Iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii, de aspră vreme. Pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru Iarna-n agonie. Dar s-a-ntors, să împietrească pe Dochia, în statuie. Se mai zvonește
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
Articolele Autorului Te-aștept sub salcâmul iubirii dintâi Și sub candelabrele-flori parfumate, Cu aripi de înger șoptindu-ți:”Rămâi În temnița mea, cu uitate stigmate!” Oglinda trecutului fie-ne stea, Destinul să-l scrie în pagini de carte; Salcâmul să fulguie florile nea Iar noi să uităm cât am fost de departe. Te-aștept sub salcâm, vinovată de-amor, Un pustnic pe-un stei singuratic și trist; Condeiul ar vrea să-ți mai scrie de dor Iar eu printre vulturi aș
SALCÂMUL IUBIRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353475_a_354804]
-
la Concursul de Creație „Dumitru Mitrana”, ediția a III-a; Ciodin Era înainte de Crăciun. Nu știu de ce, dar iarna din anul ăla se cam nimerise fără zăpadă. Totuși în ziua aia , soarele nu se arătase deloc. Ba parcă încercase să fulguiască un pic, mai de dimineață, dar până la urmă, spre seară, se lăsase un frig uscat. Ciodin tocmai adusese un car de lemne, mai mult creci . Le tocase cu barda și le stivuise sub o șiră de paie să le aibă
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > IARNA UNUI GÂND Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Iarna unui gând Emilian Oniciuc (Lican)-04.01.2014 Ninge peste ani, ca-n fiecare iarnă, Fulguind în suflet amintiri de-amor, Focul arde lemnul ca o sfântă hrană, Cum aprins în mine-i dulcele fior... Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartă Jăruindu-mi focul purului păcat, Încrezător în noi, încrezător în soartă: Juvenile clipe care
IARNA UNUI GÂND de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353915_a_355244]
-
la ușă Locul II - Livia Ciupav Goana mașinii - troița luminată de-un fulger răzleț. Locul III - Virginia Popescu lumini și umbre - tren alergând în noapte mânat de crivăț Locul III - Corneliu Traian Atanasiu în ocoale largi ciorile fac nimb turlei - fulguie mărunt Mențiune - Monica Trif amurg de iarnă - tolănit lângă sobă motanul alb Mențiune - Valeria Tamaș Aproape singur - cu luna noului an la ceașca de ceai Etapa 62 - 26 I 2009 Locul I - Livia Ciupav Ziua morților - a mai căzut o
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VIRGIL CIUCĂ - POEME NEWYORKEZE (4) Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014 Toate Articolele Autorului FULGI DE NEA! Fulguiește liniștit peste-o lume adormită Un covor fără sfârștit de zăpadă insolită. S-a întins, de neoprit, cu un alb imaculat Peste brazii din ponoare, un lințoliu din brocat. Privesc fulgii cu-ncântare cum din ceruri spre pământ Își alege
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
și fără teamă schimbă voltele impuse. Sunt surprins că-s anotimpuri cu viețile schimbătoare După cum le fac cu ochiul petele negre din soare. Uneori uită să vină când le dictează sorocul, Alteori greșesc, din grabă, unde să-și găsească locul. Fulguiește și-n răstimpuri mă-nfioară, mă îngheață Gândul slut că viața noastră ține de un fir de ață. CETELE DACE! Străjuiesc piscuri de munte cetele cetății dace Ca să-și apere pământul de puterile vorace. Sărăciți de bogății, munți-ncep să se
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
și ele mă văd pe mine tot în spatele unei plase și și-or fi închipuit că și eu sînt închis într-un sistem, din care nu mai pot ieși ... Acum vă spun povestea cu ouăle. Spre toamnă, cînd găinile au fulguit, a încetat ouatul și Odalisca a început să urle că băiatul angajat la găini ne fură ouăle. Degeaba îi spuneam eu că nu se mai ouă ele, că fulguiesc, că fac și ele o pauză, nimic! Baba Cloanța, cum îi
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
Acum vă spun povestea cu ouăle. Spre toamnă, cînd găinile au fulguit, a încetat ouatul și Odalisca a început să urle că băiatul angajat la găini ne fură ouăle. Degeaba îi spuneam eu că nu se mai ouă ele, că fulguiesc, că fac și ele o pauză, nimic! Baba Cloanța, cum îi ziceau băieții din curte, a pus lacăte la coteț. Intra găina să se ouă printr-o gaură. Pentru că nu voia să înțeleagă, l-am trimis pe un băiat la
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
ce doare Mai scrii un bob de ură cu germenii pătați Ai unui soi de moarte turnată-n picătură; Și cum mai geme umbra întâiului sărut! A mai rămas o vină și-un strop de vară-n gură Tu-mi fulguiești o iarnă, sfârșind cu-n început... În mine ninge albul cu flori de măr pe gene Iar moartea duce voalul nuntirii vieții mele... Referință Bibliografică: Nuntirea vieții mele / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341250_a_342579]
-
2013 Toate Articolele Autorului e noapte și ninge și ninge - lună plină gând răsfrânt. e noapte și ninge și ninge pe chip , pe brațe, pe trup . suspină cerul violet aud cântând și vântul. cadență de pian, sonet zăpada mea mă fulguie cu trupu-i violaceu, încet. afară, totul doarme-n vis ! zăpada mea cea înțeleaptă calc pe trupul ei răsfrânt în dor și nestiută faptă. e noapte, și ninge și ninge cu fulgi în cântece mute , e noapte, și ninge și ninge
CÂNTECUL ZĂPEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341715_a_343044]
-
Londra. Orașul este împânzit de beculețe, globuri și zăpada artificială în vitrinele magazinelor. Din fericire, de câteva ore a început să fulguiască ușor. The real thing. Din păcate, nimănui nu-i pasă. Totul este mercantil. Lumea aleargă înnebunită după cadouri și cumpărături la preț redus, ca într-o competiție mută în care câștiga cel care-și golește cardul mai repede pe cât mai
Atentatele de la Paris, prin ochii unei românce stabilite la Londra () [Corola-blog/BlogPost/337722_a_339051]
-
dimineața. Sau direct în ureche, lângă timpan. Și tocmai asta face ca ultima fotografie a lui Ali să fie una care împarte Twitter-ul în două. Pentru că e o fotografie care are în ea ochii bunicilor noștri din zilele când afară fulguia, dar și clinchetul metalic al colților perfecți ai unui animal de pradă, care te pândește o grămadă de ani dintr-un colț întunecos pentru ca, în cele din urmă, să sară din ascunzișul lui și să îți muște direct din inimă
Deși unii spun că această imagine n-ar fi trebuit să fie făcută publică vreodată, eu cred că e cea mai frumoasă fotografie a lui Ali () [Corola-blog/BlogPost/337888_a_339217]
-
gândurilor. Punându-și întrebări, caută cu înfrigurare și, uneori găsește răspunsuri, care dau aripile atât de necesare zborului fiecăruia dintre noi. „Întrebări și răspunsuri de atâta apropiere / se aprinseră / înălțînd flăcări acolo unde sfîrșesc lucrurile. Palmele ridicate întru slăvire, / ne fulguie cenușă în jur. Nespus de tîrziu / se desfășoară aripi pe trupuri / și pentru a mia oară ne înălțăm de sub noi. / În vrejul zborului, / nu mai auzeam suferința pașilor care coborau încă”. (Întrebări și răspunsuri, p. 13) Singuratic și interiorizat, totuși
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FULGII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului FULGII Ghinion o fi? Noroc? Cine știe ce o fi! S-a oprit vântul în loc Și-a-nceput a fulgui. Și se învârtesc în joc Fulgi pufoși și drăgălași, Fiecare-un ghemotoc, Parcă-s cozi de iepurași. Păsările-i prind în cioc, Să îi prindă sar copii, Eu i-am prins în vârf de toc Și-i presar prin poezii
FULGII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382070_a_383399]
-
Și-i presar prin poezii. Fiecare fulg drăguț E o lacrimă de ger; Ca să umpli-un păhăruț Tre’ să prinzi un sfert de cer! Ghinion o fi? Noroc? Cine știe ce o fi! S-a oprit vântul în loc Și-a-nceput a fulgui... Referință Bibliografică: FULGII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
FULGII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382070_a_383399]
-
demult uitate...Emilian Oniciuc (Lican)- 13.05.2014... XVIII. IARNA UNUI GÂND, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Iarna unui gând Emilian Oniciuc (Lican)-04.01.2014 Ninge peste ani, ca-n fiecare iarnă, Fulguind în suflet amintiri de-amor, Focul arde lemnul ca o sfântă hrană, Cum aprins în mine-i dulcele fior... Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartă Jăruindu-mi focul purului păcat, Încrezător în noi, încrezător în soartă: Juvenile clipe care
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
sărut Ca buzele de fragă, dulci și minunate, Ce-au topit iubirea, ori mi s-a părut... Emilian Oniciuc (Lican)-04.01.2014 ... Citește mai mult Iarna unui gândEmilian Oniciuc (Lican)-04.01.2014Ninge peste ani, ca-n fiecare iarnă, Fulguind în suflet amintiri de-amor,Focul arde lemnul ca o sfântă hrană,Cum aprins în mine-i dulcele fior...Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartăJăruindu-mi focul purului păcat,Încrezător în noi, încrezător în soartă:Juvenile clipe care au
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
meu, tu brațul ți-l strecoară Și-nlănțuie-mi mijlocul cu mâinile de vis, Și mângâie-mi obrazul cu degete de nor, Mă poartă-ntr-o caleașcă de dor spre paradis Și lasă-mă acolo de dragoste să mor. Când fulguiește zarea cu floare de zăpezi Și recele cleștar își pune-n rând pecetea Atunci să-mi fii căldură, atunci să-mi luminezi, Iar lacrima-ți rotundă să îmi adape setea. Și dac-o fi cândva să-nmugurească rugul Iar barca
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
foc a murit și-l acoperă o bucată mică de marmură.” - avea să exclame el la moartea iubitei. Pentru candoarea Laurei moarte ne evocă ninsoarea, căzând molcoma: „Nu palida, ci mai albă că zăpadă/ Care pe un timp fără vânt fulguie pe deal/ Ea părea că se odihnește că o ființă obosită.” Apoi vine ploaia, fie ploaia de noapte, după care stelele par mai luminoase: „ De câte ori după ploaia de noapte/ Vedeam prin aerul senin mișcându-se stelele/ Și sclipind pe roua
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
doborau oștirile de pătimi, Și-n legiuni coșmaruri mă zdrobeau... Dar nu-mi pasă de ochi-mi plini de lacrimi, Când chipul tău de înger îl sorbeau. AGĂȚAT ÎNTRE STELE Inima mi-a rămas agățata între câteva stele, de unde speranța fulguia însingurata spre pământ. Erai lângă mine și te vedeam din ce in ce mai puțin. De ce te-am urmat acolo? De ce ai plecat fără mine? Sunt întrebări la fel de trecătoare precum un viscol. De aceea nu te-am mai întrebat nici unde mergeam, nici de ce
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
fără mine? Sunt întrebări la fel de trecătoare precum un viscol. De aceea nu te-am mai întrebat nici unde mergeam, nici de ce cărarea nu se mai vedea. Priveam întinderea universului așteptând zorile. Și pe tine. Jos, mult sub mine, simțeam ninsoarea fulguind înspre abis. Auzeam cântându-se colinde și vedeam moș-crăciuni rotofei alergând de colo-colo. Deodată nu te-am mai simțit. Te zăream încă, dar nu mai erai cu mine. Îmi agățaseși înadins inima între niște stele; printre fulgi, mi-ai făcut
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
ai să-mi găsești pe fruntea ta, sărutul. Georgeta Resteman *** (19) Ion VANGHELE: MÎ-NCEARCĂ IAR DUREREA DE-A NU-ȚI PUTEA VORBI Mă-ncearcă iar durerea de-a nu-ți putea vorbi Afară-n frigul zilei a prins a fulgui Și noaptea-i mistuită în fulgii de omăt Cu gândul plin de tine, eu iarăși mă îmbăt, Și zac întins pe clipe, ca pe un catafalc Dorința mă lovește săgeată dintr-un arc Se rup atâtea frunze ca într-o
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > APOTEOZA POETULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345183_a_346512]